Contestație act administrativ fiscal. Decizia 742/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA nr. 742

Ședința publică de la 01 octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Morina Napa

JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor

JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela

Grefier

La ordine a venit în pronunțare recursurile contencios administrativ - fiscale promovate de recurentele - pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr. 51/CF/12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2009.

CURTEA

-DELIBERÂND-

Asupra recursurilor contencios administrativ - fiscale de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 51/CF/12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de contestatoarea 18 P N în contradictoriu cu intimata N și P N, dispunându-se anularea deciziei nr. 52/31 ianuarie 2008 emise de N și a deciziei de impunere nr. 416/06 decembrie 2007 emise de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Totodată s-a dispus obligarea intimatelor la plata către contestatoare a sumei de 1.939 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin raportul de inspecție fiscală 83240/2007 Administrația Finanțelor Publice a stabilit în sarcina societății C L obligații suplimentare de plată în sumă de 65624 lei pentru care s-a emis decizia de impunere 416/2007, contestată de societate; contestația a fost respinsă prin decizia 52/2008. Obligațiile fiscale menționate au avut la bază măsura neadmiterii la deducere a cheltuielilor de consultanță în sumă de 124 186 lei și a TVA -ului aferent, sume facturate de CLf ără a avea la bază contract de prestări servicii și fără a justifica prestarea de servicii.

- în baza contractului de consultanță 1/2005 C a întocmit către contestatoare, 5 facturi fiscale a căror valoare este de 147 781 lei din care 124 186 reprezintă c/val lucrări de consultanță și suma de 23 595 reprezintă TVA; pentru fiecare dintre acestea, expertul a constatat existența rapoartelor de activitate ale consultantului, procese verbale de predare primire, documentații tehnico - economice;

- conform raportului de expertiză, C L a înregistrat corect în contabilitatea proprie venituri în sumă de 124 186 lei reprezentând c/val serviciilor prestate către C Probat Aceasta la rândul său a înregistrat în contabilitate suma menționată reprezentând c/val serviciilor prestate de către C;

- contestatoarea are ca obiect de activitate executarea de lucrări de construcții în domeniul restaurarea arhitectură, inginerie consolidare/și restaurare structuri istorice. Expertul din verificările efectuate a constatat că societatea în perioada analizată avea contractate lucrări pentru care C a întocmit documentațiile necesare și a efectuat servicii de alpinism utilitar.

Potrivit art. 21 al 4 lit. m din codul fiscal: următoarele cheltuieli nu sunt deductibilecheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurateșipentru care nu sunt încheiate contracte;Raportând normele legale menționate la înscrisurile ce au stat la baza concluziilor expertului, constată că organele fiscale au apreciat în mod greșit aplicabilitatea textului în speță; Societatea a prezentat contractul de consultanță, necesar pentru buna desfășurare a obiectului său de activitate, precum și acte ce probează prestarea efectivă a serviciilor de consultanță.

Pentru cele mai sus reținute a fost apreciată ca întemeiată contestația, fiind admisă în sensul solicitat, cu aplicarea dispozițiilor art 274 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termen legal, pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului P N și N, scutit de plata taxei de timbru, conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.

În motivarea recursurilor s-a susținut că diferența de impozit pe profit și de stabilită suplimentar este aferentă cheltuielilor de consultanță în sumă de 124.186 lei, facturate de P N, fiind încălcate dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. m și ale art. 145 alin. 2 și art. 146 alin. 1 Cod fiscal.

Astfel, contestatoarea nu a făcut dovada prestării efective a serviciilor menționate, iar domnul - singurul competent a acorda consultanța în domeniul construcțiilor dintre cei doi asociați ai era asocial al acestei societăți cu 50 % părți sociale, precum și asociat unic și salariat la 18, nejustificându-se prestarea activității de către altă persoană.

Cu ocazia inspecției fiscale nu a fost prezentat contractul de consultanță nr. 1/15 ianuarie 2005, iar concluziile expertizei contabile nu se întemeiază pe dovezi privind respectarea principiului prețului pieței libere. Din rapoartele de activitate anexate contractului de consultanță rezultă prestarea altor servicii decât cele de consultanță, servicii ce ridică dubii cu privire la personalul necesar.

Legal citată, intimata - reclamantă a fost reprezentată în fața instanței și prin întâmpinările formulate, a solicitat respingerea recursurilor, având în vedere concluziile raportului de expertiză și respectarea principiului prețului pieței libere prevăzut de art. 19 alin. 5 din Codul fiscal.

Pentru susținerea apărării au fost depuse înscrisuri.

Examinând recursurile promovate pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța le apreciază ca fiind fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Esențială pentru stabilirea legalității actelor administrativ - fiscale contestate este stabilirea realității operațiunilor economice corespunzătoare contractului de consultanță nr.1/15 ianuarie 2005 încheiat între intimata - reclamantă și P

Obiectul acestui contract constă în întocmirea documentației tehnico - economice pentru lucrările realizate de reclamantă, respectiv în programe de devize, de programe situații de lucrări, de programe stabilire resurse.

În procesele - verbale de predare - primire încheiate între cele două societăți la data de 15 septembrie 2005, 25 septembrie 2005, 22 noiembrie 2005 s-a consemnat predarea - primirea documentației tehnico - economice menționate în rapoartele de activitate anexate.

Înscrisurile depuse cu ocazia judecării recursului pentru dovedirea prestării serviciilor corespunzătoare contractului de consultanță provin de la societatea reclamantă, iar nu de la P N, debitoarea obligațiilor asumate prin încheierea contractului având obiectul indicat anterior. Pe de altă parte, în raportul de activitate întocmit pentru perioada 01.09.2005 - 15.11.2005 s-a consemnat că a efectuat servicii constând în lucrări specifice de îndepărtare a vegetației, corpurilor străine, a blocurilor de piatră degradate care prezentau un coeficient mare de risc pentru vizitatori, operațiuni apreciate ca necesare pentru cartografierea paramenetului zidurilor, cartografiere necesară proiectantului pentru identificarea soluțiilor tehnice necesare unei etape ulterioare.

Aceste servicii exced în mod vădit obiectului contractului, impunându-se, după cum de altfel s-a și menționat, pentru identificarea de către proiectant, iar nu de consultantul L, a soluțiilor tehnice necesare.

Celelalte rapoarte de activitate consemnează documentele relevante ce alcătuiau documentația tehnico - economică, fără ca înscrisurile depuse în susținerea acestei teze probatorii să provină de la furnizorul serviciilor, L, ci de la beneficiarul acestora, intimata - reclamantă din prezenta cauză.

Relevantă din perspectiva aprecierii realității operațiunilor economice prestate în baza contractului de consultanță nr. 1/2005 prezintă și împrejurarea că asociatul unic al intimatei - reclamante era și coasociat al, fiind în situația de persoană afiliată, astfel cum era definită de dispozițiile art. 7 alin. 1 pct. 21 lit. c Cod fiscal, în forma în vigoare la data prestării serviciilor și emiterii facturilor corespunzătoare.

De asemenea, din raportul de expertiză și rapoartele de activitate existente în dosar rezultă că Laî ntocmit pentru societatea reclamantă documentația tehnico - economică pentru diferite obiective precum servicii de alpinism utilitar, consolidare - restaurare structură din cadrul complexului mănăstiresc B, lucrări de fasonare, toaletare și tăiere de arbori pe teritoriul municipiului P N, consolidare - restaurare domnească Sf. P N, consolidare - restaurare Domnului, sat. Toate aceste servicii au fost prestate în baza contractului de consultanță nr. 1/2005 de către LPN având un singur angajat, potrivit contractului individual de muncă nr. 23/15 iunie 2003, înregistrat la. N sub nr. 27442/03 iunie 2003, potrivit susținerilor reclamantei, împrejurare ce ridică îndoieli asupra veridicității serviciilor prestate.

Aceste dovezi, înscrisuri și prezumții simple, sunt de natură a contura concluzia fictivității serviciilor prestate în baza contractului de consultanță, potrivit susținerilor reclamantei, consecința imediată fiind înlăturarea concluziilor raportului de expertiză contabilă, ce reprezintă aprecieri subiective nesusținute de probatoriul cauzei.

Drept urmare, în mod legal organele fiscale au stabilit că sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. 4 lit. m Cod fiscal privind caracterul nedeductibil al cheltuielilor cu serviciile de consultanță pentru care nu a fost încheiat contractul decât în mod formal, fără a fi prezentat cu ocazia inspecției fiscale și cu privire la servicii a căror realitate nu este confirmată de probatoriul cauzei, în sensul dispozițiilor pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG44/2004, stabilind în mod suplimentar și diferența de impozit pe profit.

Situația este similară în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, având în vedere dispozițiile art. 145 alin. 3 lit. a Cod fiscal, în forma în vigoare la data emiterii facturilor, care condiționează dreptul de deducere de prestarea anterioară sau ulterioară a serviciilor destinate operațiunilor taxabile ale contribuabilului.

Reținând considerentele expuse anterior privind caracterul serviciilor pretins a fi fost prestate intimatei-reclamante, în mod corect s-a reținut de către organele fiscale neîndeplinirea condițiilor privind deducerea taxei pe valoarea adăugată, fiind stabilită diferența de suplimentară.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9 art. 3041Cod procedură civilă, vor fi admise recursurile, va fi modificată în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile contencios administrativ - fiscale promovat de recurentele - pârâte ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N împotriva sentinței civile nr. 51/CF/12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - contestatoare 18 P N cu sediul în-,. 3, județul

Modifică în tot sentința recurată în sensul că:

Respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 01 octombrie 2009.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTOR,

JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red.

Red. 05 oct.2009

Tehnored. 6 ex.

06 oct.2009

Președinte:Morina Napa
Judecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 742/2009. Curtea de Apel Bacau