Contestație act administrativ fiscal. Decizia 650/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 650/ Dosar nr-
Ședința public de la 13 Octombrie 2009
Completul de judecat compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judector
JUDECTORI - - - - - judector
- - - judector
GREFIER -
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea recursurilor declarate de pârâtele Direcția General a Finanțelor Publice reprezentanta în teritoriu a Agenției Naționale de Administrare Fiscal și Administrația Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 690/CA din 24 iunie 2009, pronunțat de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal fcut în ședinț public, la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din data de 06 octombrie 2009, când prțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședinț din aceea zi, care face parte integrant din prezenta decizie.
Instanța, pentru a da posibilitatea prților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 13 octombrie 2009
CURTEA
Asupra recursurilor de faț:
Prin sentința civil nr. 690/CA/24 iunie 2009 Tribunalul Brașova admis acțiunea formulat de contestatoarea SC -- SRL în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERAL A FINANȚELOR PUBLICE B și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și a anulat Decizia nr.415/15.12.2008 emis de DGFP B; a obligat DGFP B sa soluționeze fondul contestației formulate de contestator împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile suplimentare de plat nr.677/30.09.2008 emisa de Administrația Finanțelor Publice B; a obligat intimata DGFP B s plteasc contestatoarei suma de 2000 lei.
Pentru a pronunțat aceast soluție prima instanț a reținut urmtoarele:
Prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale de plat nr. 670/30.09.2008 emis de B și prin raportul de inspecție fiscal nr.25194A/30.09.2008 s-au calculat în sarcina contestatoarei SC -- SRL obligații fiscale suplimentare în sum total de 403.807 lei, compus din: 183.465 lei -tax pe valoare adugat, 159.407 lei -majorri de întârziere aferente TVA, 41796 lei -impozit pe profit, 19091 lei -majorri de întârziere aferente impozitului pe profit,18 lei impozit pe venit microîntreprindere și 30 lei majorri de întârziere aferente.
Împotriva acestui act fiscal s-a formulat contestație administrativ înregistrat la Administrația Finanțelor Publice B sub nr. 42963/18.11.2008 și prin decizia nr. 415/15.12.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice B s-a dispus suspendarea cauzei pân la încetarea motivelor care au determinat suspendarea.
În motivarea acestei decizii se arat c în dosarul nr. 305/P/2006 al parchetului de pe lâng Curtea de apel Brașov se cerceteaz activitatea SC SRL și SC SRL, societți cu care societatea -- PROFESIONAL SRL a avut relații comerciale. Decizia de impunere privind obligațiile fiscale de plat nr. 670/30.09.2008 emis de B și Raportul de inspecție fiscal nr.25194A/30.09.2008 au fost comunicate pentru soluționarea dosarului penal. Se mai arat c prin adresele nr.142.085/16.08.2007 și nr.202.747/24.09.2007 ale Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul IPJ B s-a confirmat începerea urmririi penale, iar între obligațiile bugetare datorate de petent și stabilirea caracterului infracțional al faptelor svârșite exist o interdependenț de care depinde soluționarea cauzei în procedura administrativ.
Instanța a apreciat îns c acest raționament al DGFP B este greșit deoarece din adresa Parchetul de pe lâng Curtea de Apel Brașov nr.305/P/2006 se arat c s-a început urmrirea penal faț de învinuita -administrator la SC -- SRL B abia la data de 2.02.2009, conform rezoluției anexate.
Prin urmare, la data la care a fost pronunțat decizia nr. 415/15.12.2008 nu existau indiciile svârșirii unei infracțiuni de ctre administratorul societții. Astfel, în cauz nu erau îndeplinite condițiile art.214 din pr.fiscal, iar intimata în mod greșit a suspendat procedura administrativ, fr s se soluționeze cauza pe fond, în baza art.175 pr.fiscala.
Potrivit art.179 din pr.fiscala contestația trebuie soluționat printr-o decizie motivata, decizie ce are forma si conținutul prevzute de art.181, soluțiile putând fi cele din art.186 si 187.pr.fiscal.
Deoarece Direcția General a Finanțelor Publice B nu a soluționat pe fond contestația, urmeaz a se dispune obligarea acesteia la soluționare, celelalte motive invocate de reclamant fiind in directa legtura cu soluția pe fond a contestației, astfel ca nu pot fi analizate anticipat de instanța de judecata.
Urmeaz ca decizia ce va fi pronunțata pe fond de DGFP sa fie analizata de instanța, in msura in care contestatoarea va mai avea vreo nemulțumire asupra soluției ce se va da de intimat.
Faț de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a admis acțiunea, conform celor de mai jos.
În baza art.274 Cod procedur civil, a fost obligat intimata DGFP B la plata cheltuielilor de judecat avansate în cauz de contestatoare, constând în onorariu de avocat, taxa de timbru și timbru judiciar.
Împotriva hotrârii a declarat recurs Direcția General a Finanțelor Publice B și a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie artând c unicul considerent al admiterii acțiunii este acela c la data emiterii deciziei nr. 414/2008 nu s-a dispus începerea urmririi penale. În prezent s-a început urmrirea penal și aceasta duce la dispunerea de ctre organul fiscal la emiterea unei noi decizii de suspendare a soluționrii pe fond a contestației.
Decizia atacat a aplicat dispoziția art.214 lit.a Cod procedur fiscal iar legea nu distinge între situația în care dosarul se afl în faza de cercetare sau cea în care s-a dispus începerea urmririi penale.
În cauz a declarat recurs și Administrația Finanțelor Publice B criticând hotrârea pentru nelegalitate și netemeinicie pentru aceleași considerente ca și cealalt recurent artând c organele administrative nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale.
Între stabilirea obligațiilor bugetare și stabilirea caracterului infracțional al faptelor svârșite exist o strâns legtur de care depinde soluționarea cauzei pe cale administrativ, organele de urmrire penal urmând s stabileasc în ce msur tranzacțiile desfșurate sunt reale și legale.
Contestatoarea a formulat întâmpinare și a solicitat s se constate c la momentul emiterii deciziei 414, respectiv 15.12.2008 nu existau indicii ale svârșirii unei infracțiuni de ctre administratorul societții.
Raportul de inspecție fiscal nr. 25194/30.09.2008 și decizia de impunere nr. 670/30.09.2008, contestate în procedura administrativ, contestație soluționat prin Decizia nr. 414/2008, au fost trimite Parchetului de pe lâng Curtea de Apel Brașov la data de 29.09.2008 ca probe în acuzare în dosarul penal nr. 305/P/2006.
Au fost invocate dispozițiile art. 6 din Convenția european a drepturilor omului și a libertților fundamentale, respectiv necesitatea ca hotrârea dat în faza procedurii administrative s fie supus atenției unui "Tribunal". S-au invocate cauzei împotriva României și împotriva României.
S-a apreciat c au fost înclcate și dispozițiile art. 13 din Convenția european a drepturilor omului și a libertților fundamentale, respectiv dreptul la un recurs efectiv întrucât în prezent se afl în imposibilitatea de a contesta rapoartele de inspecție fiscal care sunt probe în acuzare într-un dosar penal.
La momentul la care s-a formulat contestația respectiv 30.10.2008, nu exista dosar penal privind administratorul societții și contestația trebuia soluționat pe fond.
Examinând hotrârea atacat, probele administrate în cauz, motivele de recurs invocate, dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 și art. 304/1 Cod procedur civil se constat urmtoarele:
În urma raportului de inspecție fiscal nr. 25194/30.09.2008 s-a emis de ctre Administrația Finanțelor Publice decizia de impunere nr. 670/30.09.2008 prin care
s-au calculat în sarcina contestatoarei obligații fiscale în sum total de - lei.
Împotriva deciziei de impunere societatea a formulat contestație soluționat de Direcția General a Finanțelor Publice B prin decizia nr. 414/15.12.2008 prin care s-a dispus suspendarea soluționrii contestației pân la încetarea definitiv a motivului care a determinat suspendarea respectiv pân la soluționarea cercetrilor penale în dosarul nr. 305/P/2006 al Parchetului de pe lâng Curtea de Apel Brașov.
Prin aceeași decizie nr. 414/2008 se arat c prin adresa nr. 25194/30.09.2008 Administrația Finanțelor Publice Bat ransmis Inspectoratului de Poliție al Județului B rezultatele controlului consemnate în decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plat nr.670/2008 și raportul de inspecție fiscal nr. 25194/30.09.2009.
Instanța de recurs constat c organul fiscal competent nu a soluționat pe fond contestația societții din prezenta cauz apreciind incidente dispozițiile art. 214 alin.1 lit. b nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedur fiscal întrucât soluționarea cauzei depinde în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecți.
A apreciat c nu se pot pronunța pe fondul cauzei înainte de a se soluționa latura penal întrucât se ridic problema legalitții și realitții tranzacțiilor desfșurate.
Raportul de inspecție fiscal și decizia de impunere emis pe baza acestuia au fost comunicate de Administrația Finanțelor Publice Inspectoratului de Poliție al Județului B la data întocmirii lor pentru a fi avute în vedere ca probe în dosarul penal în care se efectuau cercetri cu privire la relațiile comerciale ale societții cu SC SRL și SC SRL.
Aceste înscrisuri nu pot fi îns folosite ca probe în alt cauz dup parcurgerea procedurii de contestare administrativ a lor sau dup expirarea termenului în care se poate exercita acest drept.
Deși în decizia 414/2008 emis de Direcția General a Finanțelor Publice B se face referire la temeiul de drept prevzut de art. 214 alin.1 lit. b din OUG nr.92/2003 privind Codul d e procedur fiscal, în realitate temeiul de drept este cel prevzut de art. 214 alin.1 lit.a din acest act normativ. De altfel acest din urm temei de drept a fost și reținut în recursul celor dou intimate și nu cel cuprins în decizia amintit.
Conform acestuia "organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivat, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor svârșirii unei infracțiuni a crei constatare ar avea o înrâurire hotrâtoare asupra soluției ce urmeaz s fie dat în procedur administrativ".
Ca urmare se constat c suspendarea nu este o obligație ci o dispoziție facultativ pentru organul fiscal competent. Dac se dispune suspendarea procedurii administrative aceasta poate împiedica buna soluționare a dosarului penal. Decizia de impunere contestat nu poate dobândi valoarea unei probe dac nu a rmas definitiv iar dac este contestat trebuie soluționat pe fond contestația astfel încât s fie înlturat orice dubiu care ar priva aceast decizie de valoarea unui act emis în conformitate cu legea și cu starea de fapt reținut prin aceasta.
De altfel în speț, pe lâng dispozițiile legii naționale, se aplic și dispozițiile art. 6 și 13 din Convenția european a drepturilor omului și a libertților fundamentale privind dreptul contestatoarei la a supune atenției unui "tribunal", adic a unei instanțe judectorești, a actului administrativ atacat și dreptul ei de a avea efectiv o cale de atac jurisdicțional.
Se apreciaz astfel c soluția pronunțat de instanța de fond este legal și temeinic și urmeaz a fi menținut în recurs conform dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedur civil
Se constat c intimata contestatoare a solicitat obligarea recurentelor la cheltuieli de judecat și a fcut dovada c a achitat avocatului ales un onorariu de 2000 lei.
Instanța de recurs constat c potrivit art. 274 alin 3 Cod procedur civil "Judectorii au dreptul s mreasc sau s micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat c sunt nepotrivit de mici sau de mari, faț de valoarea pricinii sau munca îndeplinit de avocat".
Se constat în recurs c onorariul avocatului include atât sume care se dovedesc a fi necesare și utile exercitrii aprrii prții, echivalent al muncii avocatului în speț, precum și sume care reprezint cheltuieli voluptorii fcute de partea care a angajat avocatul și care nu pot fi suportate de partea care a czut în drepturi.
Se apreciaz, pe baza dovezilor cauzei, c suma de 500 lei reprezint cheltuielile necesare fcute de parte, iar restul sumei reprezint cheltuielile voluptorii.
Ca urmare, recurentele intimate vor fi obligate în solidar s plteasc intimatului contestator suma de 500 lei cheltuieli parțiale de judecat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de intimatele Administrația Finanțelor Publice B și Direcția General a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 690/24.06.2009 pronunțat de Tribunalul Brașov - secția comercial și de contencios administrativ.
Oblig recurentele s plteasc intimatei SC -- SRL B suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecat parțiale în recurs.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi,13.10.2009.
Președinte Judector Judector
- - - - - - -
Grefier
Red MR 18.11.2009
Dact C.20.11.2009
3 ex
Jud fond A
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
