Contestație act administrativ fiscal. Decizia 67/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.08.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.67
Ședința publică din 21.01.2010
PREȘEDINTE: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Diana Duma
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 552/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond la Tribunalul Timiș.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 251/30 din data de 16 ianuarie 2009, reclamantul, a chemat in judecata in calitate de pârâți,Agenția Națională de Administrare Fiscală - T, a Municipiului T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea actului administrativ fiscal, Declarația de impunere plăți anticipate nr. - din 09.08.2007, emisă de T - a Municipiului T, în cuantum de 1826 lei; Anularea în tot a Declarației de impunere plăți anticipate nr. - din 09.08.2007, în cuantum de 1826 lei si exonerarea reclamantului de la plata acestei sume.
Prin sentința civilă nr.552/18.05.2009 Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă.
In motivare s-a reținut că prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 251/30 din data de 16 ianuarie 2009, reclamantul, a chemat in judecata in calitate de pârâți,Agenția Națională de Administrare Fiscală - T, Pa M unicipiului T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea actului administrativ fiscal, Declarația de impunere plăți anticipate nr. - din 09.08.2007, emisă de T - Pa M unicipiului T, în cuantum de 1826 lei; Anularea în tot a Declarației de impunere plăți anticipate nr. - din 09.08.2007, în cuantum de 1826 lei si exonerarea reclamantului de la plata acestei sume.
Se arata ca art. 7 (1) din Legea nr. 554/2004, prevede obligativitatea procedurii prealabile sesizării instanței de contencios administrativ: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, in termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea in tot sau in parte, a acestuia. Plângerea se poate adresa in egala măsură organului ierarhic superior, daca acesta exista"
Reclamantul a depus la dosar un înscris, adresat, T / E Municipiului T, datat 14.07.2008, prin care le aduce la cunoștință că "Somația nr. - din 07.05.2008, trimisa la 30.06.2008, pentru care nu a semnat de primire, este incorecta", situație față de care se afla în situația "de a refuza plata unor debite ( obligații si penalități) stabilite in mod arbitrar pentru anul 2007".
Tot art. 7 (4) din Legea nr. 554/2004 prevede ca " plângerea prealabilă, formulata potrivit prevederilor alin.(1) se soluționează în termenul prevăzut de art.2 alin.1 lit.g".
Se învederează ca înscrisul adresat pârâților, nu îndeplinește condițiile mai sus redate, căci nu se solicita în conținutul lui " revocarea in tot sau in parte " a actului administrativ contestat.
Instanța a reținut in considerentele sentinței că, chiar dacă înscrisul de la fila 5 dosar ar putea fi asimilat unei proceduri prealabile, nu s-a făcut dovada, pe parcursul cercetării judecătorești, ca un astfel de înscris a fost comunicat pârâților, ca a fost înregistrat la organul fiscal la o anumita data, de la care ar curge termenul de soluționare a cererii, așa cum este prevăzut de art. 2(1) lit.g, care explica semnificația termenului de nesoluționare in termen legal a unei cererii, ca fiind "faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 zile de la înregistrarea cererii daca prin lege nu se prevede un alt termen".
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, in principal casarea sentinței si in subsidiar modificarea sentinței si admiterea acțiunii.
În motivare se arata ca a desfășurat activitate independentă până la data de 01.03.2008, în calitate de avocat, când a solicitat pârâților încetarea activității, ca urmare a încadrării în funcția de procuror, în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul C-
Se menționează ca odată cu încetarea activității independente, pârâții i-au comunicat Decizia nr. -/08.02.2007, cu valoarea obligațiilor în sumă de 874 Lei/an, drept pentru care a luat măsurile necesare și a achitat, chiar anticipat, prin plată cu chitanțele nr. -/25.04.2007 în sumă de 1317 Lei, sumă de 212 Lei pentru trimestrul I 2007 și cu chitanța nr. -/31.07.2007 suma de 660 Lei pentru trimestrul II, III, IV 2007.
Arată faptul că, la data depunerii cererii de întrerupere a activității, cu data de 01.03.2008, i-a fost făcută verificarea fiscală de către pârâți pentru depunerea declarațiilor de venit global pe anul 2007 și pentru anul 2008 și i-a fost emisă Decizia nr. -/08.02.2007, cu valoarea obligațiilor în sumă de 874 Lei/an, fără a-i fi comunicată Decizia de impunere nr. - din 09.08.2007 pentru plăți anticipate cu titlul de impozit pentru venituri din activități independente, pentru anul 2007, în cuantum de 1826 Lei.
Consideră că, în mod nelegal, T - Ea M unicipiului Tar eținut existența obligațiilor fiscale suplimentare în sarcina sa și a emis Decizia de impunere nr. - din 09.08.2007 pentru plăți anticipate cu titlul de impozit pentru venituri din activități independente, pentru anul 2007, în cuantum de 1826 Lei.
Mai arată faptul că, s-a adresat în scris pârâților, aducându-le la cunoștință faptul că, actul administrativ contestat, care consemnează obligații fiscale suplimentare nu i-a fost comunicat și nici un alt înscris din care să rezulte existența unor erori din cuprinsul deciziei contestate, deja achitate, însă aceștia nu i-au comunicat modul în care i-a fost soluționată contestația. Nemulțumit fiind de această situație creată, din vina exclusivă a pârâților, s-a adresat instanței de judecată.
Consideră că, în mod greșit, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii.
Învederează faptul că, la data de 15.07.2008 a depus o contestație la pârâți, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform tichetului recomandat nr. - din - și a confirmării de primire din data de 16.07.2008, contestație ce nu i-a fost soluționată nici până în momentul de față, prin care a adus la cunoștință organului fiscal faptul că, actul administrativ contestat, care consemnează obligații fiscale suplimentare, nu i-a fost comunicat și nici un alt înscris din care să rezulte că s-a constatat existența unor erori în cuprinsul Deciziei nr. -/08.02.2007.
Arată că nu a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere pentru plăți anticipate nr. - / 09.08.2007, deoarece nu i-a fost comunicată de către pârâți deși, conform art. 44 alin.l C proc. fisc. "actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat". A formulat contestație la data de 14.07.2008 prin care a solicitat organului fiscal să-i comunice actele administrativ fiscale cuprinse în titlul executoriu nr. -/07.05.2001.
Mai arată că a luat cunoștință de existența unor obligații fiscale suplimentare stabilite prin Decizia de impunere plăți anticipate nr. - din 09.08.2007, cu ocazia comunicării de către pârâți, a unui titlu executoriu nr. -/07.05.2008, în care este inserată și o Declarație de impunere plăți anticipate nr. - / 09.08.2007 în cuantum de 1826 Lei.
Deși s-a adresat în scris pârâților, aducându-le la cunoștință faptul că, actul administrativ contestat, care consemnează obligații fiscale suplimentare, nu i-a fost comunicat și nici un alt înscris din care să rezulte că s-a constatat existența unor erori în cuprinsul Deciziei nr. -/08.02.2007, deja achitate, aceștia nu i-au comunicat nici până în prezent modul în care a fost soluționată contestația.
Decizia de impunere nr. - din 09.08.2007 nu i-a fost comunicată de către pârâți, aceasta neputând produce efecte juridice, în raport de dispozițiile art. 44, art. 45 proc. fisc, care prevăd că "actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii". Reiterează concluziile anterioare conform cărora în lipsa comunicării, Decizia nr. - din 09.08.2007 nu poate produce efecte juridice, ținând seama și că, potrivit art. 44 alin. 1 proc. fisc. "actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat ".
Consideră ca nefondată respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă, deoarece aceasta vizează acte fiscale, respectiv decizii emise de pârâtă, prin care i s-au stabilit obligații fiscale suplimentare pentru plăti anticipate cu titlul de impozit din venituri din activități independente, pentru anul 2007, în cuantum de 1 826 Lei, a căror beneficiar a fost, deci este îndreptățită cerința art.1 alin.1 și art. 10 din Legea 554/2004.
Potrivit prevederilor legale mai sus enunțate, orice "persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".
Solicită să se constate faptul că, în mod greșit instanța de fond a reținut că înscrisul adresat pârâților, pe care l-a comunicat acestora prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform tichetului recomandat nr. - din - și a confirmării de primire din data de 16.07.2008, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 7 alin.1 din Legea 554/2004, deoarece nu se solicită în conținutul lui "revocarea în tot sau în parte" a actului administrativ contestat. Arată faptul că, în conținutul înscrisului adresat pârâților a consemnat faptul că ". mă aflu în situația de a refuza plata unor debite (obligații și penalități) stabilite în mod arbitrar pentru anul 2007."
Consideră că în mod greșit, instanța de fond a constatat că "înscrisul" nu a fost înregistrat la organul fiscal, la o anumită dată, de la care ar curge termenul de soluționare a cererii, așa cum este prevăzut de art.2 alin.1 lit.g din Legea 554/2004.
Solicită să se constate faptul că, "înscrisul" adresat pârâților l-a depus la data de 15.07.2008, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pârâții confirmând primirea la data de 16.07.2009, dată la care acest înscris a fost înregistrat la organul fiscal și de la care curge termenul de soluționare a cererii, așa cum este prevăzut de art.2 alin.1 lit.g din Legea 554/2004, care explică semnificația termenului de nesoluționare în termen legal a unei cereri, ca fiind "faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii dacă prin lege nu se prevede un alt termen".
Arată că în mod cu totul surprinzător, instanța de fond a constatat că nu poate fi calculat termenul de 30 de zile, în care organul fiscal căruia îi este adresată plângerea să poată răspunde, datorită faptului că, cererea pe care a depus-o în probațiune nu are o dată, deși a adus la cunoștința instanței de fond faptul că aceasta a fost comunicată pârâților, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 16.07.2008, dată de la care poate fi calculat termenul de 30 de zile, constatându-se astfel ca fiind îndeplinite prevederile art.2 alin.1 lit.g din Legea 554/2004, având în vedere faptul că, pârâții nu au răspuns solicitării sale în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Mai mult de cât atât, solicită să se constate faptul că, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la instanță la data de 16.01.2009, adică după 5 luni de zile de la refuzul pârâților de a răspunde în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Consideră că instanța de fond a respins acțiunea în mod neîntemeiat, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Legal citată, intimata Tad epus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului.
În considerente se arată că prin sentința civila nr. 552/18.05.2009 pronunțata de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins, ca inadmisibilă acțiunea formulata de reclamant, motivat de faptul ca "nu s-a făcut dovada, pe parcursul cercetării judecătorești, ca un astfel de înscris (cererea din data de 14.07.2008) a fost comunicat pârâților, că a fost înregistrat la organul fiscal la o anumita data, de la care ar curge termenul de soluționare a cererii".
Susține legalitatea si temeinicia sentinței civile nr. 552/18.05.2009 pronunțata de Tribunalul Timiș in dosarul nr-, având in vedere următoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat anularea Deciziei de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pe anul 2007 nr. -3/09.08.2007 emisa de T, si exonerarea de la plata sumei de 1.826 lei, reprezentând impozit pe venituri din profesii libere si comerciale.
Față de motivele invocate de către reclamantul recurent prin acțiunea în contencios administrativ formulată, precum și temeiurile legale aplicabile in materie, apreciază ca in mod corect si legal instanța de fond a respins ca inadmisibila acțiunea in contencios administrativ, prin neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 205 si urmat, din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscala coroborate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004:
"ART. 205 Posibilitatea de contestare
1) împotriva titlului de creanță, precum si împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii." "ART. 7 Procedura prealabilă
1) înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia."
Pârâta intimată arată că, reclamantul nu a formulat o contestație prealabila împotriva actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pe anul 2007 nr. -3/09.08.2007, in condițiile art. 205 si urmat, din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscala coroborate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prin care sa solicite anularea acestui act administrativ de impunere.
Referitor la susținerile reclamantului si anume ca deși in data de "14.07.2008 am depus contestație la pârâți, organele fiscale nici până la această data nu mi-au comunicat un răspuns", învederează faptul ca, pe tot parcursul cercetării judecătorești la instanța de fond, reclamantul nu a făcut dovada înregistrării cererii din data de 14.07.2008 la organul fiscal, aceasta cerere neavând nici un număr de înregistrare sau stampila, care ar putea dovedi înaintarea acesteia la organul fiscal.
În ceea ce privește depunerea la dosarul cauzei, in faza de recurs, a tichetului recomandat prin care reclamantul a expediat contestația prealabila prin intermediul poștei romane, arată faptul ca pe respectivul tichet recomandat nu este precizata natura actului expediat, astfel ca nu poate constitui o dovada certa si concludenta a înregistrării plângerii prealabile la organul fiscal.
Mai mult decât atât, este chestionabil de ce reclamantul a așteptat până in faza de recurs pentru a face dovada expedierii plângerii prealabile, si nu a uzat de aceasta proba in fata instanței de fond.
Ca urmare, prin neefectuarea procedurii prealabile obligatorii de contestare a actului administrativ fiscal de impunere, acțiunea in contencios administrativ formulata de către reclamant direct la instanța de judecata este inadmisibila.
Față de cele de mai sus, consideră ca instanța de fond, in mod corect si legal, a respins ca inadmisibila acțiunea in contencios administrativ formulata de către reclamantul, datorita neefectuării procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 205 si urmat, din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscala coroborate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, reclamanta ignorând astfel prevederile legale in vigoare.
În cazul in care instanța de recurs considera ca cererea formulata de către reclamant împotriva actului administrativ de impunere din data de 14.07.2008, a fost înregistrata la organul fiscal, solicită admiterea excepției prematurității acțiunii în contencios administrativ data de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală.
Având in vedere precizările făcute in preambulul prezentelor motive, arată ca obiectul unei acțiuni in contencios administrativ fiscal îl constituie în principal, atacarea deciziei emise în soluționarea contestației, iar numai în subsidiar, atacarea actului administrativ de impunere inițial, așa cum dispun in mod derogatoriu dispozițiile art. 218 alin. 2 din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală:
"ART. 218 Comunicarea deciziei si calea de atac -
2) Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii."
Astfel, rezulta ca aceasta acțiune este prematura, datorita faptului ca procedura prealabila nu a fost finalizata prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate.
Solicită instanței de recurs admiterea excepției tardivității acțiunii in contencios administrativ, raportat la prevederile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
"ART. 11
Termenul de introducere a acțiunii -
(2) Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului."
Astfel, având in vedere ca actul administrativ fiscal de impunere, respectiv Decizia de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pe anul 2007 nr. -3/09.08.2007, a fost emisa de T la data de 09.08.2007, termenul de contestare a acesteia s-a încheiat in luna August 2008.
Cum acțiunea in contencios administrativ a fost depusa la Tribunalul Timiș in data de 16.01.2009. rezulta ca prezenta acțiune este in mod evident tardiva, drept pentru care solicită instanței sa o respingă ca atare.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca vădit neîntemeiata, având in vedere următoarele:
Actul administrativ fiscal contestat, respectiv Decizia de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pe anul 2007 nr. -3/09.08.2007, a fost emisa in conformitate cu art. 82, alin. 2 si 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, si anume in baza declarației de venit cod 200/2006, depusa de către reclamant la organul fiscal.
"ART. 82 -
(2) Plățile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent pe fiecare sursă de venit, luându-se ca bază de calcul venitul anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, după caz, prin emiterea unei decizii care se comunică contribuabililor, potrivit legii. În cazul impunerilor efectuate după expirarea termenelor de plată prevăzute la alin. (3), contribuabilii au obligația efectuării plăților anticipate la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de plată al anului precedent. Diferența dintre impozitul anual calculat asupra venitului net realizat în anul precedent și suma reprezentând plăți anticipate datorate de contribuabil la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizează pe termenele de plată următoare din cadrul anului fiscal. Pentru declarațiile de venit estimativ depuse în luna decembrie nu se mai stabilesc plăți anticipate, venitul net aferent perioadei până la sfârșitul anului urmând să fie supus impozitării, pe baza declarației de impunere. Plățile anticipate pentru veniturile din cedarea folosinței bunurilor, cu excepția veniturilor din arendă, se stabilesc de organul fiscal astfel:
a) pe baza contractului încheiat între părți; sau
b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în partidă simplă, potrivit opțiunii. în cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea folosinței bunurilor reprezintă echivalentul în lei al unei sume în valută, determinarea venitului anual estimat se efectuează pe baza cursului de schimb al pieței valutare, comunicat de Banca Națională a României, din ziua precedentă celei în care se efectuează impunerea.
-
(5) Pentru stabilirea plăților anticipate, organul fiscal va lua ca bază de calcul venitul anual estimat în toate situațiile în care a fost depusă o declarație privind venitul estimat pentru anul curent, sau venitul net din declarația de impunere pentru anul fiscal precedent, după caz. La stabilirea plăților anticipate se utilizează cota de impozit de 16% prevăzută la art. 43 alin. (1)."
Referitor la susținerile reclamantului recurent, si anume ca Decizia de impunere pentru plați anticipate cu titlu de impozit pe anul 2007 nr. -3/09.08.2007 nu i-a fost comunicata, învederează faptul ca Tar espectat prevederile art. 44 din nr.OG 92/2003 privind codul d e procedura fiscala, cu privire la comunicarea actelor administrative fiscale, decizia mai sus menționata fiind comunicata prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire, dovada făcând-o borderoul de corespondenta nr. 342/30.08.2007, care poarta stampila poștei (anexat la întâmpinarea depusa de T la dosarul cauzei)
Examinând recursul, față de motivele invocate, precum si sub toate aspectele conform dispozițiilor art.304 ind.1 si următoarele Cod procedură civilă, Curtea constata următoarele:
Curtea constată că prin cererea formulata reclamantul, a chemat in judecata in calitate de parați, Agenția Naționala de Administrație Fiscala - T, Ea M unicipiului T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa constate nulitatea actului administrativ fiscal Declarația de impunere plați anticipate nr. - din 09.08.2007, emisa de T - a Municipiului T, in cuantum de 1826 lei; anularea in tot a Declarației de impunere plați anticipate nr. - din 09.08.2007, in cuantum de 1826 lei si exonerarea reclamantului de la plata acestei sume.
Curtea constata ca reclamantul-recurent a formulat o contestație împotriva somației nr.-/07.05.2008 la data de 15.07.1008 pe care a comunicat-o intimatei prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, conform tichetului recomandat nr.-/15.07.1008 (filele 22-23 din dosarul de recurs).
Susținerea primei instanțe in sensul ca nu a fost îndeplinita procedura prealabila, conform dispozițiilor art. 7 din legea nr.554/2004 nu este întemeiata.
Împrejurarea ca reclamantul a menționat in contestația formulata ca somatia emisa este incorecta si nu a solicitat in mod expres revocarea acesteia nu este de natura sa echivaleze cu lipsa procedurii prealabile, câta vreme din cuprinsul plângerii rezulta cu claritate criticile aduse de reclamant emiterii actului contestat. Totodată in cuprinsul contestației se face mențiunea ca decizia de impunere ce figurează in somația atacata nu i-a fost comunicata niciodată.
Reținând cele expuse, Curtea constata ca reclamantul-recurent a îndeplinit procedura prealabila sesizării instanței de judecata, respectând dispozițiile art.7 din legea nr.554/2004, motiv pentru care va admite recursul formulat, si văzând ca prima instanța a soluționat cauza fără a intra in cercetarea fondului, fata de dispozițiile art 312 alin 5 Cod procedură civilă, va casa sentința si va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș Secția de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 552/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./03.02.2010
Tehnored./12.02.2010
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.08.2008
Către
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 552/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală a Finanțelor Publice T - Administrația Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal,
Întrucât prin decizia civilă nr.67/21.01.2010 s-a admis recursul și s-a dispus casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dosarul cusut și numerotat conține . file.
Anexă: -- Tribunalul Timiș = 37 file.
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
GREFIER
- -
Tehnored./ 12.02.2010
Ex.2
Președinte:Maria BelicariuJudecători:Maria Belicariu, Rodica Olaru, Diana Duma
