Contestație act administrativ fiscal. Sentința 60/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA NR. 60
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Violeta Chiriac
GREFIER: - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta "" - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CONT în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat consilier juridic pentru pârâte, fiind lipsă reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că la data de 14 mai 2008 s-au depus la dosar din partea reclamantei concluzii, după care:
Consilier juridic depune la dosar delegație și arată că nu mai are de formulat cereri.
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de împrejurarea că prin acțiunea introductivă s-a solicitat de către reclamantă judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul solicită respingerea acțiunii pe excepție întrucât acțiunea este lipsită de interes și fără obiect.
Pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii conform întâmpinării depuse la dosar.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii directe de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul acestei instanțe, reclamanta -" " - a chemat în judecată și N solicitând anularea deciziei nr. 344/30.11.2007 emisă de, admiterea contestației nr. 6118/16.02.2006, anularea deciziei nr. 123/31.12.2005 cu privire la suma de 6129 lei dobânzi stabilite pentru perioada 14.12.2005 - 31.12.2005 și la suma de 645.497,71 lei înscrisă în actul fiscal cu titlu de impozit pe veniturile din salarii.
Prin adresa înregistrată la 14 mai 2008 ( fila 170 dosar) reclamanta a renunțat la capătul de cerere privind suma de 645.497,71 lei reprezentând impozit pe salarii,așa încât instanța a rămas investită cu verificarea legalității stabilirii,prin actul administrativ fiscal constatator a obligației de plată a sumei de 6129 lei reprezentând accesorii calculate pentru perioada 14.12.2005 - 31.12.2005.
Motivând cererea reclamanta arată că obligația de plată a dobânzilor a fost stabilită cu încălcarea dispozițiilor art. 37 din Legea nr. 64/1995, text care, în forma prevăzută de Legea nr. 64/1995( incidentă în cauză) prevedea că de la data deschiderii procedurii nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor negarantate sau părților negarantate din creanțele garantate.
Arată reclamanta că apărările pârâtei sunt neîntemeiate deoarece nr.OG 92/2003 ( în vigoare în perioada pentru care s-au calculat accesoriile) constituie " procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului de stat consolidat " ( așa cum precizează expres art. 2 alin. 2 din ordonanță) însă, având în vedere că reclamanta se afla în procedura reorganizării judiciare prevăzută de Legea nr. 64/1995, tuturor participanților la această procedură le sunt aplicabile dispozițiile legii speciale în materie de reorganizare judiciară și faliment, care primează, alte dispoziții legale putând fi aplicate doar pentru situațiile nereglementate prin legea specială sau când aceasta dispune expres.
În raportul dintre cele două acte normative, Legea nr. 64/1995 este legea specială deoarece reglementează procedură specială aplicabilă numai unei categorii de debitori - aflați în insolvență, în care principiul concursual este de esența procedurii, iar nr.OG91/2003 este legea generală care reglementează raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor datorate de toți contribuabilii bugetului de stat consolidat și bugetelor locale și care nu are ca scop apărarea intereselor tuturor posibililor creditori ci numai a bugetului de stat și bugetelor locale.
Întrucât, conform principiului neretroactivității legii civile, art. IV din nr.OG 38/2002 prevede imperativ că dispozițiile sale nu se vor aplica procedurilor deschise anterior intrării în vigoare a acestei ordonanțe, în cazul acestora nu se aplică nici regimul derogatoriu de la regula stabilită de art. 37, consacrat în favoarea creanțelor bugetare prin art. 60 al. 7 din legea specială și preluat de legislația fiscală, iar conform principiului " specialia generalibus derogant" nici dispozițiile dreptului comun în materie fiscală nu sunt aplicabile câtă vreme legea specială în materia reorganizării judiciare și a falimentului nu dispune.
În consecință, dispozițiile art.60 al. 7 din Legea nr. 64/1995 și ale art.118 al. (4) din nr.OG 92/2003 se aplică numai în cazul procedurilor deschise după intrarea în vigoare a nr.OG 38/2002, așa cum prevede expres art. IV din ordonanță.
Prin întâmpinare pârâtele au solicitat respingerea acțiunii, arătând cu privire la accesorii că decizia contestată este temeinică și legală, apreciind că art. 37 din Legea nr. 64/1995 nu se referă și la accesoriile care sunt datorate în baza legilor speciale, fiind incidente pentru perioada de referință prevederile art. 118 al. 4 din nr.OG 92/2004 și pentru aplicarea unitară a art. 118 al. 4 din nr.OG 92/2003, art. 15 al. 2 din nr.OG 61/2003, art. 13 din nr.OG 11/1996 a fost emis Ordinul nr. 1365/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului această instanță reține următoarele:
Prin decizia nr. 123/31.12.2005 emisă de N s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a accesoriilor în cuantum de 6129 lei pentru perioada 14.12.2005 - 31.12.2005.
Contestația formulată împotriva acestei decizii a fost respinsă prin decizia nr. 344/30.11.2007, organul fiscal reținând în esență că sunt incidente dispozițiile art. 118 al. 4 din nr.OG92/2003, text potrivit căruia pentru obligațiile fiscale neplătite în termen, atât înainte cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară se datorează dobânzi și penalități de întârziere până la data deschiderii procedurii de faliment.
Prin decizia nr. 344/2007 s-a reținut că dispozițiile din Codul d e procedură fiscală au prioritate în aplicare în raport de art. 45 din Legea nr. 64/1995.
Se reține că procedura reorganizării debitoarei -" " - a fost deschisă la data de 7.04.1997.
În drept- problema ce urmează a fi dezlegată este stabilirea cadrului legal aplicabil - -.
Având în vedere succesiunea actelor normative care au adus modificări /95, la data deschiderii procedurii erau în vigoare și pe deplin aplicabile dispozițiile Legii 64/95. Ulterior la 1 august 2002 intrat în vigoare OG 38/2002 care, prin art. IV a dispus că în ceea ce privește procedurile deschiderii până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, acestea continuă să fie administrate și lichidate conform prevederilor legale în vigoare, anterior modificărilor aduse Legii 64/95 prin această ordonanță. Față de această dispoziție a legii, reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile legii 64/95 în forma în care era în vigoare la data deschiderii procedurii, dată la care nu exista o reglementare referitoare la adăugarea accesoriilor creanțelor negarantate.
Astfel, art. 37 Legea 64/95 prevede "nici o dobândă opri cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor negarantate sau părților negarantate din creanțele garantate de la data deschiderii procedurii, în afară de cazul în care prin programul de plată a creanțelor cuprinse în planul de organizare se derogă de la prevederile de mai sus, Prin folosirea sintagmei "nici o dobândă sau cheltuială " legiuitorul a înțeles că pentru acea perioadă debitorul nu datora accesorii nici unui creditor, rațiunea acestui text găsindu-se tocmai în scopul și spiritul Legii 64/95 care consacră o procedură de executare comună și egalitară. Nefăcându-se nici o distincție, art. 37 urmează a fi interpretat în sensul că include atât dobânzile proprii zise cât și majorările de întârziere, daunele moratorii, penalități, deoarece reprezintă"cheltuieli pentru debitor".
De altfel, o interpretare în sensul că în cazul obligațiilor bugetare nu ar fi incidente dispozițiile art.37 ar însemna crearea unei situații favorabile creditorilor bugetari în raport de ceilalți creditori participanți la procedură în condițiile în care legea nu distinge.
Așa fiind, dispozițiile art. 37 reprezintă o normă generală care se aplică tuturor creditorilor definită prin acest text de lege iar atunci când legiuitorul a apreciat că se impune o excepție de la regulă a prezentat-o explicit.
Astfel, prin al.7 al art.60 din Legea 64/95 așa cum a fost modificată prin OG 38/2002 se prevede expres că pentru neachitarea obligației bugetare debitorul datorează majorări de întârziere și penalități până la data intrării în faliment.
Cât privește invocarea dispozițiilor art. 118 din OG 92/2003 instanța apreciază că acestea reprezintă dreptul comun în materie fiscală însă având în vedere că - "" - se află în procedura prev. de Legea 64/95 tuturor participanților la această procedură le sunt aplicabile dispozițiile legii speciale.
Ținând seama de caracterul special al dispozițiilor conținute de Legea 64/95 instanța apreciază că în cadrul procedurii colective ce face obiectul Legii 64/95 sunt aplicabile dispozițiile în materie fiscală doar în măsura în care completează reglementarea Legii 64/2005 și nu în situația când există deja dispozițiile legale.
De altfel, modificările aduse Legii 64/95 și legislației fiscale denotă respectarea de către legiuitor a principiului priorității legii speciale în raport cu norma generală.
Invocarea de către pârâtă incidenței Ordinului 1365/2004 pentru aprobarea Deciziei 5/2004 a Comisiei Fiscale Centrale nu poate fi reținută ca temei al obligației de plată a accesoriilor pe de o parte datorită faptului că acest ordin nu a fost publicat iar pe de altă parte atât ordinul cât și dispozițiile invocate sunt ulterioare deschiderii procedurii - "" - așa încât aplicarea lor nu se poate face deoarece ar duce la nerespectarea dispozițiilor art. IV OG 38/2002 și a principiului constituțional al neretroactivității legii civile.
Prin urmare, în perioada 14.12.- 31.12.2005 reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile art. 37 din Legea 64/95 în forma în care era în vigoare la data deschiderii procedurii, reclamanta neavând obligația de plată a dobânzilor și penalităților calculate prin Decizia nr. 1462/2005 a DGFP
Pentru cele ce preced, instanța în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 va admite acțiunea, va anula deciziile 344/30.11.2007 și 123/31.12.2005 în ceea ce privește suma de 6129 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Ia act de renunțarea la judecată în ce privește capătul de cerere privind contestarea obligației de plată a sumei de 645.476,71 lei reprezentând impozit pe veniturile din salarii.
Admite acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta "" - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CONT cu sediul în P N, str. -, - 2, .7, județul, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ cu sediul în B, sector 5,-, DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE N cu sediul în P N, Bulevardul nr. 19 bis, județul, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Anulează în parte decizia nr. 334/30.11.2007, emisă de ANAF în ce privește suma de 6129 lei dobânzi stabilite pentru perioada 14.12.2005 - 31.12.2005 aferente impozitului pe veniturile din salarii.
Anulează decizia nr. 123/31.12.2005 emisă de DGFP N cu privire la obligația de plată a accesoriilor în cuantum de 6129 lei, admite contestația 6118/16.02.2006 cu privire la această sumă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 Mai 2008
Președinte, |
Grefier, |
Red./6.06.2008/ Tehnored./9.06.2008/ Ex.5/comunicat părților la 9.06.2008
Președinte:Violeta ChiriacJudecători:Violeta Chiriac
