Contestație act administrativ fiscal. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.70/CA
Ședința publică din 2 martie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier ---
Pe rol judecarea recursul promovat în contencios administrativ de reclamanta- - CONFORT SRL- cu sediul în C, nr.9, județ C, împotriva sentinței civile nr.1034/12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți C - SERVICIUL - cu sediul în C, str. -.- nr.18, județ C și C-ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL - cu sediul în C,-, -F1, județ C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.02.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art.156 al.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 23.02.2009 și, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 2.03.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta -Sectia Comerciala și de Contencios Administrativ sub nr- reclamanta - - CONFORT SRL în contradictoriu cu pârâții DGFP Constanta - Serviciul Solutionare Contestatii și DGFP Constanta - - Acti itatea de Control iscal solicitat anularea Deci iei nr. 140 / 29. 11.2006 emisa e catre DGFP - Constanta, a ec zi ei - de rambursare nr. - / 12.09.2006 si a Raportului de inspectie fiscala din da a de 31. 08. 2006.
În motivarea acțiunii -a arătat că reclamanta a fost infiintata in baza Legii nr. 31 / 1990, a Legii 69 / 1991 privind administratia publica locala, ca urmare a aplicarii Legii nr. 135 / 1994 prin care s-a aprobat OG nr. 69 / 1994 privind unele masuri de reorganizare a regiilor autonome de interes local si a Hotararii nr. 717 / 14.1 2.1995, asociatul unic al - - Confort SRL Constanta este Consiliul Local Constanta, iar capitalul social este subscris si varsat integral de catre asociatul unic. Scopul societatii, conform statutului, este efectu rea de acte de comert co re spun atoare obiectului de acti itate, soc et a fiind plat toare de TVA din ata e 0 1. 0 7. 2003.
A mai arătat reclamanta că prin Constanta nr. 351/2001, s-a aprobat delegarea gestiunii strazilor, trotua elor, aleilor si parcajelor aflate in patr mon ul municipiului Constanta pr cum si a sistemului de iluminat public catre aceasta, stabilindu-se ca bunurile mai sus ntion te sa fie inre istrate in patrimoniul societatii, parat, a bunuri apartinand domeniului public în conformitate cu Legea nr. 326/2001. Societatea obtine venituri, aferente acestei gestiuni delegate in ba a contractului de închiriere nr. 2 9 9 / 31. 05. 2002, inre istr t la Primaria Municipiului Constanta sub nr. - 3 1. 05. 2002, ce re ca obiect acord rea e catre soci tate a unui drept de folosinta Consiliului Local Constanta supra componentelor sistemului public de luminat reabilitat, si n baz a Co tiei ncheiate u ri maria unicipiului onstanta ce are ca obiect pre ri ser icii ef ectuate de societate legate de gest unea delegata a stra ilor, tr ot ar lor, aleilor si parcajelor, sistemul de semnaforizare si sistemul de ind ic to re rutiere aflate in patrimoniul municipiului Constanta.
In ederea obtinerii acestor eniturii, societatea inregistreaza ch ltuieli op rite prin alocarea unor sume din bugetul Municipiului Constanta prin majorarea pit lului social.
In aceste conditii, prin Decontul de TVA ferent lunii mai 2005 nr. - / 23. 03.2006, conform dispozitiilor art 149 al n 5 din Codul fiscal, reclamanta a sol citat amburs rea soldului negativ de VA in valoarea de 421.826 RON aferent lunii mai 2005, însă, urmare acestei cereri, la sediul societatii a fost fectuata o inspectie fiscala de tre DGFP Constanta - -, finalizata prin incheierea Raportului de insp ctie fisc la din data de 12. 08. 2005 si emite ea Deci iei de impunere nr. 8093/15.08.2005 și a Deciziei de din 23.08.2005.
Reclamanta a mai arătat că a formul t contest tie ce a fost admisă prin Decizia 142 /22.11.2005, urmând să se întocmească un nou act de control.
Reclamanta a mai arătat că în urma unui nou control s-a întocmit Raportul de Inspecție din data de 31.08.2006 și Decizia de impunere nr. 7061/05.06.2006, iar la data de 19.02.2006 i s-a comunicat Decizia de rambursare ce face obiectul prezentei acțiuni.
Împotriva deciziei de rambursare a formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 140/29.11.2006.
Reclamanta a arătat că atat organul de cont ol cat organul de solution re a contestatiilor au fost inconsecvenți in ceea ce priveste interpretarea dispozitiilor legale incidente întrucât în perioada 2002 - martie 2004 beneficiat, in celeasi conditii de fapt si de ept de rambursarea TVA-ului aferent gestiunii deleg te și, fara sa intervina nicio modific re legislati a sau o modificar a in desfasur a operatiunilor, incepand cu luna aprilie 2004, organul fiscal a consider t a eleasi dispozitii legale nu mai sunt plicabile celor si situatii e pt, si prin urmare a respins dreptul de deducere a TVA aferent gestiunii delegate, iar rg nul de solutionare a contes atiilor, refu a sa liz ez e aceasta situ tie, desi unul din principiile legislatiei fiscale, prevazut in mod expres si la art 5 din Codul d e ocedu a iscala este aplic rea unitara a le isl tiei fiscale.
e fond, reclamanta a solicitat admiterea contestatiei si anularea Deciziei de impunere si a po ului de inspectie atacate, in ceea ce priveste respingerea dreptului de deducere a A in cuantum de 518.286 RON si a dreptului de rambursare a sumei solicitate, avand in vedere dispozițiile art. 145 alin. 3 și 13 din codul fiscal și împrejurarea că indeplineste toate conditiile legale pentru a beneficia de dreptul de deducere a TVA-ului aferent activitatii de gestiune delegată. Astfel, realizeaza operatiuni supuse TVA (taxabile), este persoana impozabila inregistrata ca platitor de TVA, TVA dedus este aferent bunur lor si serviciilor achizitionate destinate realizarii de operatiuni taxabile sau aferent investitiilor proprii finantate din bugetele locale folosite pentru rea izarea de operatiuni ta abile.
Totodata, realizeaza, alaturi de alte operatiuni, si operatiuni impozabile constand in prestari servicii catre Consiliul Local Constanta si Primaria Constanta, din care obtine venituri supuse, respectiv: inchirierea sistemului de iluminat public, conform contractului de inchiriere nr. 299 / 31. 05. 2002,prestari servicii generate de gestiunea delegata a strazilor, trotuarelor, aleilor si parcajelor.
In vederea obtinerii veniturilor și în baza gestiunii delegate, reclamanta realizeaza anumite cheltuieli, pe baza unor facturi emise de catre firmele contractante, fiind facturat inclusiv TVA aferent.
Toate cheltuielile aferente gestiunii delegate sunt facute cu respectarea dispozitiilor art 8 alin. 2 din Legea 326 / 2001 potrivit carora finantarea tuturor cheltuielilor pentru gestiunea sistemelor publice de gospodarie comunala se asigura din bugetele proprii ale operatorilor, prin: incasarea de la utilizatori a sumelor reprezentand contravaloarea serviciilor fumi ate (in cazul de fata prin incasarea de la Consiliul Local si de la Primaria Constanta a sumelor datorate conform contractelor incheiate cu aceste institutii); in completare, din alocatii bugetare din bugetele locale ( in cazul de fata, prin majorarea capitalului social al societatii de catre Consiliul Local, potrivit art 12 alin 3 lit. e din Legea 326 /2001).
A mai arătat reclamanta că, avand in vedere ca sursa realizarii cheltuielilor o constituie sumele acordate de la bugetul local, sub forma majorarii de capital, legiuitorul a prevazut in mod expres posibilitatea deducerii TVA-ului aferent acestor cheltuieli.
Reclamanta a mai arătat că susținerile pârâtei reținute în decizia contestată nu sunt întemeiate întrucât gestiunea i-a fost acordata in temeiul Legii 326 / 2001 si cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data respectiva, fiind emisă 351 / 2001 prin care a fost aprobata delegarea gestiunii strazilor, trotua elor, aleilor, parcajelor si a sistemului de iluminat public, aceasta hotarare fiind ointa Consiliului Local Constanta, administratorului domeniului public si pri at din patrimoniul Municipiului Constanta, cat si ointa Adunarii Generale a societatii. Desi Legea 326 / 2001 face referi e la contractul de gestiune delegata, nicio dispozitie legala nu prevede conditii de forma pentru acest contract, istand doar prevederi care reglementeaza continutul acestuia. In aceste conditii, rezulta faptul ca acest contr ct este un contract consensual, legea neprevazand nicio conditie de forma oblig torie pentru incheierea sa valabila. Astfel, in spetă, ointa partilor de a contracta rezulta din 351 / 2001, prin care este exp imata atat vointa reprezent ntului administr tiei publice locale cat si a Adunarii generale a societatii. Totodata continutul contractului rezulta din aceeasi hotarare, prin care se stabileste obiectul contractului ( serviciile si bunurile date n gestiune ) cat si din dispozitiile Legii 326 / 2001, care sunt direct aplicabile. Mai mult, existenta contractului este probata prin insasi punerea acestuia in aplicare inca din anu12001.
In aceste conditii te eron ta afirmatia organului fiscal conform careia intre par i nu exista nici un contr ct.
În ceea ce privește dispozitiilor OG 71 /2001 reclamanta a precizat că acest ct norma iv este emis ulter or incheie ii si punerii n executare a contrac ului de gestiune dele ata, prin hi ar acest act normativ se pr ciz aza in mod expres faptul ca toate contractele incheiate anterior, raman alabile si isi produc efectele potrivit dispo itiilor contractual
Desi organul fiscal recunoaste acest fapt, considera a dispozitiile OG 71 / 2002 sunt totusi aplicabile intrucat contractele de dele e de gestiune au fost inch iate ulter or intrarii in igoare a OG 71 / 2 002. In justificar a cestui punct de edere, rganul fiscal pomeste de la o premisa falsa, considerand ca gestiunea este acordata catre - - Confort SRL nu pe baza 351 / 2001 ci pe baza Conventiei nr. 1757 / 25. 03.2004 incheiata cu Primaria Constanta sau pe baza Contractului de inchiriere nr. 69870 / 2002.
Reclamanta a arătat că cele doua contracte ( Conventia incheiata cu Primaria Constanta sau Contractul de Inchiriere incheiat cu Consiliul Local Constanta) nu sunt contracte de acordare a gestiunii delegate ci contracte pe baza carora societatea obtine venituri impozabile ca urmare a gestiunii delegate.
Referitor la constatarile organului fiscal potrivit carora contractul de inchiriere este nelegal intrucat "chiriasul factureaza proprietarului dreptul de folosinta" reclamanta a arătat că locatiunea este un contract prin care o persoana numita locator, se obliga sa asigure unei alte persoane folosinta temporara, totala sau partiala au unui bun, in schimbul unei sume de bani sau alte prestatii, numita chirie, astfel locatorul nu trebuie sa fie proprietarul bunului dat in locatiune. Totodata, proprietarul poate fi locatarul propriului sau bun, in cazul in care din diferite motive (cum ar fi acordarea bunului in gestiune delegata) a pierdut prerogativa folosintei, în speță,în baza gestiunii delegate reclamanta efectueaza lucrari de investitii si de administrare a serviciilor si bunurilor acordate in gestiune delegata, iar ulterior, in baza contractului de inchiriere sau a conventiei, pune aceste bunuri si servicii la dispozitia autoritatilor locale.
Potrivit organului fiscal, pretul facturat autoritatilor locale de catre societate este subdimensionat raportat la costurile totale ale gestiunii delegate, care include si investitiile efectuate in domeniul public. Se precizeaza totodata ca pretul ar trebui sa copere costul efectiv al prestarii serviciilor sau cel putin cheltuielile curente de ntretinere si investitiile efectuate, însă, reclamanta arată că modalitatea de stabilire a pretului invocata e catre organul fidscal este reglementata de OG 71 / 2002, care nu este aplicabilă întrucât pot it art 8 alin 2 din legea 326 / 2001, cheltu elile se asigura in incasarea de la utilizatori a sumelor reprezentand contravaloare serviciilor furni ate ( respectiv prin sumele incasate de la autoritatile locale in baza conventiei si a contractului de inchiriere) și,in completare, din alocatii bugetare din bugetele locale ( in cazul de fata prin majorarea capitalului social al societatii de catre Consiliul Local, avand in vedere si dispozitiile art 12 alin 3 lit e).
Reclamanta a arătat că in cauza sunt incidente si dispozitiile art 145 alin 13 Cod fiscal, potrivit carora societatea are dreptul de deducere a TVA-ului aferent investitiilor finantate din bugetul de stat, iar in mod nelegal organul fiscal considera ca aceste dispozitii legale nu sunt aplicabile, întrucât face confuzie intre notiunea de finantare si notiunea de subventie, considerand ca cele doua notiuni sunt echivalente. In cazul de fata forma de finantare aleasa a fost majorarea de capital social, forma prevazuta la art 12 alin 3 lit e din Legea 326/2001. Reclamanta a mai arătat că nu sunt incidente dispozitiile art. 11 din odul fiscal, invocate de catre organul de control întrucât acesta nu a luat în considerare ven turile obtinute de la Primaria unicipiului Constanta, susținând că acestea ar fi mult mai mici decat cheltuielile fectuate pentru obtinerea acestora.
In realitate reclamanta obtine venituri din activitatea de prestari servicii care consta in administrarea, pe baza gestiunii delegate, a sistemului public de iluminat, a tramei stradale, a trotuarelor, aleilor, a parcarilor, sistemul de semnaforizare si sistemul de indicatoare rutiere. Pentru administrarea acestui patrimoniu si in vederea obtinerii de venituri din punerea acestuia la dispozitia Primariei Municipiului Constanta, inregistreaza anumite cheltuieli ( facturi emise de diversi prestatori) reprezentand investitii finantate in totalitate din bugetul local, sub forma aportului de capital social, dar, n nici un caz, cu ocazia facturarii serviciilor prestate, nu pot fi facturate si cheltuielile cu investitiile, intrucat acestea sunt finantate potrivit prevederilor art. 8 alin. 2 din Legea 326 / 2001 conform cu care finantarea tuturor cheltuielilor pentru gestiunea sistemelor publice de gospodarie comunala se pot asigura atat prin incasarea de la utilizatori a sumelor reprezentand contravaloarea serviciilor fumizate (in cazul de fata prin incasarea de la Consiliul Local si de la Primaria Constanta a sumelor datorate conform contractelor incheiate cu aceste institutii) cat si prin alocatii bugetare din bugetele locale ( in cazul de fata, prin majorarea capitalului social al societatii de catre Consiliul Local, potrivit art 12 alin 3 lit. e din Legea 326 / 2001).
Or in cazul acestei modalitati de finantare permisa de lege, nu poate fi emisa factura fiscala, modalitatea de justificare a operatiunii fiind reglementata prin dispozitii legale speciale. In aceste conditii, in cazul in care aceste sume primite ca investiții prin majorarea capitalului social ar fi refactuarate, ar insemna ca societatea incaseaza o suma dubla (atat prin majorare de capital cat si prin refactuare ulterioara).
Reclamanta a arătat că relatia comerciala desfasurata intre aceasta si Consiliul Local si Primaria Municipiului Constanta are un caracter comercial si un scop economic, intrucat, prin cheltuieli asigurate si recuperate in integralitate din bugetul local, obtine venituri pentru activitatea de administrare a domeniului public in baza contractelor incheiate cu aceste institutii. In aceste conditii, organul de control nu avea dreptul de a ignora veniturile obtinute de reclamantă in scopul de a respinge TVA -ul solicitat la rambursare pentru motivul ca nu sunt realizate operatiuni taxabile pentru TVA-ul dedus.
De asemenea, reclamanta a arătat că nu pot fi aplicabile dispozitiile art 137 alin 3 lit e din Codul fiscal ci dispozitiile art 145 alin 13, conform carora se acorda dreptul de deducere a TVA aferent obiectivelor de investitii finantate de la bugetul local deoarece TVA-ul solicitat la rambursare este aferent bunurilor si serviciilor achizitionate pentru realizarea unor obiective de investitii; aceste investitii sunt finantate de la bugetul local sub forma aportului de capital cu destinatie speciala; sunt intrunite si conditiile prevazute de art 145 alin 3, intrucat ca urmare a acestor investitii propri societatea isi realizeaza obligatia de gestiune delegata, iar ca urmare a indeplinirii acestei obligatii societatea realizeaza venituri din contractele incheiate cu Consiliul Local și Primar a Municipiului Const nta.
e asemenea, nu sunt aplicab le nici dispozitiile art 129 alin 5 invocate de catre organul fiscal intrucat reclamanta nu actionea a in numele Consiliului Local ci desfasoara o activitate proprie de administrare a domeniului public si privat al localitatii, de pe urma careia obtine ven turi prin punerea ulterior la dispozitia autoritatilor locale a patrimoniului administrat cu imbunatatirile efectuate. Invocand aceste dispozitii legale, organul fiscal recunoaste faptul ca reclamanta are dreptul la deducerea TV A aferent investitiilor efectuate si a serviciilor prestate.
Intimatele au formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că masura de neacordare a dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferent achizitiilor destinate investitiilor publice a fost stabilita de organele de inspectie fiscala in temeiul prevederilor art.145 alin.3 din Legea nr.- privind Codul Fiscal, potrivit carora orice persoana impozabila are dreptul sa-si deduca taxa pe valoarea adaugata numai daca bunurile și serviciile achizitionate unt destinate utilizarii in folo ul operatiunilor sale taxabile, iar reclamanta indeplineste doar in parte conditiile impuse de legiuitor si nu poate beneficia in aceeasi masura de dreptul de deducere a TV A pentru toate operatiunile fectuate.
Tinand seama de obiectul de activitate al reclamantei si coroborat cu prevederile legale in igoare la data formularii cererii de rambursare, dar si la momentul efectuarii operatiunilor reclamanta nu realizeaza in totalitate operatiunile taxabile pentru care poate eneficia de dreptul de deducere al TVA.
Astfel, in temeiul legii nr.326 /2001 privind serviciile publice de gospodarie comunala, s-a doptat Constanta nr. 351 /2001 prin care s-a aprobat delegarea gestiunii starzilor, rotuarelor, aleilor si parcajelor aflate in patrimoniul municipiului Constanta precum si a sistemului e iluminat public catre reclamanta, însă, deși se regăsesc în cuprinsul hotărârii și dispozițiile art. 18 alin.1 din Legea 326 / 2001, ingurul document in forma scrisa incheiat intre Consiliul Local al municipiului Constanta si re lamanta il reprezinta Conventia nr.17575 / 25.03.2004 ntre Primaria Municipiului Constanta si - - Confort, completata cu Protocolul aditional nr. 2252 / 16.04.2004, avand ca obiect prestari de servicii generate de stiunea delegata a strazilor, trotuar lor, aleilor, parcaj lor, temului de indicatoare rutiere si sistemului de semafori are aflate in patrimoniul municipiului on tanta.
Afirmatia rec1amantei, potrivit careia in mod nelegal au apreciat organele iscale ca societatii nu ii sunt incidente dispozitiile art. 145 alin.3 din Legea nr. 571 / 2003, conform arora in folosul operatiunilor sale taxabile orice persoana impozabila inregistrata ca platitor de axa pe valoare adaugata are dreptul sa deduca taxa pe aloare adaugata datorata sau achitata, ferenta bunurilor pentru prestarile de servicii care -au fost prestate ori urmeaza sa ii fie prestate e o alta persoana impozabila, este total eronata, intrucat bunurile aflate in proprietatea municipiului Constanta au fost date prin gestiune delegata reclamantei, care, in conformitate cu dispozitiile nr.351 /2001 si cu cele ale Legii 326/2001, are obligatia administrarii acestora serviciile publice administrative sunt servicii fara plata; proprietarul acestor servicii este Consiliul Local Constanta, institutie publica care, otrivit p. Legii nr. 571 /2003 nu este persoana impozabila pentru activitatile desfasurate in aceleasi onditii legale ca si cele aplicabile operatorilor economici, cum este cazul reclamantei; operatiunile efectuate de catre reclamanta au natura juridica a unor tranzactii intre ersoane p. afiliate. In cazul unor anzac i ntre per oane afi ate, autoritatile fiscale pot ajusta suma venitului sau a chetuielilor rica a din re persoane, pentru a reflecta pretul de piata al bunurilor sau serviciilor fumizate in drul tranzactiei.
În cauza, reclamanta nu a putut justifica ca achizitiile efectuate sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile, astfel incat in mod corect organele scale au respins cererea sa de rambursare. Cheltuielile efectuate de catre aceasta sunt finantate prin alocatii bugetare si deci nu sunt investitiile sale proprii, cu atat mai mult prin atura juridica a actelor incheiate, activitatea societatii este una de prestare de servicii pentru onsiliul Local Constanta si nu in folosul sau propriu, astfel ar putea beneficia de dreptul de deducere al TVA insa numai pentru cheltuielile sale proprii, iar nu si pentru celelalte heltuieli.
Întruc t societatea nu a putut ju tifica ca achizitiile efectuate sunt destinate util iz arii in folosul op eratiunilor sale xabile, orgenele fi cale in mod core t au apl t pre ede ile art.ll alin.l din acelasi act normativ potri it carora " a tabilirea um i nui po it au a unei taxe în înț lesul pre entului od, au oritafile fi sc ale pot a nu ia în con id rare tranzacfie care nu are un cop economic au pot reîncadra forma unui tranzacții pentru a eflecta onfinutul econ mic al an acți ei.
Reclamanta are drept de deducere doar pentru TVA aferenta activitatii autorizate constand in administrarea infrastructurii edilitar urbane a domeniului public, nu si pentru operatiunile neimpozabile constand in reabilitarea, intretinerea si efectuarea de investitii la bunurile apartinand domeniului public, incredintate de Primarie reclamantei in administrare prin delegare de gestiune.
Faptul ca in alte situatii, organele de control au acordat dreptul de ramabursare a V A in aceeasi masura pentru toate operatiunile, iar in cazul de fata, dreptul de deduc re a fo t acordat in mod diferentiat, nu poate fi o eg la, ceea ce r crea un precedent, astfel incat modul in care au so utionat cererea de rambursare organe e fiscale nu poate fi apreciat ca o inconsecventa in interpretarea dispozitiilor legale incidente.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și cu expertiză tehnică contabilă.
Prin sentința civilă nr.1034/12.06.2008, Tribunalul Constanțaa respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatoarea - - CONFORT SRL.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, rin p. decontul de taxa pe valoare adaugata cu optiune de rambursare inregistrat la dministratia Finantelor Publice Constanta sub nr.3948l6 / 23.06.2005, ec amanta a solicitat ambursarea soldului sumei negati e a taxei pe aloare adaugata aferente lunii mai 2005 in uma de 461.826 lei rezultata ca diferenta intre TVA deductibila in suma de 609.155 lei si TVA colectat in cuantum de 187.329 lei.
In baza acestei solicitari, organele de inspectie fiscala din cadrul - Constanta au fectuat o verificare finalizata prin intocmirea Raportului de inspectie din data de 12.08.2005, ce a fost contestat, iar prin decizia nr. 142/22.11.2005 s-a admis contestația și s-a dispus reverificarea cererii de rambursare.
Prin Raportul de inspecție fiscală din 31.08.2006 s-a constatat că societatea nu are drept de deducere a taxei pe valoarea adaugata in suma totala de 518.286 lei aferenta cheltuielilor efectuate pentru reabilitarea sistemului de iluminat stradal, cu consecința respingerii rambursării TVA în sumă de 421.826 lei și stabilirea TVA de plată în sumă de 101.467 lei și a accesoriilor în sumă de 3.937 lei.
Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei de impunere.
Prin Decizia 140/29.11.2006, DGFP Constanta - Serviciul Solutionare Contestatii a respins ca neintemeiata contestatia formulata de Confort SRL impotriva Deciziei de rambursare nr. -/12.09.2006
Potrivit dispozitiilor art. 145 alin. 3 din codul fiscal, poate beneficia de deducerea TVA orice persoana impozabila in raport de tipul operatiunii, respectiv dacă operatiunea este una care da drept de deducere ori este una care nu da drept de deducere.
Afirmatia rec1amantei, conform careia OG nr. 71 / 2002 este emisa ulterior incheierii si punerii in executare a contractului de gestiune delegata, nu poate fi reținută de instanță avînd în vedere că incheierea conventiei și a contractului s-au făcut în anul 2004 și 2002, deci dupa intrarea in vigoare a dispozitiilor OG nr.71/2002, situatie in care incidente in cauza sunt dispozitiile OG nr.71/2002 si nu cele ale Legii nr. 326/2001. Este adevarat ca potrivit OG nr.71 /2002 toate contractele incheiate anterior raman valabile si isi produc efectele potrivit dispozitiilor contractuale, insa in speta nu a exista incheiat un astfel de contract, astfel, încheierea unei conventii al carei obiect - a constituit prestarile de servicii generate de gestiunea delegata a strazi or, trotuarelor, aleilor i parcajelor aflate in patrimoniul municipiului Constanta, precum si a unui contract de inchiriere, prin care a fost acordata in favoarea beneficiarului un drept exc1usiv de folosinta a componentelor sistemului de iluminat public reabilitat, fara insa ca acestea sa cuprinda conditiile de forma impuse de dispozitiile OG nr. 71 / 2002, u poate fi admis ca indeplinind conditiile unui contract. . dispozitiile Legii nr.326 /2001 prevad care sunt conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca contractul incheiat intre operatorul de servicii si autoritatea administrativa locala, condiții ce nu au fost îndeplinite de reclamantă, astfel nu pot fi incidente dispozițiile Legii nr. 326/2001.
Susținerea rec1amantei, potrivit careia in mod nelegal au apreciat organele iscale ca societatii nu ii sunt incidente dispozitiile art. 145 alin.3 din Legea nr. 571 / 2003, conform arora in folosul operatiunilor sale taxabile orice persoana impozabila inregistrata ca platitor de axa pe valoare adaugata are dreptul sa deduca taxa pe aloare adaugata datorata sau achitata, ferenta bunurilor pentru prestarile de servicii care -au fost prestate ori urmeaza sa ii fie prestate e o alta persoana impozabila, nu poate fi reținută, intrucat bunurile aflate in proprietatea municipiului Constanta au fost date prin gestiune delegata reclamantei, care, in conformitate cu dispozitiile nr.351 /2001 si cu cele ale Legii 326/2001, are obligatia administrarii acestora, acestea fiind servicii fara plata, iar proprietarul acestor servicii este Constanta, care nu este persoana impozabila.
Reclamanta nu a putut justifica ca achizitiile efectuate sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor sale taxabile, astfel incat in mod corect organele scale au respins cererea sa de rambursare.
Cheltuielile efectuate de reclamantă sunt finantate prin alocatii bugetare, nefiind investitiile sale proprii, iar activitatea societatii este una de prestare de servicii pentru onsiliul Local Constanta si nu in folosul sau propriu.
Pretul prestatiei stabilit de parti pentru serviciile de delegare a gestiunii copera numai cheltuielile administrative proprii ale operatorului fara a acoperi si costurile de ntretinere si reparatii a bunurilor din domeniul public preluate in gestiune, cota pentru crearea resurselor necesare dezvoltarii i modernizarii infrastructurii edilitar-urbane precum i profitul peratorului.
Finanțarea achizițiilor este realizata din sumele provenite din majorarea capitalului social de catre asociatul unic, Consiliul Local Constanta, iar cheltuielile si cota parte a investitiilor efectuate la bunurile apartinand domeniului public nu se recupereaza prin pretul prestatiilor de delegare,asa cum prevad dispozitiile art. 39 alin.4 din OG nr. 71/2002.
Reclamanta a actionat ca un intermediar al prestatorilor efectivi ai lucrarilor de reparatii, reabilitari, intretinere a domeniului public, delegate spre administrare, nici un cost al serviciilor și livrarilor efectuate de acesti prestatori neregasindu-se in structura tarifului stabilit potrivit Conventiei nr.17575/25. 03. 2004.
Prin contractele cu nr.27113 / 22.02.2001, 27115 / 22.02.2001,Consiliul Local onstanta a delegt serviciul de iluminat public unor societati comerciale, iar prin contractele de esiune nr.- /12.12.2001, respectiv - / 12.12.2001, aceiasi institutie publica a cesionat drepturile si obligatiile prevazute in aceste contracte catre reclamanta.
Prin contractul de inchiriere nr.69870 / 31.05.2002, re lamanta a acordat Consiliului Local onstanta dreptul de folosinta exclusiva a componentelor sistemului e iluminat public, iar onform Procesului-verbal de negociere directa nr.27 /03.01.2005 pretul inchirierii incepand cu 0 1.01.2005 este de 430. 000 lei/an inclusiv TVA.
Reclamantei nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 145 alin. 3 din codul fiscal întrucât bunurile publice la care - au efectuat investitii si lucrari de intretinere si reparatii nu pot fi utilizate in scopul obtinerii de venituri impozabile efectuate cu plata fiind bunuri de interes general, reclamanta având doar obligatia de a le intretine si administra in limitele stabilite prin contractul de delegare de gestiune, fara a avea posibilitatea de a le instarina sau de a le schimba destinatia. De asemenea serviciile publice administrative fiind servicii fara plata, operatiunile in cauza nu intra in sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 126 din Legea 571 /2003.
Potrivit art. 126 alin. 1 din Codul Fiscal, operatiunile impozabile trebuie sa indeplineasca cumulativ urmatoarele conditii: să constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu plata; locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor să fie in Romania; livrarea bunurilor sau prestarea serv ciilor să fie realizata de o persoana impozabila, astfel cum este definita la art. 1 2 7 alin. (1) și livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sa rezulte din una dintre activitatile economice prevazute la art. 12 7 alin. (2).
Deși în raportul de expertiză întocmit în cauză se prevede că reclamanta are drept de deducere a TVA, instanța, față de considerentele enunțate va înlătura concluziile acestuia.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta - Confort, solicitând admiterea acesteia, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
Se arată că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
1.Consiliul Local Caî ncheiat contracte cu alți agenți economici atât pentru repararea și ramforsarea tramei stradale, cât și pentru sistemul de semaforizare și iluminat public, contracte care, ulterior, prin 353/2.10.2001, 36 și 37/14.02.2003 și 90/8.04.2004, au fost cesionate către Confort.
In aceste condiții, aceasta preluând toate drepturile și obligațiile din aceste contracte, în mod evident nu se poate reține inexistența lor.
Chiar și în lipsa unui contract în formă scrisă, art.129 al.1 lit.d din Codul fiscal prevede posibilitatea efectuării de prestări servicii în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorități publice.
Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor OG71/2002, se susține că în cauza de față au fost respectate dispozițiile legii privind existența contractelor cât și posibilitatea de a acorda alocații de la bugetul local.
Pe de altă parte, trebuie respectate actele normative în vigoare la momentul încheierii contractelor atât cele încheiate direct cu Confort cât și cele cesionate ulterior de la.
Potrivit organului fiscal, prețul facturat autorităților locale de către societate este subdimensionat, raportat la costurile totale ale gestiunii delegate care include și investițiile efectuate în domeniul public.
Se precizează, totodată, că prețul ar trebui să acopere costul efectiv al prestării serviciilor sau cel puțin cheltuielile curente de întreținere și investițiile efectuate.
Potrivit legislației în vigoare, respectiv HG214/1999, există activități de natură economică pentru servicii publice de interes local ale căror cheltuieli se recuperează prin preț sau tarif.
Nu este, însă, cazul societății recurente, deoarece aceasta nu desfășoară aceste activități stabilite prin anexa la hotărâri și nici nu se poate stabili tarife de utilizare pentru bunurile date în gestiunea delegată.
2.Referitor la respectarea legislației privind TVA:
Se arată că în cauză sunt incidente două texte de lege, respectiv art.145 al.3 - ca normă generală pentru operațiuni curente și art.145 al.13 care reprezintă situația specială aplicabilă investițiilor.
Se susține că în cauza de față sunt îndeplinite condițiile prev.de art.145 al.3 din Codul fiscal.
Astfel, instanța de fond se bazează pe o aplicare greșită a legilor care guvernează regimul proprietăților publice, ignorându-se o serie de dispoziții legale (HG214/1999 și Legea nr.326/2001, OG71/2002.
De asemenea, în cauză sunt incidente și disp.art.145 al.13 Cod fiscal, potrivit cărora societatea are dreptul de deducere a TVA-ului aferent investițiilor finanțate din bugetul local.
Se consideră în mod greșit de către instanța de fond că investițiile efectuate nu sunt făcute la obiectivele proprii, deoarece nu sunt proprietatea recurentei și, drept urmare, TVA-ul aferent acestora nu poate fi dedus.
Recurenta realizează servicii în cadrul gestiunii delegate pentru primăria C, având sarcini și responsabilități proprii privind gestiunea propriu-zisă a serviciilor precum și administrarea și exploatarea infrastructurii edilitar-urbane necesare realizării serviciilor în cauză.
Nu se reține esența conceptului de gestiune delegată care înseamnă externalizarea unor servicii și efectuarea lor în nume propriu în timp ce intermedierea presupune existența unei verigi intermediare care acționează în numele și pe socoteala altui agent economic, ceea ce nu este cazul în speță.
Se mai susține că în mod greșit instanța de fond a înlăturat concluziile expertizei contabile și nu a analizat procesele-verbale și rapoartele de control anterioare celui ce fac obiectul prezentului dosar.
Pârâta -Serviciul Soluționare Contestații și C-Activitatea de Control Fiscal au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică.
Analizând toate criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Prin contractele cu nr.27113 / 22.02.2001, 27115 / 22.02.2001,Consiliul Local onstanta a delegt serviciul de iluminat public unor societati comerciale, iar prin contractele de esiune nr.- /12.12.2001, respectiv - / 12.12.2001, aceiasi institutie publica a cesionat drepturile si obligatiile prevazute in aceste contracte catre reclamanta.
Prin contractul de inchiriere nr.69870 / 31.05.2002, re lamanta a acordat Consiliului Local onstanta dreptul de folosinta exclusiva a componentelor sistemului e iluminat public, iar onform Procesului-verbal de negociere directa nr.27 /03.01.2005 pretul inchirierii incepand cu 0 1.01.2005 este de 430. 000 lei/an inclusiv TVA.
Reclamanta realizează activitatea de gestiune în baza convenției încheiată cu Primăria Municipiului ce are ca obiect prestări servicii generate de gestiunea delegată a străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor aflate în patrimoniul Municipiului C și a contractului de închiriere nr.299/31.05.2002 privind acordarea de către societatea reclamantă către Consiliul Local a unui drept exclusiv de folosință a componentelor sistemului de iluminat public reabilitat.
În esență, reclamanta susține că din activitatea desfășurată obține venituri, iar în vederea obținerii acestor venituri, societatea înregistrează cheltuieli acoperite prin alocarea unor sume din bugetul Municipiului C prin majorarea capitalului social. Pentru cheltuielile înregistrate, societatea consideră că îndeplinește condițiile cerute de art. 145 alin. 3 și 13 Cod fiscal pentru deducerea taxei pe valoarea adăugată.
Curtea apreciază că reclamanta nu îndeplinește condițiile legale invocate, soluția organului fiscal fiind corectă.
I) Potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 326/2001, în cazul gestiunii delegate autoritățile administrației publice locale pot apela, pentru realizarea serviciilor, la unul sau mai mulți operatori de servicii publice, cărora le încredințează - în baza unui contract de delegare de gestiune - gestiunea propriu-zisă a serviciilor, precum și administrarea și exploatarea sistemelor publice tehnico-edilitare necesare în vederea realizării acestora.
Articolul 19 impune, de asemenea, ca desfășurarea activităților specifice fiecărui serviciu public de gospodărie comunală, organizat și realizat în sistemul de delegare a gestiunii, să se facă pe bază de contract.
Aceeași condiție este reluată în art. 12 din nr.OG 71/2002 care prevede că în cazul gestiunii delegate autoritățile administrației publice locale pot apela pentru realizarea serviciilor la unul sau mai mulți operatori, cărora le încredințează, în totalitate sau numai în parte, în baza unui contract de delegare a gestiunii, sarcinile și responsabilitățile proprii cu privire la gestiunea propriu-zisă a serviciilor, precum și la administrarea și exploatarea infrastructurii edilitar-urbane, necesare realizării serviciilor, iar art. 13 alin. 6 și 7 prevede anexele ce trebuie în mod obligatoriu să însoțească contractul de delegare a gestiunii, respectiv elementele pe care cesta trebuie să le cuprindă.
Față de dispozițiile menționate, instanța apreciază că nu poate fi reținută susținerea reclamantei potrivit căreia legea nu impune în mod obligatoriu o anumită formă a contractului de delegare de gestiune, nr. 351/2001 fiind suficientă pentru a proba existența unui astfel de contract, care a fost și executat. Hotărârea Consiliului Local nu poate suplini existența contractului deoarece nu cuprinde clauze cu privire la condițiile de acordare a gestiunii serviciilor publice, de administrare și exploatare a bunurilor din domeniul public, dar și cu privire la tariful aferent serviciilor prestate.
Mai mult, nu se poate considera că gestiunea delegată nu a fost acordată prin Convenția nr. 1757/2004 ci prin nr. 351/2001, astfel că nu ar fi incidente prevederile nr.OG 71/2002. Însăși Hotărârea prevede obligația ordonatorului de credite de a încheia contractul de delegare de gestiune, iar în baza acestei hotărâri a fost încheiată Convenția nr. 1757/2004 ce are ca obiect prestări servicii generate de gestiunea delegată a străzilor, trotuarelor, aleilor și parcajelor. Ori, această convenție, deși încheiată ulterior intrării în vigoare a nr.OG 71/2002, nu respectă dispozițiile legale impuse.
Este adevărat că art. 13 alin. 9 din nr.OG 71/2002 prevede că dispozițiile noi nu sunt aplicabile operatorilor care la data intrării în vigoare a ordonanței își desfășoară activitatea în baza unor contracte de delegare de gestiune încheiate anterior, însă condiția impusă de lege este ca aceste contracte să fie "legal încheiate", situație ce nu se verifică în cauză, condițiile în acest sens nefiind îndeplinite.
Singurul contract existent la momentul intrării în vigoare a nr.OG 71/2002 era contractul de închiriere nr. 69860/31.05.2002 privind acordarea de către societatea reclamantă către Consiliul Local a unui drept exclusiv de folosință asupra componentelor sistemului de iluminat public reabilitat. Ori, astfel cum a reținut și organul fiscal, reclamanta nu avea dreptul de a închiria către autoritatea locală bunuri ce aparțineau în realitate domeniului public al unității administrativ teritoriale. În situația dată, reclamanta nu este îndreptățită să solicite deducerea TVA în condițiile în care obținerea veniturilor taxabile se întemeiază pe un contract nelegal încheiat.
II) De asemenea, potrivit art. 145 alin. 3 Cod fiscal, "Dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugatăare dreptulsă deducă:
a) taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bu nurilor ce i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate și pe ntru prestările de servicii care i-au fost prestate sau urmează săîifie prestate de o altă persoană impozabilă".
Astfel, se reține că, în speță, cheltuielile efectuate pentru întreținerea, exploatarea și reabilitarea drumurilor publice și a sistemului de iluminat public nu pot fi considerate ca fiind efectuate de societate în scopul obținerii de venituri taxabile. Fiind vorba de bunuri de utilitate publică, pentru exploatarea acestora nu se percep tarife de la utilizatori. Autoritatea locală nu poate fi considerată "utilizator", astfel cum susține reclamanta care arată că în fapt finanțarea cheltuielilor aferente gestiunii delegate se asigură, în conformitate cu art. 8 alin. 2 din Legea nr. 326/2001, respectiv din bugetul propriu al operatorului prin încasarea tarifelor de la utilizatori și prin alocații bugetare, în completare. Operațiunile menționate sunt fără plată, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 126 alin. 1 Cod fiscal, potrivit cu care în sfera de aplicare a TVA se cuprind operațiuni care constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuatăcu plată.
Legal, în schimbul prestării serviciilor de administrare, "Confort " are dreptul, în baza unui contract de gestiune delegată, la perceperea unui tarif care trebuie stabilit în conformitate cu prevederile nr.OG 71/2002 și care trebuie să acopere toate costurile generate de întreținerea și administrarea bunurilor publice, modernizarea și dezvoltarea acestora, precum și costurile proprii administrative.
În speță, astfel cum au constatat organele de inspecție fiscală, prețul prestației convenit de părți cuprinde doar cheltuielile proprii efectuate de reclamantă, nefiind incluse niciun fel de cheltuieli cu prestațiile efectuate de terți pentru reabilitarea și întreținerea efectivă a sistemului de iluminat public, a străzilor, trotuarelor, aleilor, parcajelor, etc. Aceste cheltuieli sunt acoperite prin majorările de capital social efectuate de asociatul unic - consiliul local, ele nu se recuperează prin prețul prestațiilor de delegare. Prin urmare, cheltuielile menționate nu contribuie la obținerea de venituri taxabile în baza convenției de delegare de gestiune.
III) Conform prevederilor art. 145 alin. (13) din Cod: "Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, stocurilor de produse cu destinație specială, finanțate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale.
Reclamanta nu îndeplinește condițiile impuse de art. 145 alin. 13 deoarece investițiile realizate vizează bunuri aflate în domeniul public al municipiului și nu pot fi considerate investiții proprii. Faptul că reclamanta nu a procedat la calculul amortizării legale a investițiilor realizate confirmă faptul că ea însăși le-a considerat ca fiind bunuri publice și nu investiții proprii. Mai mult, deducerea TVA se face și în situația dată potrivit prevederilor legale, ceea ce înseamnă că obiectivele de investiții trebuie să fie realizate în scopul obținerii de venituri taxabile, condiție pe care reclamanta de asemenea nu o îndeplinește, după cum s-a precizat anterior.
Se constată că, față de condițiile concrete în care s-au desfășurat operațiunile de delegare de gestiune, organul fiscal a procedat corect la încadrarea reclamantei în prevederile art. 137 alin. 3 lit. "e" Cod Fiscal care arată că "nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului și care apoi se decontează acestuia", după ce, în considerarea art. 11 alin. 2 din Codul Fiscal a calificat tranzacțiile derulate între Consiliul Local C și "Confort " ca fiind "tranzacții afiliate".
In legătură cu concluziile raportului de expertiză tehnică, în mod corect acestea au fost înlăturate de către instanța de fond, deoarece expertul își expune un punct de vedere propriu cu privire la investițiile efectuate de reclamantă, că acestea sunt investiții proprii, ignorându-se, însă, actele normative în vigoare care reglementează aceste tipuri de operațiuni de gestiune delegată.
De asemenea, nici afirmațiile făcute de către recurentă, în sensul neanalizării de către instanța de fond a proceselor-verbale cât și a rapoartelor de control anterioare ce fac obiectul prezentei cauze, sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse ca atare.
Față de toate criticile formulate în motivele de recurs, instanța constată legalitatea și temeinicia soluției, motiv pentru care, în conf.cu art.312 al.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefundat, recursul contencios administrativ de reclamanta- - CONFORT SRL- cu sediul în C, nr.9, județ C, împotriva sentinței civile nr.1034/12.06.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți C-SERVICIUL - cu sediul în C, str. -.- nr.18, județ C și C-ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL - cu sediul în C,-, -F1, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 2 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
2ex./14.05.209
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Georgiana Pulbere, Kamelia Vlad
