Contestație act administrativ fiscal. Decizia 690/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--02.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.690
Ședința publică din 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.1052/09.12.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul Ministerul Finanțelor Publice B prin DGFP T consilier juridic, pentru reclamantul intimat lipsă avocat, lipsă fiind recurenta
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanții părților depun la dosar delegații de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent Ministerul Finanțelor Publice B prin DGFP T, doamna consilier juridic, solicită în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a B, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate. Admiterea recursului declarat de Administrația Finanțelor Publice
Reprezentantul reclamantului intimat, domnul avocat, solicită respingerea recursurilor pentru motivele arătate în concluziile scrise, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursurilor de față constată:
Prin sentința civilă nr.1052/PJ/9.XII.2008 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice T, și a respins acțiunea îndreptată împotriva acestei pârâte, a respins excepțiile prematurității și inadmisibilității invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice T și Ministerul Finanțelor Publice și în consecință a anulat adresa nr. 75498/07.03.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice T și a obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 5.646 lei plătită conform chitanței seria - nr. - din 28.01.2008 reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare precum și dobânda legală la această sumă începând cu data de 21.04.2008 până la restituirea efectivă.
În motivare s-a reținut că reclamantul a achitat la data de 28.01.2008, cu chitanța seria - nr. - a achitat pentru autoturismul marca Audi A4, având numărul de identificare - suma de 5464 lei reprezentând taxa specială auto la prima înmatriculare, taxă care nu era datorată prin raportare la prevederile art. 90 parag. 1 din Tratatul CE, text care are preeminență în raport cu dispozițiile Codului fiscal român, întrucât este o normă de drept comunitar, iar România este țară membră a Uniunii Europene. Prin urmare suma a fost plătită ca urmare a aplicării eronate a legii.
La termenul de judecată din data de 21.10.2008, reclamantul formulează o precizare de acțiune prin care solicită și anularea actului nr. 75498/07.03.2008 emis de T, precum și obligarea la plata dobânzilor legale de la data plății sumei de 5464 și până la restituirea efectivă.
Pârâta DGFP Taf ormulat întâmpinare, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP T, iar pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivarea excepției lipsei calității procesuale pasive arată că reclamantul a solicitat doar anularea unor acte ce au fost emise de T astfel încât doar emitentul actului atacat poate avea calitate procesuală pasivă.
.-și această motivare, tribunalul, prin încheierea de ședință din 02.12.2008 a admis această excepție și a dispus scoaterea din cauză a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală având în vedere că reclamantul avea obligația, pentru înmatricularea autoturismului achiziționat, să achite o taxă de primă înmatriculare în România, potrivit prevederilor art. 214 ind. 1,2,3 din Legea 571/2003, actualizată, coroborate cu prevederile HG nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003, și dat fiind faptul că taxa de primă înmatriculare a fost achitată în temeiul unui act normativ în vigoare la data plății, consideră că acțiunea reclamantului este nefondată.
Pârâta Taf ormulat întâmpinare, solicitând, în principal, pe cale de excepție, să constate că acțiunea nu este motivată corespunzător în fapt și că este prematură dată fiind nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii. Tot pe cale de excepție solicită să se constate inadmisibilitatea acțiunii iar în subsidiar, pe fond, solicită admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferența dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG 50/2008.
În motivarea primei excepții se susține că acțiunea nu este motivată în fapt potrivit art. 122 din Codul d e procedură civilă drept pentru care se impune a fi respinsă ca nemotivată, reclamantul neprecizând din ce țară a fost achiziționat autoturismul, nu se menționează dacă autoturismul este nou sau second hand și nici anul de fabricație al acestuia și nu se precizează celelalte elemente tehnice ale autoturismului în cauză.
În motivarea excepției prematurității se arată că nu a fost finalizată procedura prealabilă obligatorie prevăzută de Titlul IX din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborat cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în contestația prealabilă, transmisă prin poștă de reclamant la la data de 09.04.2008. Cât privește competența materială de soluționare a contestației prealabile formulate, se învederează că aceasta revine exclusiv DGFP T, potrivit dispozițiilor art. 209 alin. 1 lit. a din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, dat pentru care, Tat ransmis contestația formulată de reclamant la DGFP spre competentă soluționare.
În ce privește inadmisibilitatea cererii, se pretinde că, în condițiile în care nu se solicită și anularea impunerii însăși, respectiv anularea actului administrativ fiscal implicit, în baza căruia reclamantul a plătit taxa specială, acțiunea este inadmisibilă.
În subsidiar, pe fondul cauzei, s-a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferența dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG 50/2008, motivat de faptul că dispozițiile OUG nr. 50/21.04.2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.0.1207 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din actul normativ.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice T:
Văzând că această instituție nu a participat în niciun fel la colectarea taxei de primă înmatriculare și că nu a pronunțat vreo decizie cu privire la aceasta, tribunalul reține că nu poate fi titulara obligației corelative dreptului pretins de reclamant, motiv pentru care va admite excepția lipsei calității pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice
Cu privire la prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii:
Pârâta Administrația Finanțelor Publice T consideră că acțiunea este prematură deoarece nu a fost finalizată procedura prevăzută de art. 205 și urm. Cod procedură fiscală deși reclamantul a înțeles să o urmeze prin contestația pe care a depus-o la administrație
Apoi, consideră că acțiunea este inadmisibilă deoarece reclamantul nu a solicitat anularea impunerii însăși deși prin plata taxei s-a realizat un "act administrativ de impunere efectiv".
Tribunalul consideră că susținerile pârâtei sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit art. 70 din OG 92/2003 (în continuare, Cod procedură fiscală), cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare iar în situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
Or, cererea reclamantului (depusă la Administrația Finanțelor Publice T la data de 03.03.2008) este o cerere de restituire a sumei plătite cu titlu de taxă și este reglementată de art. 117 Cod procedură fiscală iar Administrația Finanțelor Publice T nu a făcut dovada vreunei cauze de prelungire a termenului de 45 de zile, motiv pentru care tribunalul reține că acesta a fost depășit.
Pârâta în mod greșit califică cererea ca fiind o contestație împotriva unui act administrativ reglementată de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală și din această confuzie rezultă ambele excepții invocate.
Așadar, nu este cazul ca reclamantul să aștepte finalizarea unei proceduri care oricum nu este aplicabilă în speță. De asemenea, nu este cazul să ceară anularea vreunui act administrativ de impunere deoarece, după cum se va arăta mai jos, acțiunea în restituire nu este condiționată de o cerere în acest sens (altfel spus, reclamantul nu atacă un act administrativ emis în condițiile art. 41 Cod procedură fiscală ci doar solicită restituirea unei taxe pe care o apreciază ca nelegală).
Așa fiind, se va respinge excepția prematurității și inadmisibilității acțiunii.
Cu privire la fondul cauzei:
Potrivit art. 117 al. 1 lit. d Cod procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Așadar, tribunalul este chemat să stabilească dacă în momentul plății organele fiscale au aplicat corect prevederile legale.
La data plății taxa specială pentru autoturisme și autovehicule era reglementată de art. 2141- 2143Cod fiscal
Potrivit art. 2141al. 1 teza I și II Cod fiscal, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care face parte integrantă din prezentul titlu.
Potrivit art. 2142al. 2, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Reclamantul a pretins că instituirea acestei taxe încalcă prevederile art. 90 din Tratatul CE pe care România este ținută să le respecte din momentul în care a aderat la Uniunea Europeană.
Tribunalul a constatat că prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană.
Efectele acestei ratificări sunt reglementate de art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit alin. 4, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
Așadar, în măsura în care există neconcordanță între legea internă, în speță codul fiscal, și Tratatul CE, tribunalul va aplica cu prioritate legislația comunitară.
Potrivit art. 90 al. 1 din Tratatul CE, niciun stat membru nu poate impune, direct sau indirect, asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Văzând aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că art. 2141- 2143Cod fiscal instituie o taxă care nu este percepută produselor interne similare celui cumpărat de reclamant din Spania, stat membru al Uniunii Europene.
Astfel, este necontestat că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta, sub acest aspect neexistând discriminare. În schimb, există discriminare între autovehicule identice (adică având exact aceleași caracteristici) în funcție de locul primei înmatriculări. Dacă autoturismul cumpărat de reclamant ar fi fost înmatriculat pentru prima dată în România, și nu în Spania, reclamantul nu ar fi plătit taxa.
Această modalitate de instituire a taxei are efect asupra vânzării-cumpărării de autoturisme deja înmatriculate discriminând între cele înmatriculate pentru prima dată în România și autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Uniunii iar această discriminare încalcă prevederile art. 90 al. din Tratatul CE deoarece impune o taxă pentru înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului cumpărat de reclamant și înmatriculat inițial în Spania, deși nu impune o astfel de taxă pentru autoturismele similare înmatriculate inițial în România. Pentru acest considerent tribunalul va lipsi de efecte art. 2141- 2143Cod fiscal.
În ce privește OUG 50/1998, ale cărei dispoziții sunt invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, tribunalul constată că la data când reclamantul a cerut restituirea taxei ordonanța nu era în vigoare (a intrat în vigoare începând cu data de 01.07.2008, conform art. 14 al. 1 din Ordonanță) astfel încât aplicarea ei s-ar face retroactiv cu încălcarea art. 15 al. 2 din Constituție conform căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
OUG 50/2008 este incidentă în cazul cererilor formulate după intrarea ei în vigoare.
În consecință, văzând că taxa a fost percepută ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, tribunalul a admis acțiunea, a anulat adresa nr. 75498/07.03.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice T și obligat pârâții să restituie reclamantului suma de 5.646 lei plătită conform chitanței seria - nr. - din 28.01.2008 reprezentând taxă specială auto la primă înmatriculare precum și dobânda legală la această sumă începând cu data de 08.03.2008 până la restituirea efectivă.
În ce privește cererea referitoare la dobânda legală, tribunalul a constatat că potrivit art. 124 al. 1 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau l art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Cum în speță sunt incidente dispozițiile art. 70, termenul va fi de 45 de zile și se va calcula începând din 03.03.2008, cu respectarea dispozițiilor art. 68 Cod procedură fiscală raportat la art. 101 al. 1 Codul d e procedură civilă, împlinindu-se la data de 20.04.2008.
În consecință, pârâții au fost obligați să plătească și dobânda legală la suma ce se cuvine restituită începând cu data de 21.04.2008 până la restituirea efectivă.
În temeiul art. 2 al. 3 raportat la art. 274 Codul d e procedură civilă, a obligat pârâții să plătească reclamantei 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
În cauză au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin T și
Recurentul Ministerul Finanțelor Publice critică prima instanță, în esență, pentru că a admis acțiunea deși nu are calitate procesuală în cauză, întrucât taxa a fost achitată pârâtei Administrația Finanțelor Publice
Examinând recursul pârâtului Ministerului Finanțelor Publice, în raport cu motivul invocat, se constată că este fondat și se admite împotriva sentinței civile nr.1052/PI/9.XII.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș, se modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul - împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, se mențin în rest dispozițiile sentinței și se respinge ca nefondat recursul Administrației Finanțelor Publice T împotriva aceleiași sentințe, pentru că:
Potrivit probelor dosarului taxa de primă înmatriculate în litigiu a fost achitată de reclamant pârâtei Administrația Finanțelor Publice T, conform chitanței seria - nr.-/2008.
Cum în contencios administrativ are calitate procesuală de pârât numai autoritatea publică ce emite un act vătămător, în sensul art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004 și cum pârâtul Ministerului Finanțelor Publice, nu are această calitate, se admite recursul pârâtului și se modifică sentința în sensul respingerii acțiunii reclamantului pe excepție față de acest pârât, menținându-se în rest dispozițiile sentinței.
Recurenta Administrația Finanțelor Publice T critică prima instanță pentru admisibilitatea acțiunii deși nu a fost motivată conform art.112 Cod procedură civilă, pentru că nu s-au precizat elemente legate de achiziționarea autovehiculului reclamantului.
Se mai critică pentru că nu s-a respins acțiunea pe excepția prematurității, pentru nerespectarea prevederilor art.205 Cod procedură fiscală sau pe excepția inadmisibilității pentru că nu s-a cerut anularea unui act fiscal.
În subsidiar se solicită admiterea doar în partea a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5.464 lei achitată de contribuabil la data de 28.01.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei de poluare rezultată din aplicarea prevederilor OUG nr.50/2008 pentru autoturismul în cauză.
De asemenea se învederează că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, publicată în Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din această ordonanță:
"ART.14 1) Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.
2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență de abrogă art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările,ulterioare".
De asemenea s-a criticat acordarea de dobânzi fără temei legal pentru că potrivit art. 2 din OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală prevăzută de OG nr.9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația fiscală este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii:
" Art. 2 În cazul în care potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală".
Or, în speță, obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule (taxa de primă înmatriculare) în temeiul prevederilor art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, nu este putătoare de dobânzi legale care să prevadă că această obligație de plată este purtătoare de dobânzi și, în mod evident, neexistând nici prevederi contractuale în acest sens în lipsa vreunui contract.
Astfel, această taxă nu avea un termen legal de plată sau o dată a scadenței sale prevăzută în mod expres în lege (Codul fiscal), pe care contribuabilul să fie obligat să le respecte sub sancțiunea calculării de către organele fiscale a unor dobânzi, majorări de întârziere sau penalități de întârziere.
În practică, această taxă se achită de către contribuabili la odată la care aceștia singuri o stabileau, așadar printr-o manifestare unilaterală de voință, fără ca organele fiscale să-i someze în vreun fel prin raportare la vreun termen de plată sau dată a scadenței inexistente, după cum s-a arătat.
Examinând recursul pârâtei T, se constată că este nefondat și se respinge pentru că:
Acțiunea este motivată în fapt și în drept, iar proveniența autoturismului reclamantului este probată cu actele depus la dosar, iar excepția prematurității acesteia nu este fondată pentru că reclamantul a solicitat restituirea sumei încasate potrivit înscrisului de la fila 5 al dosarului Tribunalului Timiș.
Este nelegală și solicitarea pârâtei legată de admiterea în parte a acțiunii, urmare la promulgarea OUG nr. 50/2008 pentru că, potrivit legii, actul administrativ se analizează prin raportare la dispozițiile legale în temeiul cărora acesta a fost emis și nu a celor care intră în vigoare ulterior acelui moment, astfel că este irelevantă intervenția ordonanței care se aplică actelor juridice emise după intrarea sa în vigoare; art. 11 din aceasta neputând fi aplicat în interpretarea dată de recurentă.
În privința dobânzii, Curtea constată că prin sentință s-a acordat dobânda legală, conform dispozițiilor art. 124 alin. 1 Cod procedură fiscală care prevăd că sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat sunt purtătoare de dobânzi conform art. 124 alin. 2 Cod procedură fiscală.
În consecință, pentru motivele expuse recursul pârâtei este nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin T împotriva sentinței civile nr.1052/PI/9.XII.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul - împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge ca nefondat recursul Administrației Finanțelor Publice T împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 5.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-27.05.2009 / Tehored.-27.05.2009/2 ex.
Prima instanță Tribunalul Timiș / Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Adina Pokker
