Contestație act administrativ fiscal. Sentința 705/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 705/2008
Ședința publică din data de 11.11.2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare -în vederea pronunțării- acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamanta - ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre
CURTEA
Prin acțiunea înaintată pe calea contenciosului administrativ reclamanta - ROMÂNIA SRL C-N a chemat în judecată pe pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, solicitând instanței că prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a deciziei de impunere nr. 714/27 iulie 2007 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 49787//27 iulie 2007 întocmit de DGFP C cu consecința desființării parțiale a actului administrativ fiscal, sub aspectul considerării ca nedeductibile a cheltuielilor arătate în capitolul III pct 3.1 lit a din raportul fiscal pentru suma de 751.298 lei compusă din: 526.741 lei impozit pe profit și 174.618 lei majorări de întârziere aferente.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că, în urma controlului fiscal efectuat pe perioada 28 ianuarie 2003-31 decembrie 2006 i s-au stabilit obligații fiscale suplimentare constând în impozit pe profit cu majorări de întârziere aferente perioadei.
Acestea provin din considerarea ca nedeductibile fiscal a unor cheltuieli aferente unor servicii prestate de societatea mamă germană apreciate de echipa de control ca fiind servicii de administrare și conducere din interiorul grupului de societăți supuse restricțiilor de deductibilitate prevăzute de pct 41 din Normele de aplicare ale Codului fiscal aprobate prin HG nr.44/2004.
Cheltuielile considerate nedeductibile de către echipa de control pentru costurile de structură sunt în cuantum de 3.305.474 lei, nedeductibilitate pe care o contestă prin acțiunea de față.
Astfel, protocolul grupului. - ROMÂNIA SRL din data de 30 aprilie 2003 statuează că reclamanta este o persoană juridică de naționalitate română independentă ce are ca asociați fondatori 2 societăți comerciale de naționalitate germană cu o participare reprezentând 99 % din capitalul social total pentru prima societate și de 1 % pentru cea de-a doua societate germană, ambele fiind înregistrate în Germania.
Reclamanta își desfășoară activitatea pe teritoriul României și are deplină independență juridică decizională și financiară conferită de statutul și contractul de societate. Din perspectiva Codului fiscal reclamanta este persoana afiliată societății germane. La 30 aprilie 2004 reclamanta a negociat și a încheiat împreună cu alte 4 societăți din grupul un act juridic supus legii germane denumit "Protocol de administrare și funcționare al structurii la nivelul internațional" conform căruia părțile își recunosc independența și stabilesc o politică comună managerială, de marketing, de vânzări, etc. acceptate expres de părțile contractante.
În baza acestuia fiecare parte contractantă s-a stabilit că va fi obligată la plata contravalorii activităților prestate de departamente pentru fiecare serviciu prestat existând documente justificative (art. 3.1).
Prestarea serviciilor între persoanele independente juridic și persoanele afiliate determină aplicarea principiului reglementat de art. 21 alin (4) lit m din Codul fiscal potrivit căruia deductibilitatea cheltuielilor aferente prestării de servicii este condiționată de justificarea necesității acestor servicii și de existența unui contract încheiat de contribuabil cu prestatorul.
Ca atare, cheltuielile considerate ca nedeductibile la nivelul reclamantei și contestate prin acțiunea de față nu sunt cu necesitate cheltuieli de administrare sau consultanță ce derivă din simpla relație de afiliere.
Este suficient să se studieze protocolul și rapoartele de activitate anexat pentru a se constata că natura acestora nu este una din cele enumerate la pct 41 din Normele de aplicare a Codului fiscal decât printr-o interpretare forțat extinsă.
Așa cum rezultă din rapoartele lunare de activitate emise de societatea de naționalitate germană aceasta din urmă a furnizat servicii privind managementul calității, logistica, achiziții, managementul echipamentelor, ceea ce reclama la nivel mondial asigurarea calității producției, automatizări, robotizări și rețele integrate informatice industriale, cercetare, creație pregătire profesională pentru personal, etc.
Acestea au fost prestate în fapt așa cum rezultă din rapoartele lunare de activitate întocmite de membrii departamentelor special create prin protocol.
Aceste servicii sunt necesare oricărei intreprinderi independente deoarece privesc aspecte inconturnabile ale unei activități de producție într-o economie competitivă.
De aceea,susține reclamanta ea se situează în mod cert în categoria cheltuielilor fiscal-deductibile potrivit art. 21 alin (4) lit m din Codul fiscal raportat la pct 41 al Normelor de aplicare actualizate.
În motivarea respingerii contestației sale susține reclamanta autoritatea administrativă superioară s-a bazat pe existența unui contract de consultanță încheiat la 31 octombrie 2005 între și ROMÂNIA precum și a unuia din 27 decembrie 2005 în care activitățile prestate de prestator-societatea din Germania sunt tarifate la suma de 120 Euro/oră.
În existența acestor contracte pârâta de rândul II vede o dublare a activităților cuprinse în contractul de colaborare și de aceea consideră în mod greșit că, costurile structurii nu pot fi deduse fiscal.
Se poate observa însă, că protocolul de colaborare funcționează ca o structură-cadru în timp ce contractul de consultanță care este ulterior funcționează pentru reglementarea unor activități specifice prin aceasta derogându-se de la protocol care este cadru-general.
Acesta este motivul pentru care pentru activitățile facturate cu 120 Euro/oră s-a simțit nevoia unui contract special.
Pe de altă parte, motivul respingerii contestației a rezidat din faptul lipsei documentelor justificative care însă nu au fost cerute în mod expres și detaliat pe toată perioada controlului.
Stabilirea cheltuielilor nedeductibile se bazează pe câteva interpretări greșite și anume prima privește sumele plătite de filială reprezentând contravaloarea unor servicii efective care nu constituie o sumă fixă raportată la cifra de afaceri și doar o bază pentru limita maximă admisă a valorii serviciilor facturate de societatea mamă.
A doua interpretare greșită privește neacceptarea cheltuielilor cu serviciile de grup care se bazează pe situații prognozate în condițiile în care cheltuielile reale sunt mult mai mari decât acestea. Confuzia este evidentă deductibilitatea nu are legătură cu profitabilitatea sau cu cifra de afaceri.
O altă eroare constă în aceea că activitatea personalului din Germania pentru România deși are aceeași natură cu cea a personalului trimis la sediul filialei române nu a avut parte de același tratament fiscal. Situația este nejustificată și este contrară principiului aplicării unitare a legislației și al adoptării criteriilor economice.
Or, susține reclamanta în speță trebuia făcută aplicarea Convenție privind evitarea dublei impuneri.
Echipa de control nu a făcut nici o referire la faptul că veniturile realizate de firma din Germania sunt venituri realizate de nerezidenți din servicii de management și consultanță care potrivit art. 115 lit i din Codul fiscal sunt impozabile în România cu excepția cazului în care societatea prezintă certificat de rezidență fiscală situație în care se aplică prevederile convenției anterior menționate.
În ce privește analiza efectuată de organul de soluționare a plângerii prealabile apreciază că nu se poate vorbi de o interpretate vădit abuzivă care să conducă în final la respingere.
Echipa de control nu a respectat principiile procedurii fiscale, dosarul nefiind corect întocmit și omițând să cuprindă o parte semnificativă din documentele prezentate la control.
În acest context s-a susținut că nu s-au putut justifica cu documente, servicii efectiv prestate.
Nu a fost respectat nici principiul rolului activ al organului fiscal și al bunei credințe, principii ce se găsesc enumerate în art. 7 și art. 12 Cod procedură fiscală.
Prin precizarea de acțiune formulată ulterior aflată la fila 51 dosar, reclamanta a solicitat anularea parțială a deciziei de impunere nr. 714/27 iulie 2007 emisă în baza raportului de inspecție fiscală și anularea deciziei nr. 8/2008 emisă de DIRECȚIA DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR din cadrul ANAF, arătând în esență că obligațiile fiscale stabilite suplimentar în valoare de 586.768 lei constând în impozit pe profit, majorări de întârziere și penalități sunt nelegale.
Prin întâmpinarea formulată pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C aflată la fila 47-66 din dosar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Și pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin notele de ședință aflate la fila 82 solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamantă.
Examinând acțiunea formulată, Curtea de apel constată următoarele:
În speță, prin decizia nr. 8 din 18 ianuarie 2008 emisă de AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta - ROMÂNIA SRL pentru suma totală de 751.298 lei reprezentând impozit pe profit și majorări de întârziere.
Reclamanta consideră nelegale constatările cuprinse în raportul de inspecție fiscală nr. 49787/27 iulie 2007 referitoare la cheltuielile de structură în sumă de 3.305.474.000 lei înregistrate în perioada decembrie 2004-decembrie 2006, susținând că este persoană juridică independentă de naționalitate română având ca asociat fondator două societăți germane cu o participare de 99 % din capitalul social total și respectiv de 1 %.
De aceea, reclamanta arată că din perspectiva Codului fiscal ea este persoana afiliată societății germane și își desfășoară activitatea pe teritoriul României așa încât are deplină independență juridică și decizională cât și financiare conferite de statut.
La data de 30 aprilie 2003 reclamanta a negociat și încheiat împreună cu alte 4 societăți din cadrul grupului un act juridic supus legii germane denumit "Protocol de administrare și funcționare al structurii la nivel internațional" și ca atare potrivit pct 2.1 și pct.2.2. din acesta invocă independența provenită din actele constitutive.
Referitor la cheltuielile de structură în perioada supusă controlului pârâtele au fost investite să se pronunțe asupra deductibilității cheltuielilor de administrare, management, control, consultanță facturate de societatea mamă din Germania în condițiile în care din documentele prezentate de ea nu rezultă prestarea efectivă a acestora la nivelul societății.
În fapt, reclamanta a înregistrat cheltuieli deductibile fiscal facturile emise de din GERMANIA în perioada decembrie 2004-decembrie 2006 reprezentând cheltuieli de structură după cum s-a precizat anterior.
Un alt motiv al acțiunii este acela că organul de control fiscal nu ar fi respectat principiile generale de conduită stabilite de Codul d e procedură fiscală.
Sub aspectul temeiniciei acțiunii reclamanta mai susține că trebuia făcută aplicarea convenției privind evitarea dublei impuneri.
Susținerile reclamantei sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Atât în cadrul inspecției fiscale cât și în cadrul verificării pe cale administrativă a raportului de inspecție fiscală cât și a actului administrativ fiscal pârâtele au constatat că între societatea reclamantă și încă 4 firme străine s-au încheiat Protocolul de administrare din data de 30 aprilie 2003 așa cum s-a precizat anterior. În baza acestui protocol fiecare parte contractantă urma să achite serviciile prestate stabilite în fiecare an, procentual în funcție de cifra de afaceri la nivelul producției proprii, facturate lunar.
De altfel, această stare de fapt este expusă și de reclamantă în acțiune însă ceea ce nu dovedește reclamanta este faptul că, cota parte facturată nu este în concordanță cu cota stabilită prin protocol și nu este calculată la cifra de afaceri realizată pe fiecare an de reclamantă așa cum de altfel în mod corect s-a reținut în raportul de inspecție fiscală și actele administrativ-jurisdicționale ulterioare.
De asemenea, în același raport de inspecție fiscală cuprinse în Anexa 1 pct 2 s-a constatat că pentru 4 facturi reclamanta nu a putut prezenta care au fost serviciile efectiv prestate în interesul societății în mod direct și pe calea acțiunii de față reclamanta nu aduce aspecte noi care să lămurească această împrejurare arătând doar sumar că ar putea să prezinte documente justificative dar că acestea nu i-au fost cerute.
Ca atare în mod corect s-a reținut de către organele de control că, costurile administrative fiind facturate separat și nu în cadrul unui serviciu efectiv prestat nu sunt cheltuieli deductibile fiscal pentru societatea contestatoare-reclamanta din cauza de față.
Actul de control a constatat în mod corect, că în perioada 2003-2005 au fost încheiate 3 contracte de colaborare cu ca singur beneficiar extern al produselor din România care sunt convenite la un tarif de 120 euro/oră iar în acest tarif nu sunt incluse costurile de structură ale grupului de aceea, se apreciază că în mod corect organul fiscal nu a luat în considerare calculul coeficientului de preț pe minut /calculația materialelor auxiliare pentru fiecare an în parte aceasta fiind o situație prognozată și cheltuielile reale sunt mult mai mari decât cele prognozate.
De asemenea în mod legal organele fiscale au stabilit că reclamanta nu a prezentat nici o justificare în ce privește serviciile de administrare și conducere din interiorul grupului și ca atare costurile administrative fiind facturate separat și nu în cadrul unui serviciu efectiv prestat nu pot fi considerate cheltuieli deductibile fiscal la nivelul societății contestatoare.
Nici situația cheltuielilor de transport și respectiv de cazare așa cum a fost stabilită de organul de control nu este justificată de către reclamantă, cheltuielile cu acestea nefiind deductibile, organul de control stabilind în mod corect incidența dispozițiilor art. 9 pct 2 din HG nr. 859/2002, art. 21 alin (1) și (2) lit e din Codul fiscal.
În ce privește susținerea reclamantei în sensul aplicabilității Legii nr. 29/2002 de ratificarea Convenției dintre România și Germania pentru evitarea dublei impuneri susținerea este nefondată deoarece s-a pus problema în speță a deductibilității fiscale a cheltuielilor de structură ale grupului, la persoana juridică română.
Reținând că nici unul dintre motivele invocate de reclamantă nu pot să conducă la anularea actelor administrativ-fiscale solicitate de ea, care sunt temeinice și legale, acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta - ROMÂNIA SRL C N cu sediul în C-N--15 județul C în contradictoriu cu AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C cu sediul în C-N P-ta nr. 19 județul
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./28.11.2008
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț
