Contestație act administrativ fiscal. Decizia 599/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr--ca
DECIZIA NR. 599/2009-
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
Grefier: - -
Pe rol fiind pentru astăzi pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta pârâtaPRIMĂRIA MUNICIPIULUIcu sediul în O, nr.1, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă - - cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței nr. 498/CA din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în data de 12 noiembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 13 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND.
Constată că prin sentința nr. 498/CA/18.06.2009 Tribunalul Bihora admis cererea precizată, formulată de reclamanta - - cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O cu sediul în O, nr.1, județul B și în consecință:
A anulat Dispoziția nr.2205 din 24.04.2008 emisă de către pârâtă în soluționarea contestației reclamantei formulată împotriva raportului de inspecție fiscală nr.- din 13.03.2008 și a Deciziei de nr.- din 17.03.2008, cu consecința anulării și a acestor acte administrative.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.602/03.12.2004, reclamanta, prin organul său reprezentativ, în baza prevederilor art.1 din HG 1553/2003 cu privire la reevaluarea imobilizărilor corporale ce se efectuează pentru determinarea valorii corecte a acestora, a decis reevaluarea imobilizărilor corporale aflate în patrimoniul societății pe baza ratei inflației comunicate de pentru intervalul cuprins între data înregistrării în evidența contabilă a imobilizărilor care nu au fost reevaluate din luna mai 1999- decembrie 2004.
În acest sens s-a procedat la reevaluarea clădirilor aflate în patrimoniul societății și s-a înregistrat de Primăria Municipiului O declarația nr.73326/12.03.2005 în vederea stabilirii impozitului aferent.
Reclamanta a achitat impozitul astfel stabilit, începând cu anul fiscal 2005.
În cursul anului 2008, în urma unui control efectuat de către inspectorii pârâtei, s-a întocmit Raportul de Inspecție Fiscală nr.-/13.03.2008 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei, în mod eronat că aceasta ar fi dat o declarație neconformă cu realitatea în vederea stabilirii impozitului pe clădirile deținute în proprietate și nu a înregistrat în contabilitate valoarea rezultată în urma reevaluării efectuate la data de 31.12.2004.
Pe cale de consecință, s-a dispus recalcularea de către organele de control a bazei impozabile și stabilirea unui impozit pe clădiri suplimentar datorat de către societate, în sumă de 27.396 lei, dobânzi și majorări de întârziere aferente de 14.811 lei și penalități de întârziere de 246 lei.
În conformitate cu dispozițiile art.253 al.1,3 și 5 din Legea nr.571/2003 "în cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
Valoarea de inventar a clădirii este valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu, înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii, conform prevederilor legale în vigoare.
În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădiri este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitatea proprietarului - persoană juridică."
Cu toate acestea, nu poate fi reținută reaua-credință a reclamantei, care a efectuat reevaluarea imobilelor corporale aflate în patrimoniul său, a făcut opozabil rezultatul acestei reevaluări prin înregistrarea declarației de impunere la sediul pârâtei și nu în ultimul rând, a înregistrat în propria contabilitate valoarea rezultată în urma reevaluării efectuate la data de 31.12.2004.
Legiuitorul folosește, într-adevăr sintagma " valoarea de intrare a clădirii în patrimoniu înregistrată în contabilitatea proprietarului clădirii ".
Însă nu se poate reține că reclamanta nu ar fi respectat rigorile legii, aceasta înregistrând noua valoare stabilită în contabilitatea societății, în conformitate cu dispozițiile HG 1553/2003, e adevărat, cu întârziere.
Pe de altă parte este de necontestat că valoarea reală a clădirilor este cea făcută publică prin declarația de impunere înregistrată la pârâtă, astfel că ar fi totul injust și absurd a obliga o persoană juridică să plătească impozitul calculat la o valoare, doar pentru simplul fapt că, dintr-o omisiune, această corelare nu s-a operat în contabilitatea societății imediat după efectuarea reevaluării.
Pârâta însăși, prin întâmpinarea formulată, arată că a aplicat cota de impozitare majorată doar pentru intervalul 01.01.2005 - 01.01.2006, în vreme ce pentru restul perioadei a aplicat cota de impozitare nemajorată asupra valorii de inventar a clădirilor, valoare care, în realitate, era aceeași și pentru intervalul 01.01.2005 - 01.01.2006.
Față de ansamblul aspectelor reținute, instanța concluzionează că sancțiunea pentru omisiunea reclamantei de a înregistra la timp, în propria sa contabilitate, valoarea clădirilor din patrimoniu rezultată în urma reevaluării, nu constă în aplicarea unei cote de impozitare majorate ci, eventual o sancțiune de natură contravențională întemeiată pe dispozițiile Legii 82/1991, legea contabilității ( art.38).
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI prin primar, solicitând admiterea acestei căi de atac, modificarea hotărârii și respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În motivarea recursului se arată că în mod eronat instanța de fond apreciază că aplicarea cotei de impozitare majorată ar reprezenta o sancțiune pentru omisiunea intimatei de a înregistra la timp în contabilitate valoarea clădirilor din patrimoniu rezultată în urma reevaluării. În realitate organul de control fiscal nu a făcut altceva decât să aplice prevederile articolului 253 alineat 1,3 și 5 din Legea 571/2003, conform căruia impozitul pe clădiri în cazul persoanelor juridice se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, iar în cazul clădirilor reevaluate, valoare impozabilă este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării și înregistrată ca atare în contabilitate.
Prin urmare legea nu lasă la aprecierea proprietarului înregistrarea sau nu în contabilitate a valorii imobilelor rezultată în urma reevaluării, sens în care sunt și dispozițiile Ordinului nr. 1752/2005 al Ministerului Finanțelor Publice.
În urma controlului efectuat la sediul reclamantei de inspecția fiscală din cadrul primăriei municipiului O s-a constatat faptul că la 31.12.2004 societatea reclamantă a procedat la reevaluarea imobilizărilor corporale, iar în martie 2005 a depus la Primăria Municipiului Ood eclarație cu valoarea clădirilor reevaluate, însă nu a înregistrat în contabilitate valoarea rezultată în urma reevaluării respective. La data de 31.12.2005 societatea reclamantă a procedat la o nouă reevaluare a imobilizărilor corporale, valoarea rezultată înregistrând-o în contabilitate în ianuarie 2006.
Nefiind înregistrată în contabilitate valoarea rezultată în urma reevaluării efectuate la data de 31.12.2004 în mod corect organul de control a avut în vedere faptul că acele clădiri nu au fost reevaluate și drept urmare a aplicat o cotă de impozitare majorată.
În drept se invocă dispozițiile articolului 304 punct 9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către intimată se solicită respingerea ca neîntemeiată a recursului, întrucât declarația de impunere depusă de către societatea reclamantă la primărie a fost corect întocmită, societatea a făcut aplicarea HG 1553/2003, procedând la reevaluarea imobilizărilor corporale și a achitat impozitul aferent declarației depuse.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și în baza dispozițiile articolul 304 ind.1 cod procedură civilă, instanța constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat.
Prin actele administrative atacate, organele de inspecție fiscale din cadrul Primăriei Municipiului O, au stabilit în sarcina intimatei o cotă de impozitare majorată asupra valorii de inventar a clădirilor, pentru perioada ianuarie 2005 - ianuarie 2006, constatându-se că aceste clădiri nu au fost reevaluate, nefiind înregistrată în contabilitate valoarea acestora rezultată în urma reevaluării.
Recurenta recunoaște însă că reclamanta a procedat la reevaluarea imobilizărilor corporale la data de 31.12.2004 și că a depus la Primărie o declarație cu valoarea clădirilor reevaluate, respectiv declarația de impunere nr. 73326/12.03.2005, respectiv că la 31.12.2005 a procedat la o nouă reevaluare a imobilizărilor corporale, iar valoarea rezultată în urma acestei reevaluări a fost înregistrată în contabilitate de către reclamantă.
Prin urmare, având în vedere faptul că în declarația de impunere nr. 73326/12.03.2005 reclamanta a declarat valorile de inventar ale clădirilor rezultate în urma reevaluării, în sarcina acesteia s-a stabilit un impozit pe clădiri calculat la această valoare, chiar dacă această valoare nu a fost înregistrată în contabilitatea societății, aspect recunoscut și de către recurentă.
Doar în cursul anului 2008 în urma controlului efectuat de către inspectorii recurentei s-a constat că valoarea imobilizărilor corporale obținută în urma reevaluării efectuată la data de 31.12.2004 nu a fost înregistrată în contabilitate și s-a dispus recalcularea bazei impozabile, cu luarea în considerare a valorii de inventar care era înregistrată în contabilitate, respectiv cea anterioară reevaluării și s-a stabilit o cotă de impozitare majorată așa cum prevăd dispozițiile codului fiscal pentru clădirile nereevaluate.
Prima instanță în mod corect a reținut că reclamanta a respectat dispozițiile legale, respectiv că a procedat la reevaluare în conformitate cu dispozițiile HG 1553/2003 și că nu poate fi reținută reaua credință a reclamantei, deoarece a înregistrat cu întârziere această valoare de impozitare.
Faptul că reevaluarea imobilizărilor corporale nu a fost înregistrată în contabilitate la timp, nu a fost în măsură să genereze o eludare a dispozițiilor legale privind plata impozitului pe clădiri, deoarece reclamanta a declarat la Primărie valoarea rezultată în urma reevaluării și a achitat impozitul aferent.
Cota de impozitare majorată se aplică doar în cazul imobilizărilor corporale pentru care nu s-a efectuat reevaluarea acestora în condițiile prevăzute de dispozițiile legale, ori în speță nu poate fi reținută vinovăția reclamantei în acest sens, aceasta efectuându-și la timp și conform legii reevaluarea și făcând cunoscută pârâtei recurente noua valoare de impozitare.
Pentru aceste considerente, instanța constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat și în baza dispozițiile articolul 312 alineat 1 cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat și păstrată în totalitate hotărârea atacată.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtaPRIMĂRIA MUNICIPIULUIcu sediul în O, nr.1, județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă- -cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței nr. 498/CA din 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 13 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
din funcție prin pensionare
Semnează Președintele instanței
Red.dec./27.11.2009
Jud fond.
Dact./27.11.2009
2 com
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
