Contestație act administrativ fiscal. Decizia 753/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 753/R-Cont
Ședința publică din 26 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, pentru soluționare contestația formulată deSC EURO SRL- cu sediul ales la Cabinet Individual " - - Cabinet de Avocat" în Pitești, str. - -, -. A, A,. 3, parter, județul A, împotriva deciziei nr. 410/R-Cont din data de 15.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimataDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- cu sediul în Pitești,-, Județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru contestatoare, lipsă fiind intimata.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația este legal timbrată, prin anularea chitanței nr. 8267/15.05.2009, în sumă de 10,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că s-a depus la dosar prin biroul registratură, la data de 25 iunie 2009, întâmpinare din partea intimatei, cu exemplar pentru comunicare.
Se comunică reprezentantului contestatoarei un exemplar al întâmpinării formulată de intimată, pe care instanța o califică drept concluzii scrise având în vedere momentul depunerii ei la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea contestației în anularea și modificarea deciziei atacate în sensul respingerii recursului, pentru motivele expuse pe larg în scris și pe care le susține oral, în ședință publică.
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la data de 31.03.2008, înregistrată la Tribunalul Argeș sub nr-, reclamanta EURO a chemat în judecată Direcția Generală a Finanțelor Publice A, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.20/18.02.2008 prin care i s-a respins contestația administrativă, anularea deciziei de impunere nr.963/12.10.2007 și exonerarea de plata sumei de 180.435 lei, stabilită suplimentar, împreună cu majorările și dobânzile aferente, arătând următoarele:
Anterior, s-a numit și sub această denumire a încheiat mai multe contracte de prestări servicii marketing, controlul calității produselor, comisionare etc. cu Italia, iar cu alte firme, care avea ca partener tot firma italiană.
S-a susținut că în această calitate, pentru serviciile prestate în numele și pe seama partenerului italian, care aveau ca obiect livrarea de bunuri la export, a încasat comision. Potrivit codului fiscal, operațiunile respective au fost scutite de calcularea și plata TVA. În mod greșit a stabilit organul fiscal obligația de plată a sumei de 180.534 lei cu titlu de TVA suplimentar și 54.668 lei majorări, aceste sume nefiind datorate. Chiar dacă s-ar trece peste această situație, potrivit aceluiași cod fiscal, bunurile destinate exportului precum și celelalte operațiuni care contribuie la realizarea acestuia sunt scutite de plata TVA. Mai sunt scutite de plata TVA și livrările de bunuri și servicii efectuate într-un stat membru al Uniunii, cu condiția ca beneficiarul acestora să fie înregistrat ca plătitor de TVA în statul respectiv, or ea a făcut această dovadă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că în mod legal a fost calculată TVA suplimentară, deoarece toate operațiunile efectuate de reclamantă au fost efectuate în nume propriu.
Prin sentința civilă nr.524/CF din 14 noiembrie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia nr.20/18.02.2008, decizia de impunere nr.963/12.10.2007 și a exonerat petenta de plata sumei de 180.345 lei TVA, cu accesoriile aferente.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin raportul de inspecție fiscală nr.12572/12.10.2007 (filele 86-95), la paginile 5-7 din raport (filele 90-92), cu privire la TVA colectată, organul fiscal a stabilit că societatea a avut denumirea de EURO și toate actele au fost încheiate sub această denumire; în perioada 1.01.2005 - 31.12.2006, societatea a efectuat operațiuni de prestări servicii considerate aferente exporturilor de bunuri, conform art.143 alin.1 lit.p din Legea nr.571/2003, modificată, în valoare totală de 949.181,63 lei; în justificarea acestora, a prezentat un contract de consultanță în care se specifică că se va ocupa cu căutarea de furnizori pe piața românească în vederea livrării de piese din aluminiu către Italia; toate produsele au fost exportate de, unde reclamanta este asociată cu 50%, facturile externe și declarațiile vamale fiind pe numele acestei societăți; societatea a susținut că serviciile au fost executate de, potrivit contractului nr.2/7.11.2006, cu valabilitate de 1 an, având ca obiect "asistența tehnică de specialitate în domeniul presofusiunii metalelor neferoase și efectuarea controlului privind calitatea mărfii pentru piesele executate în România, pentru beneficiarul final" și un tarif de 5.259,30 lei/lună. În acest contract nu se specifică nicăieri de Italia. Pe factura întocmită de, pe luna noiembrie, către Fomma Euro, prețul este de 15.777 lei prestări pe luna noiembrie, în timp ce serviciile prezentate sunt pentru perioade anterioare acestui contract. Chiar și așa, valoarea contractului pe un an ar fi de 63.108 lei, în timp ce serviciile facturate partenerului străin de către Fomma Euro au fost de 949.182 lei; societatea a prezentat situații privind urmărirea producției și controlul tehnic de calitate a mărfurilor, or, ea nu are nicio activitate de producție, iar acestea nu sunt ale, pentru care s-a prezentat contractul nr.2/2006. Societatea nu are salariați, are un colaborator și firma care ține evidența contabilă; s-a colectat TVA în sumă de 180.345 lei, potrivit art.137 alin.1 lit.a și art.140 alin.1 din Legea nr.571/2003, modificată, la facturile în care este înscris comision 15% conform contractului, deoarece serviciile facturate nu se încadrează la art.143 alin.1 lit.p din Legea nr.571/2003, modificată, nefiind aferente exporturilor realizate de; au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 54.668 lei.
A fost emisă decizia nr.963/12.10.2007 (filele 96-98) pentru suma de 180.345 lei, TVA suplimentară și 54.668 lei, majorări.
S-a stabilit prin decizie obligația de plată efectivă numai pentru suma de 140.660 lei, prin luarea în considerare a sumei de 39.685 lei TVA, respinsă la rambursare.
Organul fiscal, prin decizia nr.20/18.02.2008 (filele 99-106), a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei, atât pentru suma de 39.685 lei TVA neadmisă la rambursare, cât și pentru suma de 140.660 lei TVA suplimentară și 54.668 lei majorări de întârziere.
Instanța de fond a reținut că, problema ce se ridică în cauză, privește regimul TVA, dacă este datorată sau nu, în cazul în care factura privește un partener străin, cu sediul într-un stat membru al Uniunii Europene. Opinia instanței a fost aceea că reclamanta nu datorează suma de 180.345 lei, stabilită suplimentar cu titlu de TVA, împreună cu majorările de întârziere în sumă de 54.668 lei, deoarece ne aflăm în prezența unor facturi ce au un beneficiar extern, cu sediul într-o țară membră, iar facturile privesc operațiuni legate de export. Singura în drept să conteste valabilitatea acestor operațiuni, că nu ar fi fost realizate, implicit și valabilitatea facturilor, este firma străină Italia, or organul fiscal nu a stabilit o asemenea situație.
Dacă aceste operațiuni nu ar fi fost realizate, contestarea lor ar fi avut ca efect anularea facturilor cu consecința restituirii sumelor de către reclamantă, către partenerul extern, iar în cazul în care s-ar fi calculat și virat la buget TVA, aceasta ar fi fost restituită. Sub acest aspect, s-a reținut că obligația de plată a TVA intervine numai pentru prestațiile realizate și facturate.
Faptul că reclamanta și-a realizat obligațiile, stabilite prin contractul de comision și intermediere încheiat cu Italia, prin terțe firme, nu înlătură dreptul ei de a factura comisionul respectiv.
Ca atare, facturile sunt legal emise, iar reclamanta nu datorează suma de 180.345 lei, cu titlu de TVA stabilită suplimentar. Pe cale de consecință, s-a reținut că nu datorează nici majorările de întârziere, în sumă de 54.668 lei.
Împotriva sentinței civile nr.524/CF din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului, pârâta a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere prevederile legale aplicabile în speță, iar pe de altă parte, nu motivează în nici un fel care au fost rațiunile pentru care au înlăturat argumentele și susținerile din întâmpinare, precum și din concluziile scrise.
Pârâta a arătat că prima instanță nu a avut în vedere că în contractul din 17.03.2005 se specifică faptul că reclamanta se va ocupa de căutarea de furnizori pe piața românească, în vederea livrării de piese din aluminiu, către Italia, dar toate produsele exportate sunt ale, unde EURO este asociat cu 50%, facturile fiscale și declarațiile vamale fiind în numele, iar EURO trebuia să apară în lista anexă la declarația vamală, conform prevederilor art.2 alin.4 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr.1846/2003. Pentru exportul efectuat de, în calitate de exportator nu este înscrisă și reclamanta, ci numai ca destinatar Italia și firma de transport.
Pârâta a susținut că în perioada 1.01.2005-31.12.2006, reclamanta a emis către Italia facturi fiscale în valoare de 949.181,63 lei, reprezentând operațiuni de prestări servicii, fără a prezenta documente din care să rezulte că aceste prestări de servicii sunt legate direct de exportul bunurilor, iar potrivit art.143 alin.1 lit.p din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și art.6 din nr.1846/2003, pentru aprobarea instrucțiunilor de aplicare a scutirilor de TVA pentru exporturi și alte operațiuni similare, pentru transportul internațional și pentru operațiuni legate de traficul internațional de bunuri prevăzute la art.143 alin.1 și art.144 alin.1 din Legea nr.571/2003, scutirea de TVA pentru serviciile legate direct de exportul de bunuri se justifică cu contractul încheiat cu exportatorul, ori cu beneficiarul din străinătate, precum și cu alte documente, din care să rezulte că operațiunile respective sunt legate direct de exportul bunurilor.
Recurenta-pârâtă a mai arătat că greșit reține instanța de fond că reclamanta și-a realizat obligațiile stabilite prin contractul de comision și intermediere, încheiat cu Italia, prin terțe firme, și că aceasta nu înlătură dreptul ei de a factura comisionul respectiv, dar instanța nu a avut în vedere că în contractul nr.2/7.11.2006, încheiat de reclamantă cu, prețul lucrărilor efectuate era de 5.259,3 lei/lună, în contract nu se specifică nimic de Italia, pe factura întocmită de către EURO apare prețul de 15.777 lei, reprezentând prestări pe luna noiembrie, în timp ce serviciile prezentate mai sus sunt din perioadele anterioare acestui contract; de asemenea, a susținut că, chiar și în acest caz, valoarea contractului pe un an ar fi fost de 63.108 lei, în timp ce serviciile facturate partenerului străin de către EURO este de 949.182 lei. Societatea reclamantă a prezentat niște situații privind urmărirea producției și controlul tehnic de calitate al mărfurilor, dar reclamanta nu are nici o activitate de producție, iar situațiile nu sunt ale, cu care aceasta avea încheiat contractul nr.2/2006; reclamanta nu are salariați, decât un colaborator și firma de contabilitate care întocmește evidența contabilă, documentele fiind întocmite formal pe numele ei, pentru a justifica existența; Italia este asociat unic al EURO; reclamanta nu prezintă pentru dovedirea prestațiilor nici un alt document din care să rezulte că a prestat servicii legate de exportul bunurilor, respectiv factura externă, așa cum prevăd dispozițiile legale mai sus menționate, astfel că în mod corect organele de control au colectat TVA, conform prevederilor aart.137 alin.1 lit.a și art.140 alin.1 din Codul fiscal, la facturile în care este înscris "comision 15% conform contract", deoarece serviciile facturate nu se încadrează la art.143 alin.1 lit.p din Codul fiscal și nici la art.6 pct.10 din nr.1846/2003, nefiind aferente exporturilor realizate de
Prin decizia nr. 410/15.04.2009 CURTEA DE APEL PITEȘTI SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL a admis recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței nr.524/CF din 14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimată-reclamantă fiind EURO, a odificat în tot sentința de mai sus, în sensul că pe fond, a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că n mod greșit, prin sentința atacată, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei EURO, împotriva pârâtei A și a anulat decizia nr.20/18.02.2008 și decizia de impunere nr.963/12.10.2007, exonerând reclamanta de plata sumei de 180.345 lei TVA, cu accesoriile aferente.
Prima instanță reține eronat că "ne aflăm în prezența unor facturi ce au un beneficiar extern, cu sediul într-o țară membră, iar facturile privesc operațiuni legate de export. Singura în drept să conteste valabilitatea acestor operațiuni, că nu ar fi fost realizate, implicit și valabilitatea facturilor, este firma străină Italia", iar "faptul că reclamanta și-a realizat obligațiile stabilite prin contractul de comision și intermediere încheiat cu Italia, prin terțe firme, nu înlătură dreptul ei de a factura comisionul respectiv".
S-a reținut că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prin contractul de comision încheiat între reclamantă și Italia la 17.03.2005, se menționează că reclamanta se va ocupa de căutarea de furnizori pe piața românească, în vederea livrării de piese din aluminiu către Italia, dar toate produsele exportate sunt ale, unde reclamanta EURO este asociat cu 50%, facturile fiscale și declarațiile vamale fiind pe numele, iar reclamanta nu apare în lista anexă la declarația vamală, conform prevederilor art.2 alin.4 din nr.1846/2003, nu este înscrisă ca exportator, pentru exportul efectuat de, fiind menționat numai destinatar Italia și firma de transport. Intimata-reclamantă a emis către Italia, în perioada 1.01.2005-31.12.2006, facturi fiscale în valoare de 949.181,63 lei, reprezentând operațiuni de prestări servicii, dar nu a prezentat documente din care să rezulte că aceste prestări de servicii sunt legate de exportul bunurilor, potrivit art.143 alin.1 lit.p din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, precum și art.6 din nr.1846/2003, scutirea de TVA pentru serviciile legate direct de exportul de bunuri justificându-se cu contractul încheiat cu exportatorul, ori cu beneficiarul din străinătate, precum și cu alte documente din care să rezulte că operațiunile respective sunt legate direct de exportul bunurilor.
S-a reținut că nu se poate constata că reclamanta și-a realizat obligațiile stabilite prin contractul de comision și intermediere încheiat cu Italia, prin terțe firme, deoarece prețul lucrărilor din contractul nr.2/7.11.2006 încheiat între reclamantă și, a fost stabilit la 5.259,3 lei/lună, valoarea contractului pe un an ar fi fost de 63.108 lei, în timp ce serviciile facturate partenerului străin de către reclamantă, sunt în sumă de 949.181,63 lei; din conținutul contractului de mai sus, nu rezultă nici o legătură între reclamantă și Italia, dar Italia este asociat unic al reclamantei EURO Din documentele depusă de reclamantă la dosar nu rezultă rolul acesteia în exportul de bunuri, respectiv în ce au constat serviciile prestate de reclamantă, astfel că în mod corect organele de control au reținut că aceasta nu beneficiază de scutire de TVA, pentru facturile emise de Italia, serviciile facturate nefiind aferente exporturilor realizate de
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare SC EURO SRL solicitând admiterea contestației în anulare, modificarea deciziei și respingerea recursului.
După expunerea situației de fapt contestatoarea arată în cererea de contestație în anulare că decizia este rezultat unei greșeli materiale constând în aceea că instanța precizează că intimata nu are obligații legate de calitatea produselor exportate deși în contractul de comision există o prevedere expresă în acest sens - art.VI lit.B pct.
Se susține că deși este scris expres în contract că intimata este obligată să se identifice și să contracteze cu prestatorii de servicii în domeniul calității produselor exportate cu comunitatea Europeană, instanța a reținut eronat că nu există o asemenea prevedere.
Se arată că motivarea instanței de recurs indică clar greșeala materială comisă prin omisiunea de a observa prevederi exprese ale contractului de comision, reținând dimpotrivă obligații în sarcina intimatei care nu sunt prevăzute în contract, respectiv căutarea de furnizori pe piața românească, în vederea livrării de piese din aluminiu către SC Italia.
De asemenea se arată că nu există nici o prevedere legată de menționarea contestatoarei în declarația vamală, astfel cum este cazul exportatorului.
O altă eroare materială invocată, relevă faptul că din conținutul contractului instanța a reținut că nu rezultă nici o legătură între SC Italia și reclamantă, însă prima persoană juridică menționată este asociat unic al reclamantei. Astfel, instanța nu arată dacă între cele două există sau nu o legătură.
Se susține că rolul contestatoarei era determinant și direct legat de export, însă instanța a soluționat greșit acest aspect, reținând că reclamanta nu are rol în exportul de bunuri pentru a beneficia de scutire de TVA.
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma criticilor invocate și în raport de disp.art.318 Cod proc.civ. instanța constată că cererea nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
Potrivit art.318 proc.civ. reglementând contestația în anulare specială, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În cauză se invocă numai prima teză a textului menționat, susținându-se că instanța a dezlegat pricina urmare a unor greșeli materiale.
Potrivit jurisprudenței consacrate în materie prin greșeală materială nu se înțeleg eventuale erori de judecată ale instanței a cărei hotărâre se atacă, contestația în anulare fiind o cale de atac extraordinară care nu permite rejudecarea în situația în care ipoteza învederată nu se încadrează strict în textul legii. Or, în cauză se tinde la o rejudecare a recursului, fără ca situațiile învederate să se încadreze în ipoteza textului art. 318 teza I proc.civ.
Astfel, greșeala materială a fost interpretată în jurisprudență ca reprezentând confundarea de către instanță a unor elemente esențiale de ordin procedural, fără legătură cu fondul cauzei sau cu situația de fapt dedusă judecății și care ar determina o soluție contrarie.
Or, în speță se invocă tocmai eventuale erori de judecată și greșita interpretare a unui contract, existența unor obligații contractuale și rolul societății contestatoare în activitatea de export, care nu se încadrează în situațiile strict și limitativ prevăzute de art.318 proc.civ.
Pentru aceste considerente în temeiul disp.art. 320 rap.la art.318 proc.civ. instanța va respinge contestația în anulare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de SC EURO SRL - cu sediul ales la Cabinet Individual " - - Cabinet de Avocat" în Pitești, str. - -, -. A, A,. 3, parter, județul A, împotriva deciziei nr. 410/R-Cont din data de 15.04.2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimataDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE- cu sediul în Pitești,-, Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex
29.06.2009
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
