Contestație act administrativ fiscal. Sentința 80/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința Nr. 80
Ședința publică de la 14 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunea formulată de contestatoarea " COM", jud. G, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, G, cu sediul în-, jud. G, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 14.04.2009, când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - Com SRL G în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice G DGFP- Administrația Finanțelor Publice -
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin acțiunea de față reclamant a solicitat anularea deciziei DGFP nr. 37/2009 și a deciziei nr. 115/20.10.2008.
În motivarea acțiunii sale, acesta a susținut că prin Decizia G nr. 115/20.08.2008 s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantei pentru obligațiile fiscale restante ale - SRL G în sumă de 900.799 lei. În motivarea acestei măsuri s-a reținut că - SRL a funcționat până în septembrie 2005 când si-a încetat activitatea înregistrând datoriile fiscale menționate. Angajarea răspunderii solidare a - Com SRL a fost justificată în fapt de împrejurarea că cele două societăți s-au aflat sub controlul acelorași persoane, au desfășurat aceleași activități și au avut aceiași clienți. În drept dispoziția a fost întemeiată pe dispozițiunile art. 27 alin. 2 și 28 din OG nr. 92/2003 privind codul d e procedură fiscală.
Această măsură a fost criticată de reclamantă iar prin Decizia nr.37/5.01.2009 DGFP a respins contestația acesteia.
Împotriva acestor măsuri a formulat reclamanta acțiunea în contencios administrativ de față, criticile ei vizând greșita reținere a situației de fapt și a încadrării juridice.
Reclamanta a susținut că cele două societăți nu au coexistat, în sensul că reclamanta s-a înființat în luna septembrie 2005 când și-a încetat activitatea societatea debitoare. În acest fel, susținerea că cele două societăți au fost controlate de aceleași persoane și că au avut aceiași clienți nu este reală. În același timp, reclamanta a susținut că clientul comun, Direcția Silvică B, nu a fost o opțiune specială a reclamantei, contractele în derularea cărora s-a angajat, ca și debitoarea, fiind câștigate la licitație publică.
În dovedirea susținerilor sale, s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei cele două decizii contestate, din care rezultă că s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantei pentru debite fiscale de 900.799 lei ale debitoarei - SRL.
A mai depus reclamanta la dosarul cauzei Hotărârea Direcției Silvice B nr.5263/23.10.2006 din care rezultă că a fost declarată câștigătoare la licitație a contractului de prestare de servicii. O procedură similară a fost câștigată și la 12.02.2008 cu Direcția Silvică Focșani, împrejurare confirmată prin comunicarea atașată la dosar fila 54, precum și cu Direcția Silvică V (fila 55).
A mai depus reclamanta la dosarul cauzei o listă cu un număr de 13 clienți, nici-unul nefiind comun cu clienții - SRL.
Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că cele reținute prin cele două decizii sunt juste și legale, cele două societăți fiind controlate de același grup de persoane, au avut aceeași activitate și aceeași clienți.
Analizând întregul material probator administrat în cauză curtea apreciază că acțiunea este fondată urmând să o admită ca atare.
Potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a- rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut prin lege se poate adresa instanței judecătorești competente pentru realizarea în concret a dreptului său. În cauza dedusă judecății, reclamanta a făcut dovada existenței unui drept proteguit de lege, așa încât soluția de admitere a acțiunii sale se impune pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 27 alin. 2 lit. b din OG 92/2003 persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil sau declarat insolvent dacă, direct sau indirect controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfășoară efectiv aceeași activitate sau aceleași activități ca și debitorul și dacă este îndeplinită condiția de a avea raporturi comerciale contractuale cu clienții și/sau furnizorii, alții decât cei de utilități, care, în proporție de cel puțin J, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul.
În cauza dedusă judecății însă nici-una dintre aceste condiții nu a fost îndeplinită.
Cele două societăți comerciale în discuție nu au coexistat în timp, reclamanta înființându-se în septembrie 2005, lună în care debitoarea și-a încetat activitatea. Or, în aceste condiții nu se poate pune chestiunea controlului comun al celor două societăți pentru simplul motiv că ele nu au existat în același timp sau au avut același acționariat. Este adevărat că ele au avut același obiect de activitate, dar clienții acestora au fost diferiți. Împrejurarea că printre aceștia a existat și un client comun, nu face îndeplinită ea singură condiția impusă de textul mai sus menționat, atâta vreme cât reclamanta a avut și alți parteneri contractuali, câștigați prin licitație publică așa cum s-a făcut dovada în cauză.
Și în ceea ce privește acționariatul, persoanele care au administrat în perioade de timp diferite și succesive cele două societăți, nu au deținut nici-odată controlul comun al acestora, așa cum de altfel s-a reținut și in decizia autorității pârâte.
Nefiind așadar îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. 2 din OG 92/2003, curtea urmează ca admițând acțiunea să anuleze actele administrative contestate de reclamantă, exonerând-o în acest fel de răspunderea solidară stabilită de organele fiscale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de contestatoarea " COM", jud. G, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, G, cu sediul în-, jud. G, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dispune anularea Deciziei nr. 37/05.01.2009 emisă de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, G și Decizia nr. 115/20.10.2008 emisă de aceeași autoritate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Aprilie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - |
Grefier, - - |
Red. /15.07.2009
Dact. 4 ex./20.07.2009 Comunicat 2 ex.________________
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu
