Contestație act administrativ fiscal. Decizia 632/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 632/2008
Ședința publică din 12 Februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1409 din 5 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimatele-pârâte DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE, AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR, DIRECTIA REGIONALA VAMALA C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intereselor reclamantului-recurent, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este legal timbrat, precum și faptul că la data de 4 februarie 2009 s-a înregistrat la dosarul cauzei un răspuns la adresa instanței din partea Instituției prefectului jud. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor.
Față de conținutul actului depus la dosar, curtea pune în discuție oportunitatea continuării acestei probe.
Reprezentanta recurentului arată că s-a dorit suplimentarea probațiunii pentru a se dovedi că taxele de înmatriculare au fost achitate, iar prin scriptul depus la dosar se atestă acest fapt.
Curtea, raportat la conținutul actului depus la dosar, apreciază că nu mai este necesară continuarea administrării acestei probe prin efectuarea adresei către Prefectura
Nemaifiind alte cereri de formulat, curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul admiterii plângerii formulate de reclamant și anularea Deciziei nr.7/23.01.2008 și a actului constatator nr.2042/01.10.2001. Solicită de asemenea obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată în favoarea recurentului, constând în onorariu avocațial, conform chitanței justificative anexate la fila 26 din dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1409 din 5 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj s-a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. C, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, și Autoritatea Națională a Vămilor.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 20.06.1998, prin punctul de frontieră, reclamantul a introdus în țară un autoturism marca Opel Vectra, în calitatea sa de titular de operațiune vamală, pentru numitul. Pentru introducerea în țară a autoturismului, reclamantul s-a identificat cu pașaportul și a întocmit declarația vamală de călători nr. 5212/20.06.1998. Întrucât nu au fost achitate drepturile vamale aferente odată cu introducerea autoturismului în țară, reclamantului i s-a acordat, de către organul vamal, un tranzit vamal pentru finalizarea căruia s-a aprobat un număr de 30 de zile, tranzitul vamal urmând a fi încheiat la Biroul Vamal Întrucât tranzitul vamal nu a fost finalizat până la data de 01.10.2001, reclamantului i-a fost întocmit actul constatator nr. 2042/01.10.2001 prin care s-au stabilit drepturi vamale în sumă de 2.232 lei, precum și dispoziția de urmărire nr. 2298/01.11.2001 și Decizia nr. 3621/07.03.2006, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului majorări de întârziere în cuantum de 8.457 lei.
Susținerile reclamantului din care rezultă că nu el ar fi fost titularul operațiunii vamale nu au putut fi reținute, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 162 din HG nr. 1114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal, titularul de tranzit vamal este transportatorul mărfurilor, iar în cazul mărfurilor tranzitate conform prevederilor tranzitului comun, titularul de tranzit este principalul obligat, acesta fiind obligat să depună la biroul vamal de plecare, direct sau prin reprezentant, o declarație vamală de tranzit. Or, având în vedere situația de fapt reținută mai sus, potrivit căreia reclamantul este cel care a introdus în țară autoturismul și care a completat declarația vamală, este evident că acesta este titularul de tranzit vamal, obligat să finalizeze operațiunea de tranzit începută la data de 20.06.1998.
De asemenea, au fost respinse și susținerile reclamantului privind finalizarea tranzitului vamal de către numitul, în condițiile în care acesta nu a dovedit prin nici un act acest aspect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia în temeiul art. 304 pct 5, art. 304 pct 9, art. 3041Cod procedură civilă și raportat la dispozițiile art. 312 alin 3 și 5 Cod procedură civilă, casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj. În subsidiar solicită admiterea recursului formulat în sensul modificării în întregime a hotărârii atacate cu admiterea plângerii formulate de petentul recurent și în consecință să se dispună anularea deciziei nr. 7/23 ianuarie 2008 și subsecventa admitere a contestației împotriva actului de constatare privind taxele vamale și alte drepturi nr. 2042 din 1 octombrie 2001, dispoziției de urmărire nr. 2298 din 1 noiembrie 2001 și a deciziei nr. 3621 din 7 martie 2006.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2, respectiv cu încălcarea dreptului la apărare, instanța omițând să se pronunțe asupra unor cereri în probațiune, mijloace de probă indispensabil soluționării cauzei.
Hotărârea recurată este netemeinică și nelegală și sub aspectul reținerii incorecte a stării de fapt, a stabilirii eronate a textelor legale incidente cu privire la modalitatea de stingere a obligației fiscale rezultată din introducerea în țară a autoturismului marca Opel Vectra.
Instanța de fond nu a luat în considerare în stabilirea existenței acestei obligații fiscale nici una din apărările recurentului și nici măcar procesul verbal și certificatul de radiere privindu-i pe numiții, act care atestă cu certitudine că taxele vamale aferente acestui autoturism au fost achitate din moment ce această mașină a putut fi înmatriculată, în caz contrar acest autoturism nu ar fi putut fi înmatriculat în România, achitarea taxelor vamale fiind o condiție esențială și în prezent, potrivit art. 33 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, HG nr. 85/2003.
Chiar având în vedere prevederile art. 162 din HG nr. 1114/2001 în care se precizează că "titularul de tranzit vamal este transportatorul mărfurilor și e principalul obligat", instanța de fond a pronunțat o hotărâre dată cu aplicarea greșită a legii și asta deoarece articolul mai sus menționat nu instituie un singur debitor al acestei datorii vamale, ci doar menționează că transportatorul e principalul debitor, existând așadar posibilitatea că această datorie vamală să fi fost achitată de proprietarul autoturismului, posibilitate pe care instanța o excludede plano.
Un alt aspect ignorat de instanța de fond se susține că este calitatea de împuternicit a recurentului, lucru permis de prevederile Legii nr. 141/1997, în art. 50 alin 2, stipulându-se că "declarația vamală se completează și se semnează, de către titularul operațiunii sau de către reprezentantul său, în forma scrisă sau utilizând un procedeu informatic agreat de autoritatea vamală", iar art. 3 lit t definind declarantul ca fiind "persoana care întocmește și depune declarația vamală în nume propriu sau persoana în numele căreia este întocmită declarația vamală de către mandatar sau comisionar".
Faptul că recurentul nu a informat autoritatea vamală competentă conform art. 93 Cod vamal de modificarea tranzitului vamal nu poate fi sancționată cu obligația de a achita aceste taxe vamale a doua oară.
Acest aspect nu poate constitui un temei juridic pentru încasarea de două ori a obligației fiscale de către intimată.
Intimata DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C prin întâmpinarea depusă la data de 8 decembrie 2008 solicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea de apel reține că este fondat pentru următoarele considerente:
La data de 20 iunie 1998, prin punctul de frontieră reclamantul a introdus în țară autoturismul OPEL VECTRA fabricat în anul 1990, serie șasiu -M- cu o capacitate cilindrică de 1796 cmc, pentru d-l.
Cu ocazia introducerii în țară a autoturismului nu au fost achitate drepturile vamale aferente, iar organul vamal a acordat un tranzit vamal pentru finalizarea căruia s-au aprobat un număr de 30 de zile.
Reclamantul susține că a încheiat regimul vamal pentru operațiunea de tranzit vamal începută și că, în condițiile în care statul a încasat echivalentul drepturilor bănești care i se cuveneau nu este legal ca acestea să se încaseze de două ori pentru aceeași operațiune, adică și de la persoana reclamantului.
Se mai susține că dovada clară în sensul achitării taxelor vamale o constituie faptul că a înmatriculat autoturismul și că potrivit legii, acest lucru nu putea fi realizat în lipsa achitării taxelor vamale.
De asemenea, recurentul arată că nici faptul neinformării autorității vamale despre modificarea tranzitului vamal nu poate fi sancționată cu obligația achitării taxelor vamale a doua, cu atât mai mult cu cât, reclamantul a declarat de la început calitatea sa de împuternicit.
Se impută reclamantului-recurent faptul că acesta nu a probat nici în fața instanței de judecată, și nici în fața autorității administrative cu competență jurisdicțională faptul că, fără echivoc, numitul ar fi încheiat regimul vamal pentru operațiunea de tranzit acordată reclamantului și nici faptul că pentru autoturismul introdus în țară s-ar fi plătit drepturile vamale cuvenite bugetului statului.
Rezultă însă din probele dosarului faptul că autoturismul în litigiu a fost înmatriculat, sub nr. - de către și soția, ulterior fiind înstrăinat.
Potrivit art. 97 din Decretul nr. 328/1966 "înmatricularea autovehiculelor și eliberarea certificatelor de înmatriculare se fac pe baza actelor de proveniență sau proprietate și a verificării tehnice. La înmatricularea autovehiculelor proprietate personală se depune și dovada de plată a taxelor legale."
De asemenea, art. 82 din Regulamentul nr. 328/1966 pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966 stipulează că: "Înmatricularea autovehiculelor și a remorcilor se face pe baza următoarelor documente:
- fișa de înmatriculare semnată, după caz, de actualul și de fostul proprietar, cu vizele care atesta plata taxei pentru mijloacele mecanice de transport și a primei de asigurare prin efectul legii;
- cartea de identitate a vehiculului, prevăzută cu elemente de secretizare aplicate de Regia Autonomă "Registrul Auto R";
- dovada de plata a taxei de înmatriculare;
- dovada de efectuare a formalităților vamale de import definitiv (pentru înmatricularea permanenta) sau temporar (pentru înmatricularea temporară), în cazul autovehiculelor și al remorcilor dobândite din străinătate".
Așadar, conform legii, înmatricularea unui autovehicul nu este posibilă fără achitarea taxelor legale, incluzând aici și taxele vamale pentru autovehiculele dobândite din străinătate și fără efectuarea formalităților vamale de import.
Cum dovada înmatriculării autovehiculului în litigiu a fost făcută, rezultă implicit că pentru acesta s-au achitat inclusiv taxele vamale, astfel că impunerea de două a acestora este nelegală, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin 1 Cod procedură civilă se va admite recursul reclamantului, sentința atacată va fi modificată iar pe fond se va admite acțiunea cu consecința anulării deciziei nr. 7 din 23 ianuarie 2008 emisă de către DGFP C și a actului constatator nr. 2042/2001 emis de
Pârâții aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 277 Cod procedură civilă vor fi obligați să achite în solidar reclamantei suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs, ocazionate cu plata onorariului avocațial, conform chitanței nr. 12/11 decembrie 2008 (26).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1409 din 5 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că admite cererea de chemare în judecată și dispune anularea deciziei nr.7/23.01.2008 emisă de către DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C și a actului constatator 2042/2001 emis de DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ
Obligă pârâții să achite reclamantei 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
3 ex./16.03.2009
Jud.fond.-
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
