Contestație act administrativ fiscal. Decizia 797/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 797
Ședința publică din data de 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
-
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, nr. 17, Cod poștal - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr. 488 din 1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în T, nr. 2, Cod poștal -, Județ
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă DGFP și pentru, prin consilier juridic și intimatul reclamant personal.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că recursul este scutit de plata taxei de timbru și s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii, întâmpinare din partea intimatului reclamant.
Curtea, înmânează reprezentantului recurentei copie de pe întâmpinarea formulată de intimatul reclamant.
Părtile prezente, având cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat în cauză, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat.
Intimatul reclamant având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar practică judiciară în materie și concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 488 din 01 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște și a obligat Statul Român prin Târgoviște să restituie reclamantului suma de 3.285,64 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data încasării până la data restituirii ei, respingând acțiunea față de pârâta Trezoreria Târgoviște și luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat restituirea taxei specială de primă în matriculare pentru autovehiculul proprietatea sa de 3.285,64 lei, calculată de Trezoreria Târgoviște în temeiul Legii 343/2006, modificată, OUG nr. 110/2006, și fără de care nu putea înmatricula autoturismul pe care l-a cumpărat din Germania care fusese deja înmatriculat, cerere pe care prima instanță a considerat-o întemeiată, deoarece prin încasarea acestei taxe se încalcă dreptul comunitar art.90 par.1 din Tratatul, față de dreptul național art. 2141- 2143Cod Fiscal, și în acest mod se dă eficiență principiului rangului prioritar al dreptului comunitar consacrat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene prin Hotărârea Costa c Enel din 1964 ind.3 și reiterat de art. 148 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Se reține prin hotărâre că prin art. 90 par.1 din Tratatul CE se interzice discriminarea prin măsuri de ordin fiscal existent între produsele provenind dintr-un stat membru al Comunității Europene și produsele aflate pe piața internă și care sunt de natură similară și comparând situația fiscală a celor două categorii de produse se observă că pentru produsele naționale (autoturisme deja înmatriculate în România ) schimbarea proprietarului nu antrenează nici o obligație fiscală în schimb pentru autoturismele second-hand achiziționate dintr-un stat membru există obligația administrativă a înmatriculării autoturismului în România dublată de obligația fiscală de a plăti taxa specială în cuantumul prevăzut de Codul Fiscal ceea ce relevează existența unui regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele second-hand provenind din alte state membre și în mod evident pentru contribuabilii care introduc asemenea produse în România, interzis expres prin dispozițiile art. 90 par.1 din Tratatul.
Se arată în sentință că dispozițiile art. 2 par.1 din Tratatul de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană și art. 2 din Actul privind condițiile de aderare a României și Bulgariei și adaptările pe care se întemeiază Uniunea Europeană, de la data aderării, dispozițiile tratatelor originale și actele adoptate de instituții și de Banca Centrală Europeană, înainte de aderare, sunt obligatorii pentru Bulgaria și România, astfel că aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul este obligatorie pentru statul român și pentru toate autoritățile sale, în acest sens fiind și dispozițiile art. 220 din Tratatul, potrivit cărora Curtea de Justiție a Comunităților Europene asigură interpretarea dispozițiilor tratatelor, iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre, astfel încât jurisprudența Curții cu privire la aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul în materia taxelor de primă înmatriculare trebuie luată în considerare de Statul Român și de toate autoritățile sale.
Pentru toate aceste considerente prima instanță a admis acțiunea și a obligat Statul Român prin Târgoviște să restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare cu dobânda legală aferentă calculată de la data încasării până la data restituirii, reținând că Trezoreria Târgoviște nu are personalitate juridică fiind doar un serviciu din cadrul organului fiscal teritorial, astfel că a respins acțiunea față de această pârâtă.
Impotriva sentinței declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că hotărârea este dată cu încălcarea legii deoarece prima instanță deși a recunoscut inexistența unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material, a stabilit că actul administrativ vătămător îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, în călcându-se astfel prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 alin. 1 din nr.OG 92/2003, republicată, potrivit cărora actul administrativ fiscal se emite numai în forma scrisă, intimatul reclamant neindicând nici în acțiune și nici ulterior în timpul judecății care este actul administrativ fiscal a cărui anulare o solicită, în mod nelegal instanța a considerat că reclamantul a efectuat demersul administrativ la care este obligat potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Printr-un alt motiv de recurs arată că, acțiunea privind restituirea taxei speciale de primă înmatriculare, calculată și achitată conform art. 214 din Legea nr. 343/2006, modificată prin OUG nr. 110/2006 și nr. 418/2007, a fost admisă motivat de faptul că norma internă încalcă flagrant disp.art. 90 din Tratatul, considerente ce nu sunt fondate deoarece organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale de primă înmatriculare la solicitarea părții cu respectarea prevederilor legale în materia respectiv art. 2141introdus în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 și modificat prin OUG nr. 110/2006 și a procedurii de calcul prev. prin nr. 418/2007, astfel încât taxa achitată este perfect legală, temeiul drept fiind prevederile unei legi ordinare, act normativ ce emană de la puterea legislativă Parlamentul României care este un izvor de drept.
Consideră recurenta, că printr-o gravă eroare se confundă taxa auto cu taxele vamale, taxa specială pentru taxa de înmatriculare fiind introdusă după 1 ianuarie 2007 prin Legea nr. 343/2006 și a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul Fiscal care s-a aplicat până la 31 decembrie 2006.
Arată recurenta că, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României se instituie supremația tratatelor constitutive ale, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare și potrivit art. 1 - 33 din Legea nr. 157/2005 pentru Ratificarea Tratatului dintre statele membre ale și Republica Bulgaria și România, semnat de România la Luxemburg la 25.04.2005, legea este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor, astfel încât potrivit acestor dispoziții legale rezultă faptul că legile-cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care aceste dispoziții devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Consideră recurenta că nu sunt incidente în speță disp.art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România, dispozițiile art. 90 (1) din Tratatul are în vedere introducerea unei limitări a drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, deci Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări, astfel că taxa de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, astfel că nu erau motive temeinice pentru a se dispune restituirea acestei taxe, obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, revenind exclusiv Parlamentului nu și instanțelor judecătorești.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Curtea examinând sentința prin prima criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Primul motiv de recurs, privind neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și că intimatul reclamant nu a dovedit că a atacat și a solicitat anularea unui act administrativ fiscal, fiind încălcate astfel disp.art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 alin. 1 din nr.OG 92/2003, este nefondat.
In stabilirea naturii juridice a actelor pe care intimatul reclamant le-a atacat prin acțiunea formulată și a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare, Curtea reține că intimatul s-a adresat Direcției Finanțelor Publice D - Administrația Finanțelor Publice Târgoviște cu cererea înregistrată sub nr. 36220/18.12.2007, să-i restituie taxa de primă înmatriculare achitată în temeiul Legii nr. 343/2006 ce este în contradicție flagrantă cu dispozițiile legale comunitare și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște cu adresa aflată în copie xerox la fila 15 dosar fond, i-a comunicat intimatului că urmare cererii sale înregistrată sub nr. 36220/18.20.2007 taxa specială de înmatriculare este datorată conform art. 2141din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare.
Cele două acte menționate mai sus sunt acte administrative în sensul disp.art. 2 lit.c din Legea nr. 554/2004 și atacarea lor nu se poate face decât la instanța de contencios administrativ potrivit dispozițiilor art. 11 din aceeași lege.
Totodată taxa specială de primă înmatriculare a fost stabilită în sarcina intimatului și achitată de acesta în temeiul disp.art. 2141din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, deci reprezintă o taxă fiscală și restituirea ei nu se poate face decât pe calea acțiunii de contencios administrativ în temeiul disp.art. 10 și 11 din Legea nr. 554/2004.
Nici critica referitoare la încălcarea disp.art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, referitoare la procedura prealabilă formulării acțiunii de contencios administrativ, nu este fondată.
Cu cele două acte, respectiv cererea intimatului înregistrată sub nr. 36220 din 18.12.2007 și răspunsul autorității administrative publice locale, respectiv adresa Administrației Finanțelor Publice Târgoviște, la cererea formulată de către intimat, răspuns ce se află în copie xerox la fila 15 dosar fond, s-a dovedit de către intimatul reclamant că a respectat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, astfel încât critica recurentei este nefondată sub acest aspect.
Analizând pe fond criticile formulate de către recurentă, Curtea reține următoarele:
Critica recurentei adusă primei instanțe că restituirea taxei de primă înmatriculate calculată și achitată conform art. 2141introdus prin Legea nr. 343/2006 și modificat prin OUG nr. 110/2006 și nr. 418/2007, a fost admisă greșit motivat de faptul că norma internă încalcă flagrant dispozițiile art. 90 din Tratatul, este nefondată.
Prin art. 90 par.1 din Tratatul Comunităților Europene se interzice discriminarea prin măsuri de ordin fiscal, existentă între produsele provenind dintr-un stat membru al și produsele aflate pe piața internă și care sunt de natură similară și comparând situația fiscală a celor două categorii de produse rezultă că pentru produsele naționale ( autoturismele deja înmatriculate în România ), schimbarea proprietarului nu antrenează nici o obligație fiscală în schimb pentru autoturismele second-hand achiziționate dintr-un stat membru există obligația administrativă a înmatriculării în România dublată de obligația fiscală de a plăti taxa specială în cuantumul prevăzut de Codul Fiscal și în aceste condiții în mod evident există o discriminare pentru autoturismele second-hand provenind din alte state membre și în mod evident pentru contribuabili care introduc asemenea produse în România, existând un regim fiscal discriminatoriu care este interzis expres prin dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul.
Potrivit disp.art. 2 par.1 din Tratatul de Aderare al României și Bulgariei la Uniunea Europeană și art. 2 din Actul privind condițiile de aderare a Bulgaria și România și adaptării tratatelor pe care se întemeiază, de la data aderării dispozițiile tratatelor originale și actele adoptate de instituție și de Banca Centrală Europeană înainte de aderare sunt obligatorii pentru Bulgaria și România și se aplică în aceste state în condițiile stabilite prin tratate și prin prezentul act, astfel încât disp. art. 90 par.1 din Tratatul sunt obligatorii pentru statul român și pentru toate autoritățile sale.
Totodată disp.art. 220 din Tratatul prevăd că Curtea de Justiție a Comunității Europene asigură interpretarea dispozițiilor tratatului, interpretare care este obligatorie pentru statele membre, astfel încât jurisprudența curții cu privire la aplicarea art. 90 par.1 în materia taxelor de primă înmatriculare discriminatorii trebuie luată în considerare de Statul Român și de toate autoritățile sale.
In consecință, față de disp. art. 90 par.1 din tratat, dispozițiile art. 2141- 2143Cod Fiscal sunt reglementări contrare și nu pot fi aplicate în materia taxelor de primă înmatriculare.
A considera că intimatul reclamant nu avea dreptul și nu putea să solicite prin acțiune restituirea taxei de primă înmatriculare, pentru că această taxă este încasată în temeiul disp.art. 214 pct.1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, ar însemna o împiedicare la accesul în justiție și dreptul la un proces echitabil, ceea ce reprezintă o încălcarea art. 6 din Convenția Europeană Drepturilor Omului și a art. 21 alin. 1 din Constituția României, care statuează că orice persoană se poate adresa justiției, pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime și nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Totodată dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituție, prevede obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană și susținerea recurentei că singura instituție care poate îndeplinii această obligație este Parlamentul României nu poate împiedica și interzice restituirea taxei de primă înmatriculare, atâta timp cât reglementările interne privind taxa de primă înmatriculare sunt în totală contradicție cu reglementările comunitare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că recursul declarat de recurentă este nefondat și urmează a fi respins ca atare în temeiul disp.art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B, nr. 17, Cod poștal - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ D împotriva sentinței nr. 488 din 1.04.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în Târgoviște, Preot, nr. 2, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 11 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- - - - - -
Grefier,
Red.CE
Tehnored.CMF
2.ex/13.06.2008
f- - Tribunal D
jud.
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
