Contestație act administrativ fiscal. Decizia 79/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act fiscal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.79
Ședința publică din17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat dereclamanta, cu sediul în municipiul B,-, - 9, scara B,.6, județul B,împotriva sentinței nr.1101 din 17 septembrie 2007pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru pârâta-intimată, lipsă fiind reprezentantul reclamantei-recurente.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul este în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic al pârâtei-intimate a pus concluzii de respingere a recursului, ca neîntemeiat, arătând că apreciază că sentința atacată este legală și temeinică și trebuie menținută, cu precizarea că instanța de fond a ținut seama de întregul probatoriu administrat. Referindu-se la sumele reținute suplimentar de agentul constatator cu titlu de, menționează că acestea erau, de fapt, sume provenite din servicii de publicitate. Întrebată fiind, învederează instanței faptul că reclamanta-apelantă nu putea primi sponsorizări. În ceea ce privește scoaterea administratorului societății apelante de sub urmărire penală, reprezentanta pârâtei afirmă că oricum actul transmis parchetului nu urmărea stabilirea unor consecințe fiscale.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 22.11.2006 la Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Bas olicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, anularea deciziei nr.33/18.10.2006, prin care i s-a respins contestația administrativă depusă împotriva Deciziei de impunere nr.182/21.07.2006, motivat de următoarele:
Inspectorii fiscali au reținut în urma controlului efectuat la reclamantă în perioada 12.12.2005 - 24.01.2006 pentru activitatea ultimilor 5 ani că:
În perioada februarie 2001 - septembrie 2005, societatea a beneficiat de sponsorizări în sumă de 420.850 lei de la Asociația Culturală " " și Asociația Profesioniști din Organul fiscal a considerat că operațiunile derulate nu fac parte din categoria sponsorizărilor, motiv pentru care a calculat și a obligat societatea la plata - ului în sumă de 79.961 lei, cu dobânzile și penalitățile aferente. În mod greșit, arată reclamanta, s-a reținut că și cele două asociații au lucrat în sistem afiliat, având la conducere aceeași persoană, nefiind adevărată afirmația organului fiscal referitoare la faptul că pentru sumele primite cu titlu de sponsorizare cele două asociații au beneficiat de prestări servicii, existând facturi de coeditare. Așadar, sponsorizările de care a beneficiat s-au făcut în numele său de editor al publicațiilor "" și nu în scop de a obține profit pe căi nelegale, iar interpretarea eronată a textelor de lege de către organul de control fiscal s-a făcut cu încălcarea prevederilor art.30 aliniat 4 din Constituția României, întrucât reclamanta, în urma controlului efectuat, a rămas fără resurse financiare pentru a susține costul editării publicațiilor.
Conform Anexei 6.1, organul fiscal nu a acceptat deducerea de la calculul impozitului pe profit a sumei de 10.000 lei, sumă confiscată ilegal din contul societății de către B la data de 23.11.1998, calculând impozit pe profit în sumă de 2.500 lei, cu dobânzile și penalitățile aferente. Reclamanta arată că această sumă nu este datorată, fiind prescrisă, potrivit dispozițiilor art.91 din Codul d e procedură fiscală, trebuind să înceteze procedura emiterii titlului de creanță fiscală.
Conform anexei 6.10 și 11, nu s-a acceptat înregistrarea pe cheltuieli deductibile a sumei totale de 4.150 lei, încasată de la Bank drept contravaloarea unui calculator achiziționat de societate și neplătit la datele scadente, calculându-se suma de 1.037 lei cu titlul de impozit pe profit, cu dobânzile și penalitățile aferente. Arată reclamanta că beneficiarul calculatorului cumpărat a fost, bun care generează cheltuieli din cauze obiective și care trebuie să fie deductibile.
S-a reactivat ca obligație de plată cu titlul de impozit pe salarii colaboratori suma de 1.627 lei, care fusese înregistrată ca venituri în luna mai 2002, obligându-se societatea la plata sumei către stat, cu dobânzi și penalități, deși și această sumă este prescrisă.
Prin sentința nr.1101 din 17.09.2007, Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins contestația, reținând că:
Suma de 79.961 lei de plată a fost stabilită de organul de inspecție fiscală în mod legal, constând în TVA colectat neevidențiat aferent veniturilor din prestări servicii de publicitate în paginile ziarelor "", servicii prestate pentru Asociația " " B și Asociația Profesioniști
În perioada februarie 2001 - septembrie 2005, reclamanta a încasat de la cele două asociații suma de 420.850 lei pe chitanțele și facturile emise menționându-se contravaloare donații și sponsorizări. Pentru stabilirea conținutului economic al acestor tranzacții, organul de inspecție fiscală a dispus verificări încrucișate.
Urmare a controlului încrucișat s-a constatat că sumele încasate cu titlul de sponsorizări au reprezentat valoarea prestațiilor de servicii reclamă și de publicitate. Totodată, în aceeași perioadă, organul fiscal a arătat că nu au existat contracte de asociere în participațiune încheiate între societatea reclamantă și cele două asociații și nici nu s-au depus deconturi în acest sens la organul fiscal.
Din prevederile Legii nr.32/1994 rezultă că beneficiari pentru sponsorizări și donații nu pot fi decât persoanele care desfășoară activități fără scop lucrativ, ceea ce nu este cazul în speță. Totodată, în cadrul activităților de sponsorizare se interzice ca beneficiarul să efectueze reclamă sau publicitate în favoarea sponsorului sau a altor persoane.
În ce privește prescrierea obligațiilor fiscale, prima instanță a reținut că suma de 2.500 lei impozit pe profit aferent bazei de impozitare în sumă de 10.000 lei este legal stabilită de organul de inspecție fiscală, nefiind prescrisă potrivit prevederilor art.89 din nr.OG92/2003. Astfel, diferența de bază de impozitare este aferentă lunii decembrie 2000, cu termen de declarare la 25.01.2001 - termen acceptat și de expert - însă, termenul de 5 ani începe să curgă începând cu 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, creanță care a fost constatată în urma controlului fiscal ce a început înlăuntrul acestui termen, respectiv la data de 12.12.2005, situația fiind similară și pentru suma de 1627 lei reprezentând impozit pe salarii.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatoarea, arătând că reținerile instanței sunt corecte dar nu au fost coroborate cu precizările privind sponsorizările postate public și pe site-ul Ministerului Finanțelor, precizări cuprinse în privind Legea și care explicitează că "În al doilea rând, în cazul, este obligatoriu ca scopul persoanei juridice sponsorizate să fie nelucrativ, cu excepția cazului în care, de pe urma beneficiază emisiuni ori programe ale organismelor de televiziune sau radiodifuziune, precum și cărți ori publicații (evident, numai din cele care corespund criteriilor domeniale enunțate)", că administratorul societății nu avea obligația de a prezenta actele societății, aspect care rezultă și din Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală dată în dosarul nr.254/P/2007, că în aceeași ordonanță se mai reține că "Toate sumele încasate ca sponsorizări și donații au fost înregistrate în mod corespunzător în evidența contabilă a societății și indiferent de volumul acestor sponsorizări, ele nu pot transforma societatea din neplătitoare de TVA în plătitoare de TVA, deoarece veniturile înregistrate în creditul contului 7582, conform reglementărilor contabile simplificate aprobate din nr.306/2002, nu fac parte din categoria veniturilor taxabile." Organul de cercetare penală a reținut exact rostul și rolul sponsorizărilor către o societate comercială cu statut de editor publicații, ceea ce n-a reținut și instanța de fond în judecata sa, că își menține poziția cu privire la excepția de prescripție.
Recursul este neîntemeiat și va fi respins pe următoarele considerente:
Recunoscând dreptul persoanei juridice cu scop lucrativ de a beneficia de sponsorizări, legiuitorul condiționează acordarea lor de orientarea sumelor de bani către domeniile în care sponsorizarea este permisă în favoarea persoanelor juridice cu scop nelucrativ, respectiv în domeniile cultural, artistic, educativ, de învățământ, științific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, al protecției drepturilor omului, medico-sanitar, de asistență și servicii sociale, de protecția mediului, social și comunitar, de reprezentare a asociațiilor profesionale, precum și de întreținere, restaurare, conservare și punere în valoare a monumentelor istorice și cărți sau publicații din domeniile mai sus-definite.
Așadar, invocând literatura de specialitate, contestatorul trebuia să demonstreze că publicațiile pe care le editează se încadrează în domeniile fixate de art.4 din Legea nr.32/1994, anterior citat, iar mai mult decât atât, în conformitate cu dispozițiile art.5 alin.4 din lege, beneficiarul avea obligația de a aduce la cunoștința publicului acțiunea de sponsorizare într-un mod foarte clar, probe care în speță nu au fost făcute.
În ce privește inexistența obligației administratorului societății de a prezenta organelor fiscale actele societății, aceasta neavând nici o relevanță sub aspectul valabilității actului fiscal contestat, nu va face obiectul cercetării instanței de recurs. De asemenea, pentru aceleași motive, Curtea nu va analiza modul de înregistrare a sumelor în discuție în evidența contabilă a contestatoarei.
În fine, în ceea ce privește excepția de prescripție, Curtea constată că, într-adevăr, termenul de 5 ani de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, astfel încât acesta nu era împlinit la data emiterii deciziei contestate (dreptul s-a născut la 1.01.2002 iar decizia contestată a fost emisă la 21.07.2006).
În consecință, constatând legală și temeinică hotărârea recurată, Curtea va respinge recursul în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, cu sediul în municipiul B,-, - 9, scara B,.6, județul B,împotriva sentinței nr.1101 din 17 septembrie 2007pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta-intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 17 ianuarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.01.2008
jud.fond
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Artene Doina, Galan Marius
