Contestație act administrativ fiscal. Decizia 780/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 780/
Ședința publică din 02 Iulie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- - Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta - SA, J-, CUI -, cu sediul în Reghin-/A județul M, împotriva sentinței civile nr.758/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal răspunde recurenta-reclamantă - SA Reghin prin avocat, lipsă restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că a fost încuviințată cererea de abținere formulată de d-na judecător, dându-se citire încheierii pronunțate în camera de conciliu din 1 iulie 2009(19 dosar), iar intimata-pârâtă Reghin a depus întâmpinare(14-16 dosar) - ce se comunică.
Reprezentantul recurentei-reclamante depune chitanța cu onorariu avocațial(20 dosar).
Nefiind cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei-reclamante solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și obligarea intimatei-pârâte Reghin să înainteze dosarul spre soluționare la forul tutelar respectiv, cu cheltuieli de judecată, susținând oral motivele de recurs.
Instanța, pune în discuție competența de soluționare a contestației având în vedere valoarea taxelor înscrise în actul de control, raportat la disp.art.10 din Legea nr.554/2004.
Reprezentantul recurentei-reclamante învederează faptul că la data întocmirii actului de control erau în vigoare dispozițiile cuprinse în Codul d e procedură fiscală.
CURTEA,
Prin sentința nr.758/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de Reghin în contradictoriu cu pârâta ANAF - DGFP
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia 109/2.11.2007 emisă de DGFP M s-a respins ca neîntemeiată contestația asupra deciziei de impunere nr.750/18.06.2007 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală emisă de DGFP M - Activitatea de Inspecție Fiscală în baza Raportului de inspecție fiscală nr.31/18.06.2007 comunicată petentei la data de 29.06.2007. Suma contestată este de 622.736 lei compusă din 612.142 lei reprezentând TVA și 10.594 lei reprezentând majorări de întârziere aferente TVA. În soluția pronunțată au fost reținute aceleași considerente ca și în întâmpinarea dedusă judecății.
Opinia intimatei este corectă pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Prin contractele de execuție de lucrări intervenite între Primăria Mun. Reghin în calitate de beneficiar al lucrării de întreținere periodică de străzi în Mun. Reghin, canalizarea municipiului Reghin (părți contractante fiind și în calitate de achizitor) și Drum Serv SA în calitate de executant (nr. 1377/28.04.2006), Transilvania SRL (1239 din 27.04.2006) și SRL (1216 din 27.04.2006), s- convenit executarea și finalizarea lucrărilor de construcții în termen de 72 de zile calendaristice de la data primirii ordinului de începere a lucrărilor de la achizitor + 2 zile calendaristice - perioada de mobilizare ofertată.
Prin Hotărârea nr.85/13.06.2007 Consiliul Iocal a statuat ca la finalizarea lucrărilor de investiții referitoare la obiectivele edilitare realizate din credit BRD Reghin, finanțate de Consiliul Local al Mun. Reghin, acestea să treacă în administrarea și întreținerea Reghin în calitate de beneficiar al acestor investiții urmând să fie înregistrate în evidențele contabile ale acesteia. De asemenea, prin HCL nr.11/30.01.2006 Reghin se obligă să restituie la buget TVA deductibilă din facturile executanților de lucrări, aferentă obiectivelor de investiții realizate, cu respectarea prevederilor Codului fiscal și a legislației privind încheierea anuală a execuției bugetare.
În perioada supusă inspecției fiscale unitatea reclamantă a dedus TVA în sumă totală de 612.142 lei aferentă unor lucrări de întreținere și reabilitare străzi și canalizare realizate de firmele executante, lucrări ce reprezintă investiții publice efectuate de Primăria Reghin, autoritate publică (pentru care a beneficiat de un credit) instituție publică care nu este persoană impozabilă din punct de vedere al TVA, cum s-a reținut corect de pârâtă.
În sistemul de drept în vigoare, nu este posibilă cesiunea obligațiilor bugetare și a drepturilor corelative întrucât acestea reprezintă drepturi și obligațiiintuitum personaesubordonate interesului public față de care părțile nu pot dispune, deci nu pot forma obiect de negociere privată.
Este adevărat că Reghin este organizată pe bază de gestiune economică și autonomie financiară în subordinea Primăriei Orașului Reghin, însă sistemele publice de gospodărie comunală, inclusiv terenurile aferente sunt în folosință publică, aparțin prin natura lor domeniului public și/sau privat al unităților administrativ - teritoriale, fiind drepturi asupra cărora administratorii lor nu pot să dispună.
Avându-se în vedere că nu sunt respectate prevederile art. 145 alin.3 din Legea nr. 571/2003 și anume lucrările sau investițiile derulate nu au fost utilizate în folosul operațiunilor taxabile nefiind destinate realizării de venituri impozabile, astfel că cererea formulată a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Reghin solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul admiterii acțiunii și constatarea nulității absolute a deciziei nr.109 din 2.11.2007 emisă de intimată cu obligarea acesteia să înainteze întregul dosar al cauzei Ministerului Finanțelor Publice.
În motivarea cererii de recurs se arată că prima instanță a avut în vedere numai susținerile din întâmpinare formulate de intimată, fără însă să analizeze motivele invocate prin acțiune și care justificau cererea lor de constatare a nulități deciziei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, MFP prin DGFP M solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, întrucât competența materială de soluționare a contestației revine DGFP M și nu MFP așa cum eronat susține recurenta-reclamantă prin acțiunea dedusă judecății.
La ședința publică din 2 iulie 2009 instanța de control pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș de a soluționa acțiunea raportat la cuantumul taxelor reținute prin actul de control și având în vedere dispozițiile în art.10 din Legea nr.554/2004.
Potrivit acestor dispoziții legale, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene precum și cele care privesc taxe și impozite, datorii vamale precum și accesorii ale acestora până la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Din cuprinsul acestui text legal rezultă așadar că sunt instituite două criterii pentru stabilirea competenței materiale a instanței de contencios administrativ: criteriul rangului autorității emitente și criteriul valoric.
În cauzele care au ca obiect taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora operează criteriul valoric potrivit căruia tribunalul judecă acțiunile în care suma contestată este mai mică de 500.000 lei, chiar dacă emitentul actului administrativ fiscal prin care au fost stabilite obligațiile deduse judecății este o autoritate centrală, iar dacă valoarea este peste 500.000 lei competența revine curții de apel indiferent de rangul autorității care l-a emis.
În condițiile în care valoarea litigiului rezultată din cuantumul taxei înscrise în actul administrativ fiscal contestat este mai mare de 500.000 lei, în speță fiind de 567.250 lei la care se adaugă accesoriile, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Curții de Apel Tg.-M, astfel că, în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.304 pct.3 din același cod, instanța va admite recursul, va casa hotărârea și va dispune trimiterea cauzei spre soluționare în primă instanță Curții de Apel Tg.-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SA, J-, CUI -, cu sediul în Reghin-/A județul M, împotriva sentinței civile nr.758/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ în dosarul nr-.
Casează hotărârea recurată și dispune trimiterea cauzei spre soluționare în primă instanță Curții de Apel Tg.-M ca instanță competentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 Iulie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, fiind plecat din instanță semnează Vicepreședinte | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehn.
8.09.2009
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
