Contestație act administrativ fiscal. Decizia 60/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.11.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.60
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 24.01.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Cristian Alexandru Dacu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA FISCALĂ A MUNICIPIULUI T, împotriva sentinței civile nr.682/CA/26.09.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta - intimată FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET T și cu pârâții - intimați MUNICIPIUL T prin PRIMAR, PRIMARUL MUNICIPIULUI T și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, având ca obiect contestație act administrativ - fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul recurent consilier juridic, pentru reclamanta - intimată avocat G, pentru pârâții - intimați consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul pârâtei - recurente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii.
Reprezentantul reclamantei - intimate solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta pârâților - intimați pune concluzii de admitere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 682/26.IX.2007, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Fundația Județeană Pentru Tineret T, în contradictoriu cu pârâții Municipiul T, prin Primarul Municipiului T, Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T și Direcția Fiscală a Municipiului
A respins acțiunea reclamantei față de pârâta Primăria Municipiului
A dispus anularea Deciziei de impunere nr. 503 din 9 februarie 2007 pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice pentru anul 2007 anularea impozitului locale pe clădiri de 38.559 lei și a cotei de 1,5 % +20 % și menținerea cotei de impunere de 0,25 % și a impozitului de 5.355 lei pentru clădirea din T,-.
A dispus anularea Dispoziție nr. 1243/4 aprilie 2007 Primarului Municipiului T în soluționarea contestației reclamantei formulate în procedura administrativă prealabilă.
Instanța a reținut că prin Decizia de impunere nr. 503 din 9 februarie 2007 (fila 8 din dosar) emisă de Primăria T pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice pentru anul 2007, s-a dispus modificarea Declarației fiscale depusă de reclamantă pentru stabilirea impozitului local pe clădirea din T,-, majorând cota de impunere de la 0,25% la 1,5% +20% din valoarea clădirii și impozitul local pe clădire de la 5.355 lei la 38.559 lei.
Împotriva deciziei de impunere emisă de Primăria Municipiului T, reclamanta a formulat contestație, înregistrată la primărie sub nr. --/06.03.2007, având ca obiect anularea cotei de 1,5% +20% și a impozitului de 38.559 lei și păstrarea cotei de impunere de 0,25% și a impozitului de 5.355 lei pentru clădirea din T-.
Prin dispoziția nr. 1243/04.04.2007 emisă de Primarul Municipiului T (fila 13-16 din dosar) a fost respinsă ca netemeinică și nelegală contestația formulată, cu motivarea că prevederile art. 43 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată și modificată, instituie cadrul general al condițiilor de valabilitate pe care trebuie să le îndeplinească actele administrative fiscale și că formularele declarațiilor/deciziilor de impunere au fost adoptate în formă tipizată prin Ordin comun al Ministerului Finanțelor Publice locale nr. 2052 bis 27.12.2006, Anexa nr. 10, model 2006 010 și al Ministerului Administrației Publice și Internelor Locale nr. 1528/27.12.2006, Anexa nr.10, model 2006 010, privind aprobarea unor formulare tipizate pentru stabilirea, constatarea, controlul, încasarea și urmărirea impozitelor și taxelor locale, precum și a altor venituri ale bugetelor locale. Pârâtul a invocat prevederilor art. 293 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată, coroborate cu cele ale art. 196 alin.(3) din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată și modificată, precum și cu cele ale pct. 256 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului IX din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, modificată, reținând că pentru declarația/decizia de impunere s-a folosit formularul tipizat instituit printr-un act normativ special, acesta fiind completat în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
În ceea ce privește cota de impozit aplicată la calculul impozitului pe clădiri, Primarul Municipiului Tar eținut că la intrarea în vigoare a codului fiscal, s-a prevăzut expres la pct. 289 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 că,facilitățile fiscale acordate prin alte acte normative decât cele prevăzute în Codul fiscal își încetează aplicabilitatea începând cu anul 2004, constatând că reclamantei i-a fost aplicată în mod corect cota stabilită prin HCL nr. 575/2006 de 1,5, precum și majorarea de 20% instituită prin art. 3 lit. b din același act normativ.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților PRIMARUL MUNICIPIULUI T și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, excepție invocată de acești pârâți prin reprezentant, instanța a admis ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI T și a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI T pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, a administrației publice locale, "primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorității publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție".
Față de această reglementare legală, primarul are dreptul să acționeze și poate fi chemat în justiție ca reprezentant al persoanei de drept public, fie singur fie alături de consiliul local.
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T, conform dispozițiilor art. 91 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală nu este decât o structură funcțională, iar nu o persoană juridică civilă de drept public (instituție sau autoritate publică) pentru a putea avea calitatea de subiect de drept.
Fiind o instituție, aceasta nu are calitate procesuală activă sau pasivă în raporturile juridice deduse judecății.
PRIMARUL MUNICIPIULUI T este și cel care a emis Dispoziția nr. 1243/04.04.2007, dispoziție ce se contestă în cauză, astfel că acesta are calitate procesuală în cauză și din acest motiv.
Privitor la condițiile de formă ale deciziei contestate, reclamanta a învederat că Decizia de impunere este lovită de nulitate absolută pentru că nu cuprinde unele elemente obligatorii nevăzute de art. 43 alin. 2 din nr.OG92/2003 - Cod procedură fiscală, republicat, respectiv nu indică numele persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, denumirea contribuabilului, motivele de fapt și temeiul de drept, elemente prevăzute de art.43 alin.2 lit. c, e,f și, invocând dispozițiile art. 46 din Codul d e procedură fiscală care prevede că actul administrativ fiscal este lovit de nulitate absolută dacă nu cuprinde numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal și denumirea contribuabilului, însă instanța constată că prevederile art. 43 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată și modificată, instituie cadrul general al condițiilor de valabilitate pe care trebuie să le îndeplinească actele administrative fiscale.
Formularele declarațiilor/deciziilor de impunere au fost adoptate în formă tipizată prin Ordin comun al Ministerului Finanțelor Publice locale nr. 2052 bis 27.12.2006, Anexa nr. 10, model 2006 010 și al Ministerului Administrației Publice și Internelor Locale nr. 1528/27.12.2006, Anexa nr.10, model 2006 010, privind aprobarea unor formulare tipizate pentru stabilirea, constatarea, controlul, încasarea și urmărirea impozitelor și taxelor locale, precum și a altor venituri ale bugetelor locale. Acest Ordin a fost emis în temeiul prevederilor art. 293 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată, coroborate cu cele ale art. 196 alin.(3) din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată și modificată, precum și cu cele ale pct. 256 din Normele Metodologice de aplicare a Titlului IX din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, modificată. Astfel, formularele declarațiilor fiscale reprezintă o excepție de la prevederile art. 43 din Codul d e procedură fiscală, instituită printr-un act normativ care are caracter de lege specială față de acesta și pentru declarația/decizia de impunere s-a folosit formularul tipizat instituit printr-un act normativ special, acesta fiind completat în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Reclamanta a mai invocat că, decizia contestată este lovită și de nulitate relativă pentru lipsa celorlalte două elemente: motivele de fapt și temeiul de drept (elemente obligatorii prevăzute de art.43 alin.2 lit. e și f Cod procedură fiscală), arătând că invocarea acestor cauze de nulitate relativă se poate face de către contribuabil în condițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, dacă prin actul îndeplinit cu neobservarea formelor legale s-a cauzat o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului.
Instanța consideră că, totuși, reclamantei nu i s-a cauzat nici o vătămare ca urmare a lipsei din decizia contestată a motivelor de fapt și de drept.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantei, instanța constată că Fundațiile Județene pentru Tineret sunt, potrivit art.13 alin. l din Legea nr. 350/ 2006 - Legea tinerilor, ".persoane juridice de drept privat și de utilitate publică,. neguvernamentale, nepolitice și fără scop lucrativ, unice la nivelul fiecărui județ.". Fundațiile Județene pentru Tineret fac parte din Structurile neguvernamentale de tineret și pentru tineret reglementate în Cap. III Secțiunea a 2-a din Legea nr. 350/2006 și acestor Fundații, inclusiv Fundației reclamante, le sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. 2 din Legea nr. 350/2006, potrivit cărora: "Structurile neguvernamentale de tineret și pentru tineret de utilitate publică sunt supuse la plata taxelor și impozitelor locale la nivelul minim prevăzut de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare".
Față de aceste considerente, impozitul pe clădirile aflate în proprietatea Fundației reclamante, care este un impozit local, se stabilește la cota minimă prevăzută de art. 253 din Codul fiscal, adică la cota de 0,25% stabilită de art.253 alin. 2. Fiscal. Cota de 0,25% este cota înscrisă de reclamantă în declarația fiscală modificată prin decizia de impunere contestată - și este cota legală prevăzută de legea specială. Dispozițiile art. 29 alin.2 din Legea nr. 350/2006 fac trimitere la dispozițiile Codului fiscal, fără a veni în conflict cu acestea din urmă și fără a le modifica pentru că legea specială nu are prevederi diferite de Codul fiscal, ci stabilește doar că, într-un anume caz, se aplică un anumit impozit. Art. l alin.(3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, modificată la care se referă dispoziția de respingere a contestației, emisă de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI T nu este, astfel, încălcat.
Art. 253 alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ce reglementează,calculul impozitului datorat de persoanele juridice, prevede că,(2) Cota de impozit se stabilește prin hotărâre a consiliului local și poate fi cuprinsă între 0,25% și 1,50% inclusiv.
Instanța constată că reclamanta a stabilit corect și legal impozitul pe clădiri care trebuie plătit, iar modificarea acestui impozit este, pentru motivele expuse, nelegală.
Pentru considerentele arătate și având în vedere temeiurile de drept indicate, instanța a admis în parte acțiunea reclamantei, considerând-o a fi întemeiată numai sub această formă și a dispus anularea Deciziei de impunere nr. 503 din 9 februarie 2007 pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri în cazul contribuabililor persoane juridice pentru anul 2007, anularea impozitului local pe clădiri de 38.559 lei și a cotei de 1,5% + 20% și menținerea cotei de impunere de 0,25% și a impozitului de 5.355 lei pentru clădirea din T,-, și anularea Dispoziției nr. 1243/04 aprilie 2007 Primarului Municipiului T în soluționarea contestației formulate de reclamantă în procedura administrativă prealabilă, ca fiind netemeinice și nelegale.
Instanța a respins acțiunea reclamantei față de pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, ca neavând calitate procesuală pasivă în cauză.
În baza dispozițiilor art. 274 pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI și DIRECȚIA FISCALĂ A MUNICIPIULUI T, aflându-se în culpă procesuală au fost obligați la plata către reclamantă a sumei de 30 lei cheltuieli de judecată, parțiale, compuse din c/v taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada onorariului de avocat nefiind făcută în cauză.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Direcția Fiscală a Municipiului T, solicitând modificarea în parte a sentinței, ca fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
A invocat prioritatea pe care o are legea fiscală, în raport de alte acte normative, în speță, cota de impozitare la minimul prevăzut de Legea nr. 350/2006, fiind greșit aplicată.
Consideră că numai facilitățile expres prevăzute de Codul fiscal sunt aplicabile, nu și cele din alte acte normative, cum ar fi cele din legea tinerilor.
A invocat prevederile art. 1 aliniatul 3 din, care stipulează prevalența dispozițiilor asupra oricăror prevederi, în caz de conflict între acestea, astfel că nu sunt aplicabile decât scutirile expres prevăzute în codul fiscal.
La dosar s-a depus întâmpinări, prin care reclamanta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a recursului.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate cât și din oficiu Curtea de Apel constată că nu este fondat și-l va respinge conform următoarelor considerente:
În esență, problema ridicată de recurentă, este dacă există conflict între dispozițiile Codului fiscal și cele ale Legii nr. 350/2006, caz în care s-ar aplica, potrivit art. 1 aliniatul 3 din legea contenciosului administrativ 571/2003, cu prevalență, dispozițiile codului fiscal.
Această problemă a fost corect soluționată de prima instanță, în fața căreia a fost de asemenea invocată:nu există conflict între actele normative respective,ci legea specială stabilește doar că într-un anume caz, se aplică un anumit impozit.
Această dispoziție este imperativ a se aplica, în conformitate cu dispozițiile art. 29 aliniatul 2 din Legea nr. 350/2006, la nivelul minim prevăzut de Codul fiscal, respectiv la 0,25% stabilită de art. 253 Cod fiscal.
Legea specială, prin dispozițiile art. 29 aliniatul 2, face trimitere la dispozițiile codului fiscal, fără a veni în conflict cu acesta; fără a-l modifica, astfel că nu este incidentă dispoziție referitoare la prevalența Codului fiscal în cazul unor conflicte între acte normative.
Prin urmare, susținerile repetate ale recurentei, în sensul că singurele facilități ar fi cele expres și limitativ prevăzută de Codul fiscal, nu au justificare, întrucât numai în cazul în care un alt act normativ ar fi contrar legii contenciosului administrativ, nu ar avea aplicabilitate, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de aceste considerente, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul, în baza art. 312 (1) Cod procedură civilă.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul pârâtei Direcția Fiscală a municipiului T împotriva sentinței civile nr. 682/2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș.
Obligă recurenta să plătească reclamantei Fundația Județeană pentru Tineret T suma de 833.00 RON cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/11.02.08
TEHNORED:/11.02.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Cristian Alexandru Dacu
