Contestație act administrativ fiscal. Decizia 607/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--03.03.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 607
Ședința publică din 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pătru Răzvan
JUDECĂTOR 2: Olaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Barbă Ionel
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de Direcția Generală de Administrare Fiscală B împotriva sentinței civile nr. 45 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată A și pârâta intimată ANAF - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili B, având ca obiect, contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 1 aprilie 2008 și apoi 8 aprilie 2008, care face poarte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Arad la data de 03.07.2008 sub nr-, reclamanta - A - a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili și a cerut anularea Deciziei nr.8/11.02.2008 și modificarea actelor administrativ fiscale, Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr.82450/25.07.2007 și Nota privind restituirea/rambursarea unor sume nr.82457/25.07.2007, astfel încât compensarea să fie făcută până la concurența sumelor arătate în cererea de compensare nr.9377/25.06.2007, în urma compensării să îi fie restituită doar suma de 191.957 lei și nu 294.613 lei (mai mult cu 102.656 lei decât s-a cerut).
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că din evidențele sale contabile la data de 25.06.2007, datora bugetului de stat suma de 1.020.868 lei, sumă pe care prin cererea de compensare nr.9377/25.06.2007 a cerut să fie compensată cu TVA de rambursat din "Declarația 100" pentru luna mai 2007.
Contrar documentației prezentate, arată reclamanta, pârâta a considerat că obligațiile fiscale ale societății sunt de 918.212 lei și nu 1.020.868 lei și ca urmare a dispune împotriva cererii sale să i se restituie mai mult.
Prin precizarea depusă la data de 26.09.2008 (filele 32, 33), reclamanta arată că urmare a aprobării rambursării TVA trebuia efectuată compensarea la nivelul obligațiilor fiscale rezultate din balanța de verificare analitică la data de 31.05.2007, respectiv 1.019.720 lei și să i se restituie doar diferența (1.212.825 - 1.019.720) de 193.105 lei și nu 191.957 lei cât a cerut prin Declarația 100.
Prin întâmpinare, pârâta a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare arată că prin decizia de rambursare nr.82133/23.07.2007 a fost aprobată cererea de rambursare pentru suma de 1.212.825 lei, dar a procedat la compensarea creanțelor bugetare cu sumele de restituit din evidențele fiscale privind pe reclamantă, rezultând că obligațiile acesteia față de bugetul de stat la data de 23.07.2007 sunt în sumă de 918.212 lei și nu cât susține reclamanta, stabilind în final TVA de rambursat în sumă de 294.613 lei și a dispus restituirea acestei sume.
Prin sentința civilă nr. 45 din 14 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis acțiunea precizată formulată de A împotriva pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili
Tribunalul Arada anulat decizia nr. 8/11.02.2008 emisă de pârâtă, a anulat în parte Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 82450/25.07.2007 și Nota privind restituirea - rambursarea unor sume nr. 82451/25.07.2007 emisă de pârâtă.
Conform sentinței civile menționate mai sus, s-au stabilit obligațiile fiscale ale reclamantei de compensat la data de 23.07.2007 în sumă de 1.019.720 lei și s-a dispus restituirea de către reclamantă ca urmare a compensării a sumei de 193.105 lei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei reprezentând onorariu de expert.
În motivarea sentinței civile menționate mai sus se rețin următoarele:
Prin decontul de TVA înregistrat la pârâta Direcția Generală de Administrare a Contribuabili la data de 25.06.2007, reclamanta a solicitat rambursarea soldului negativ de TVA aferentă lunii mai 2007, în sumă de 1.212.825 lei.
În procedura soluționării decontului, care potrivit art. 1473(6) din Legea nr. 571/2003 reprezintă cererea de rambursare, Direcția Generală de Administrare a Contribuabili a emis Decizia de rambursare nr. 82133/23.07.2007, prin care suma solicitată la rambursare a fost aprobată ca atare.
În temeiul art. 112 (1) și (3) din nr.OG 92/2003, pârâta a procedat la compensarea creanțelor administrate de Ministerul Finanțelor Publice cu creanțele debitoarei reclamante reprezentând suma de rambursat.
La data de 23.07.2007, data soluționării cererii de rambursare TVA, pârâta a reținut că reclamanta figurează în evidențele fiscale cu obligații restante în sumă de 918.212 lei și nu cu obligații în sumă de 1.020.868 lei cuprinsă în Declarația 100 luna mai 2007, scadentă la data de 25.06.2007, întrucât din această sumă a efectuat plăți voluntar în sumă de 102.656 lei.
În urma compensării obligațiilor fiscale de 918.212 lei cu TVA de rambursat de 1.212.825 lei, pârâta a stabilit TVA de rambursat în sumă de 294.613 lei și a dispus restituirea acestei sume.
Instanța și-a însușit concluziile raportului de expertiză, care verificând obligațiile fiscale către bugetul de stat ale reclamantei a stabilit că acestea sunt la data de 23.07.2007 în sumă de 1.019.720 lei, plățile în cuantum de 102.656 lei efectuată de rambursat către bugetul consolidat în perioada 25.06.2007 - 23.07.2007 ca plăți voluntare, reprezentând plăți pentru obligațiile curente (fila 58) aceste plăți neputând fi scăzute din soldul la 31.05.2007 de 1.019.720 lei.
Expertiza a stabilit de asemenea că în urma compensării reclamanta este îndreptățită la rambursare și plată a sumei de 193.105 lei.
Ca urmare, atât Nota privind compensarea obligațiilor fiscale cât și Nota privind restituirea / rambursarea sumei de 294.613 lei emise de pârâtă sunt greșite cu privire la sumele de compensat cât și cea de restituit.
Cum în soluționarea contestației formulate de reclamantă, pârâta a menținut actele administrativ fiscale atacate, Decizia nr. 81/11.02.2008 este nelegală.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis acțiunea precizată formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 81/2008, dar și Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 82450/25.07.2007 și Nota privind restituirea /rambursarea unor sume nr. 82451/25.07.2007 cu privire la sumele de compensat și de restituit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs ANAF - Direcția Generală de Administrare Fiscală, solicitând admiterea recursului de fondat, modificarea sentinței ca nelegală, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului de arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 punctul 9.pr.civ.). Prin hotărârea judecătorească atacată, instanța de fond a admis acțiunea formulată de Aaa nulat decizia nr. 8/11.02.2008, a anulat în parte Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 82450/25.07.2007 și Nota privind restituirea/rambursarea unor sume nr. 82451/25.07.2007, a stabilit obligațiile fiscale ale reclamantei de compensat la data de 23.07.2007 în sumă de 1.019.720 lei, a dispus restituirea de către reclamantă ca urmare a compensării suma de 193.105 lei, a obligat ANAF să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei.
Recurenta mai arată că în temeiul dispozițiilor art. 1473aliniatul 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data de 25.07.2007, "persoanele impozabile pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei din perioada fiscală de raportare, prin bifarea casetei corespunzătoare din decontul de taxă din perioada fiscală de raportare, decontul fiind și cerere de rambursare."
Conform art. 112 aliniatul 1 și aliniatul 3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la 25.07.2007, "Prin compensare se sting creanțele administrate de Ministerul Finanțelor Publice cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel.
Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz.
Potrivit dispozițiilor art. 113 aliniatul 1 litera d din aceiași ordonanță, se restituie la cerere debitorului sumele de rambursat de la bugetul de stat, iar, conform aliniatul 8 al aceluiași articol, "În cazul în care sume de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligații fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurența obligațiilor fiscale restante, diferența rezultată restituindu-se debitorului".
Având în vedere prevederile legale menționate, învederează instanței următoarele:
Prin decontul de taxă pe valoare adăugată înregistrat la. sub nr. 20D-, din data de 25.06.2007, intimata reclamantă a solicitat la rambursare, soldul sumei negative de taxă pe valoare adăugată aferentă lunii mai 2007, respectiv 1.212.825 lei.
Față de dispozițiile legale, cu privire la efectuarea compensării obligațiilor restante, înaintea restituirii sumelor de la bugetul de stat, s-a procedat la verificarea datelor din evidența pe plătitori.
Astfel, la data de 23.07.2007, data soluționării cererii de rambursare TVA, reclamanta figura în evidențele fiscale cu obligații restante în sumă de 918.212 lei, sumă de 1.020.9868 lei, menționată în adresa nr. 9377/25.06.2007), suma rezultată ca diferență între:
- suma de 1.020.868 lei, scadentă la 25.06.2007, conform declarației 100 pe luna mai 2007;
- plăți în sumă de 102.656 lei, efectuate voluntar de către reclamantă, în plus, față de obligațiile declarate până la data de 25.06.2007.
a procedat la stingerea obligațiilor restante în sumă de 918.212 lei prin emiterea actului administrativ fiscal Nota nr. 82450/25.07.2007 privind compensarea obligațiilor fiscale.
Prin Nota nr. 82451/25.07.2007 privind restituirea/rambursarea unor sume, s-a dispus restituirea în contul precizat de reclamantă, a sumei de 294.613 lei reprezentând TVA de rambursat, constând în diferența dintre suma solicitată la rambursare în sumă de 1.212.825 lei și obligația restantă în cuantum de 918.212 lei.
Consideră că instanța în mod greșit, a reținut și și-a însușit concluziile raportului de expertiză, întrucât expertul contabil a luat în calcul datele din contabilitatea formei strict din lunile mai și iunie 2007, fără a face comparația cu datele declarate de societate la organul fiscal.
Mai mult, în raportul de expertiză s-a precizat că plățile în sumă de 102.656 lei au fost efectuate în perioada 25.-06.2007 - 23.078.2007, când de fapt, în mod real, acestea au fost efectuate până la data de 25.06.2007.
În temeiul dispozițiilor art. 113 aliniatul 1 coroborate cu art. 113 aliniatul 8.pr.fiscală, în cazul în care suma de rambursat este mai mare decât suma obligațiilor restante, organul fiscal este ținut să restituie compensarea până la concurența cele mai mici sume și să restituie contribuabilului diferența rezultată.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei, menționează că potrivit prevederilor art. 274 aliniatul 1.pr.civ. partea care a pierdut procesul, poate fi obligată să suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă pentru aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul să se afle în culpă procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul derulării procesului, să fi determinat aceste cheltuieli.
Altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a se putea acorda cheltuielile de judecată, este ca partea care le solicită, să fi câștigat în mod irevocabil procesul, ori în situația de față consideră că se încadrează în această categorie.
De asemenea nici aspecte privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale nu pot fi reținute în sarcina Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru ca aceasta să poată fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În concluzie, în considerarea motivelor de fapt și de drept mai sus expuse, solicită admiterea cu consecința admiterii recursului ca fondat, modificarea sentinței ca nelegală cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta Aad epus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 45/14.01.2009.
În motivarea întâmpinării se arată că Aas olicitat pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală restituirea unei sume mai mici decât cea dispusă prin notele contestate respectiv 193.105 lei în loc de 294.613 lei.
Sumele înscrise de aceasta în cererea de compensare sunt cele din declarația privind obligațiile de plată la bugetul consolidat - formular 100 pentru perioada de raportare 05/2007 depusă la ANAF - la termenul scadent 25.06.2007. Acest fapt sete recunoscut de recurenta - pârâtă în motivarea deciziei la descrierea situației de fapt, arătând că suma cerută de - CAS. la compensare este aceeași cu suma cerută de A la compensare este aceeași cu suma din Declarația 100 aferentă lunii mai 2007.
Precizează că societatea sa a mai efectuat compensări de obligații fiscale cu TVA de rambursat și acestea s-au realizat întotdeauna conform adreselor sale către ANAF și nu conform datelor existente în evidența ANAF stipulează: "Se restituie, la cerere debitorului următoarele sume: a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță: b) cele plătite în plus față de obligația fiscală" și la art. 116 (3) "compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului".
În mod eronat, ANAF - Bac onsiderat plățile în cuantum de 102.656 lei efectuate de către societatea intimată către bugetul consolidat al statului, ca plăți voluntare, ele reprezentând de fapt plăți pentru obligații curente către Bugetul consolidat al statului administrat de ANAF. Precizează Că A S,A, nu a efectuat și nici nu va efectua vreodată "plăți voluntare". Este adevărat că această sumă a fost plătită înainte de 25.06.2007, respectiv:
- în 28.04.2006 suma de 98.981 lei + 2.589 lei+38 lei+1.048 lei.
Rezultă foarte clar că A figura încă din 2006 cu sume plătite în plus la ANAF.
Deoarece recurenta a considerat aceste plăți drept plăți voluntare, în mod eronat ANAF - Baa preciat în soluționarea Cererii de compensare întocmită de A următoarea situație, următorul calcul:
- 1.212.825 lei + 102.6756 lei - 1.020.868 lei = 294.613 lei.
Așadar, societatea intimată a îndeplinit condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură civilă,m care la art. 65 prevede "sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal" precum și la art. 79 "în vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligați să conducă evidente fiscale, potrivit actelor normative în vigoare."
Referitor la afirmația din recurs, că expertul contabil a luat în calcul datele din contabilitatea firmei strict din lunile mai și iunie 2007, fără a face comparație cu datele declarate de societate la organul fiscal, solicită să se clarifice situația. Expertul a tras concluziile, analizând și expertizând de verificare sintetică și analitică A, comparând-o cu datele înscrise în declarația 100 depusă la ANAF, De asemenea, a verificat contabilitatea firmei în lunile mai și iunie 2007, deoarece cu privire la această perioadă a intervenit problema litigioasă. Consideră că era absurd să analizeze contabilitatea întregului an, deoarece nu era de nici un folos cauzei de față din moment ce nu făcea obiectul acțiunii și al propunerii de analiză contabilă.
De asemenea, A nu a apelat la o compensare a obligațiilor viitoare așa cum a apreciat recurenta - fapt explicat pe larg și de către expertul contabil.
Solicită să menține hotărârea atacată și cu privire la obligarea recurente pârâte la plătirea cheltuielilor de judecată în sumă de 700 lei reprezentând onorariu de expert, potrivit art. 274.pr.civ.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Cu privire la obiectul litigiului, Curtea constată că prin prezenta acțiune, reclamanta Centrala Electrică de Termoficare Aac hemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili, solicitând anularea Deciziei nr.8/11.02.2008 și modificarea actelor administrativ fiscale Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 82450/25.07.2007 și Nota privind restituirea/rambursarea unor sume nr. 82457/25.07.2007, astfel încât compensarea să fie făcută până la concurența sumelor arătate în cererea de compensare nr. 9377/25.06.2007, în urma compensării să îi fie restituită doar suma de 191.957 lei și nu 294.613 lei (mai mult cu 102.656 lei decât s-a cerut).
Curtea reține, așadar, că reclamanta a solicitat, ca urmare a compensării obligațiilor fiscale datorate de aceasta, restituirea de către pârâtă a unei sume mai mici decât cea stabilită de pârâtă prin actele contestate.
În fapt, Curtea reține că prin decontul de TVA înregistrat la pârâta Direcția Generală de Administrare a Contribuabili la data de 25.06.2007, reclamanta Centrala Electrică de Termoficare Aas olicitat rambursarea soldului negativ de TVA aferentă lunii mai 2007, în sumă de 1.212.825 lei.
În procedura soluționării decontului, care potrivit art.1473(6) din Legea nr.571/2003 reprezintă cererea de rambursare, Direcția Generală de Administrare a Contribuabili a emis Decizia de rambursare nr.82133/23.07.2007, prin care suma solicitată la rambursare a fost aprobată ca atare.
La data de 23.07.2007, data soluționării cererii de rambursare TVA, pârâta a reținut că reclamanta figurează în evidențele fiscale cu obligații restante în sumă de 918.212 lei și nu cu obligații în sumă de 1.020.868 lei cuprinsă în Declarația 100 luna mai 2007, scadentă la data de 25.06.2007, întrucât din această sumă a efectuat plăți voluntar în sumă de 102.656 lei.
În urma compensării obligațiilor fiscale de 918.212 lei cu TVA de rambursat de 1.212.825 lei, pârâta a stabilit TVA de rambursat în sumă de 294.613 lei și a dispus restituirea acestei sume.
În recurs, soluția instanței de fond a fost criticată pe considerentul că nu s-a luat în calcul faptul că reclamanta a efectuat, în perioada cuprinsă între 25.06.2007 (data depunerii decontului TVA de către reclamantă) și 23.07.2007 (data emiterii deciziei de compensare de către pârâtă), mai multe plăți - în cuantum total de 102.656 lei - care au fost luate în calcul la compensare de către pârâtă, și care au determinat stabilirea unei sume mai mici ce ar fi fost datorată de către reclamantă la bugetul de stat.
Examinând această critică, Curtea precizează că, potrivit art. 116 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "prin compensare se sting creanțele administrate de Ministerul Economiei și Finanțelor cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel."
În speță, în urma compensării, reclamantei i s-a restituit o sumă de 294.613 lei, ca urmare a aprecierii pârâtei că plățile în cuantum de 102.656 lei reprezintă plăți voluntare efectuate de reclamantă.
Or, astfel cum a reținut și instanța de fond, însușindu-și concluziile expertizei contabile efectuate în cauză, plățile în cuantum de 102.656 lei au fost efectuate de reclamantă în vederea stingerii unor alte debite ale reclamantei la bugetul de stat, debite indicate detaliat în înscrisul atașat la fila 32 din dosarul de fond și pe care pârâta nu le-a contestat.
, compensarea efectuată de pârâtă a favorizat reclamanta, întrucât s-a stabilit că reclamanta ar datora o sumă mai mică la bugetul de stat, respectiv 918.212 lei în loc de 1.020.868 lei.
Însă această compensare (prin care reclamantei i s-a restituit suma de 294.613 lei) include și suma de 102.656 lei, plătită de reclamantă în vederea stingerii unor alte debite ale reclamantei la bugetul de stat. Includerea acestei sume în calculul pârâtei are drept consecință reținerea împrejurării că reclamanta nu a achitat acele debite restante de 102.656 lei, ceea ce ar fi condus la calcularea de majorări de întârziere pentru neplata sumelor respective.
Din acest punct de vedere, Curtea își însușește concluzia instanței de fond, conform căreia suma de 102.656 lei a fost plătită de reclamantă în scopul stingerii unor alte debite curente la bugetul de stat, iar nu din eroare sau în vederea majorării sumelor pe care reclamanta le-ar fi primit ulterior prin compensare.
În consecință, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Arad este temeinică și legală, recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 45/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 45/14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./14.05.2009
Tehnodact / 2 ex./15.05.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător
Președinte:Pătru RăzvanJudecători:Pătru Răzvan, Olaru Rodica, Barbă Ionel
