Contestație act administrativ fiscal. Decizia 60/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 60
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D împotriva sentinței nr. 533 din data de 1 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - -, cu sediul în Târgoviște, Bd. - I, - 1,.1, jud..
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă - -, reprezentată de avocat din cadrul Baroului D, care depune împuternicirea avocațială nr. 4/2010.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură intimata-reclamantă a depus întâmpinare, iar recurenta, în cuprinsul motivelor de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata-reclamantă - -, reprezentată de avocat, arată că, în mod greșit, pârâta consideră că sumele cheltuite pentru masă caldă a salariaților nu reprezintă cheltuieli deductibile ca urmare a faptului că ele sunt cheltuieli efectuate în scopul obținerii de venituri.
Decizia de impunere emisă în cauză a fost contestată parțial, doar cu privire la sumele mai sus-menționate, ele fiind justificate prin contractele de prestări servicii, facturile emise și acceptate la plată.
Aceste sume sunt deductibile fiscal în sensul art. 21 alin.1 și alin.4 lit.m din Legea nr. 571/2003, astfel că soluția instanței de fond este legală și temeinică, cu atât mai mult cu cât este susținută și de concluziile expertizei financiar-contabile efectuate.
Se arată, totodată, că nu trebuie ignorat faptul că societatea reclamantă este unul dintre puținii contribuabili care își achită la zi obligațiile fiscale.
Se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta Das olicitat anularea Deciziei nr.67/27.10.2008 emisă de pârâtă ca fiind nelegală și netemeinică; prin decizia menționată a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei de impunere fiscală nr. 165/28.08.2008 emisă în urma Raportului de inspecție fiscală încheiat la 27.08.2008 de organele de inspecție fiscală din cadrul D - contribuabili mijlocii.
A precizat reclamanta că prin contestația administrativ-jurisdicțională a solicitat anularea parțială a deciziei de impunere menționate, respectiv pentru suma de 120.123 lei reprezentând obligații bugetare suplimentare și accesorii, stabilite astfel: 44.894 lei - TVA suplimentar de plată; 20.751 lei - majorări de întârziere aferente TVA-ului suplimentar, 37.806 lei - impozit pe profit suplimentar, 16.672 lei - majorări aferente impozitului pe profit suplimentar.
Organele de control au reținut că în perioada 1.07.2005 - 30.06.2008, reclamanta a înregistrat eronat cheltuieli deductibile fiscal la calculul profitului impozabil, reprezentând prestări servicii facturate de - & Cantine SRL B, fără a fi cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, nefiind motivată necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și nejustificate cu situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață, sau orice alte materiale corespunzătoare. S-a mai reținut că nu sunt documente care să justifice executarea efectivă a acestor lucrări.
Reclamanta a invocat necesitatea cheltuielilor cu masa caldă acordată muncitorilor de pe șantierele de construcții, iar asigurarea unor condiții minimale de viață pentru aceștia contribuie la realizarea de venituri suplimentare pe perioade mai scurte de timp. Se asigură astfel și cerința art. 21 (1) Cod Fiscal, potrivit căruia sunt cheltuieli deductibile fiscal numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile. Nici Codul Fiscal și nici Normele metodologice de aplicare a acestuia nu limitează expres categoria cheltuielilor deductibile fiscal, iar, pe de altă parte, cheltuiala în cauză nu este menționată expres ca o cheltuială nedeductibilă fiscal.
Pârâta Daf ormulat întâmpinare prin care a invocat prevederile art. 21 (1) din Legea nr. 571/2003, coroborat cu alin. 4 lit. m din aceeași lege, potrivit cărora nu sunt deductibile fiscal cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte. Societatea reclamantă nu a putut justifica necesitatea prestării serviciilor în discuție în scopul desfășurării activității proprii și nu a justificat prestarea efectivă a serviciilor cu situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau cu orice alte documente care să ateste necesitatea acestor cheltuieli pentru realizarea de venituri impozabile.
In completarea probațiunii a fost admisă efectuarea unei expertize contabile de către ec..
Prin sentința nr. 533 din data de 1 octombrie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, a anulat decizia
nr. 67/27.10.2008 emisă de pârâtă, a anulat în parte - pentru suma de 120.123 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit suplimentare de plată împreună cu majorările de întârziere aferente, decizia de impunere fiscală nr. 165/28.08.2008 emisă de - Administrația finanțelor publice pentru contribuabili mijlocii D, obligând pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 800 lei din onorariul expertizei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, astfel cum s-a constatat și prin expertiza contabilă efectuată în cauză, că reclamanta a justificat atât necesitatea cheltuielilor cu masa caldă acordată muncitorilor cât și prestarea efectivă a acestor servicii către muncitorii care au lucrat în perioada august 2005 - decembrie 2007 la construirea locuințelor în Cartierul B, ca locație izolată care nu oferea posibilitatea procurării hranei.
S-au apreciat ca fiind îndeplinite cerințele art. 21 alin.1 Cod Fiscal, coroborat, așa cum susține pârâta, cu alin. 4 lit. m), pentru a considera aceste cheltuieli ca fiind deductibile fiscal, deoarece sunt efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, fiind justificată necesitatea prestării serviciilor în discuție în scopul activităților desfășurate, pentru care sunt încheiate contracte.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în cazul în speță instanța de fond a aplicat în mod eronat textele de lege incidente în soluționarea cauzei, arătând că pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile și nu sunt deductibile fiscale cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând sentința pronunțată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază că recursul este fondat potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare:
Din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei se reține că, în mod eronat, instanța de fond a reținut că sunt deductibile fiscal cheltuielile efectuate de către societate cu hrana salariaților, în condițiile în care acestea nu sunt cheltuieli efectuate în scopul obținerii de venituri, condiție obligatorie pentru a opera deducerea.
Relativ la cheltuielile cu facturile reprezentând contravaloare prestări servicii furnizate de către - & Cantine SRL B, se reține că societatea nu a putut arăta și dovedi prestarea acestora în scopul desfășurării activității proprii, nu a argumentat prestarea efectivă prin depunerea unor situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață, care să ateste necesitatea acestor cheltuieli pentru realizarea de venituri impozabile.
, s-a întâmplat și în cazul cheltuielilor cu facturi reprezentând prestări servicii, furnizate de către - SRL Târgoviște, fără însă a exista un contract în acest sens.
În aceste condiții, se apreciază că în mod eronat instanța de fond a reținut că sunt considerate cheltuieli deductibile cheltuielile efectuate cu hrana salariaților, context în care, prin prisma celor arătate anterior, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D împotriva sentinței nr. 533 din data de 1 octombrie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - -, cu sediul în Târgoviște, Bd. - I, - 1,.1, jud..
Modifică în tot sentința și pe fond respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 5 ex./ 12.02.2010
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Stan Aida Liliana Nițu
