Contestație act administrativ fiscal. Decizia 807/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--08.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.807
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Belicariu Maria
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta recurentă AUTO & IMOBILE A și pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței civile nr. 210/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în substituirea avocatului, în reprezentarea reclamantei recurente,lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică întâmpinarea depusă la dosar și nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat cu cheltuieli conform chitanței atașate la dosar și respingerea recursului declarat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28 11 2008 reclamanta Auto Imobile SRL A, a cerut obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule încasate ilegal, în cuantum total de 1.768,60 lei, sumă care să fie actualizată cu rata dobânzii legale până la data efectuării plății, precum și anularea actelor administrativ fiscale nr.12106/p/ad/ 29 08 2008 și nr. 14360/p/ad/ 26 09 2008 și a cerut totodată, obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 210/09.02.2008, pronunțatăd e Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Auto & Imobile SRL A, împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice și în consecință:
obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 1.768,60 lei, actualizată cu dobânda legală până la plata efectivă, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule achitată cu ordinul de plată nr.2 /30 06 2008.
S-a respinge capătul de cerere pentru anularea actelor administrativ fiscale cu nr. 12106 P / ad / 29 08 2008 și nr. 14360/ P/ ad/ 26 09 2008 emise de pârâtă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 539,30 lei, cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii primei instanțe s-a reținut următoarele
Reclamanta a achitat taxa, conformându-se dispozițiilor art.2141și 2143Cod fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme, stabilită de Ministerul Finanțelor și care este afișată, în formă electronică, în mod public. Astfel cum pârâta confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismului second hand cumpărat din Germania nu este posibilă fără plata taxei. Într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
A considera că reclamanta nu poate contesta încălcarea dreptului comunitar prin reglementarea și perceperea în acest mod a taxei speciale pentru autoturisme, în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, ar echivala cu negarea dreptului reclamantei de a avea acces liber la justiție și ar contraveni art. 21 alin. 1 din Constituția României care statuează că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, în timp ce nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Din aserțiunile anterioare rezultă că art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamanta, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a-i restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România a autoturismului cumpărat în anul 2007 din Germania.
Considerând demonstrată încălcarea art. 90 din Tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ianuarie 2007, prin art. 2141-2143Cod fiscal, instanța a admis acțiunea reclamantei stabilind că taxa de 1768,60 lei a fost ilegal încasată, obligând pe pârâtă să o restituie.
Cu privire la capătul de cerere privind actualizarea sumelor achitate cu rata dobânzii legale până la data plății efective, instanța a constatat că, în cazul sumelor restituite de la bugetul statului se datorează dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantei putând fi reparat integral numai în acest mod, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1084 cod civil raportat la art. 1082 Cod civil.
Referitor la anularea actelor administrativ fiscale nr. 12106 P / ad / 29 08 2008 și nr. 14360/ P/ ad/ 26 09 2008, instanța a constatat că acestea reprezintă adrese de răspuns la cererea de restituire și contestația formulate de reclamantă și nu acte administrative în sensul art. 2 lit. din Legea nr. 554/2004 astfel că va respinge acest capăt de cerere.
In baza art. 274 Cod procedură civilă, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 539,30 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și onorar de avocat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta recurentă AUTO & IMOBILE A și pârâta recurentă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aas olicitat admiterea recursului și în totalitate a acțiunii principale în sensul admiterii și al petitului privind anularea actelor administrativ - fiscale cu nr. 12106 P/ad/29.08.2008 și nr. 14360/P/ad/26.09.2008, menținerea obligării pârâtei la restituirea taxeio speciale pentru autoturisme și autovehicule achitate de AUTO &IMOBILE în cuantum de 1768,60 lei RON taxă prelevată ilegal sumă care să fie actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății;
În motivarea recursului formulat de pârâta recurentă critică în primul rând nelegalitatea sentinței menționate, devenind astfel incidente dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă, precizând următoarele:
În primul rând invocă excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei, sub un dublu aspect.
Primul aspect se referă la împrejurarea în care instanța de fond a constatat că însăși obligația de plată a taxei, denatura legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează că existența unui act administrativ de obligare la plata, care nu are suport material, ci doar o bază legală.
Or, în condițiile în care nu există un suport material, adică existența materială unui act administrativ, acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată, apare ca fiind inadmisibilă.
Al doilea aspect al inadmisibilității are în vedere natura litigiului.
Potrivit art. 2 punctul 1 litera f din Legea nr. 554/2004, contencios administrativ, reprezintă activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. Articolul de lege are două teze. Teza I se referă la emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, iar teza a II-a se referă la nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere.
A doua excepție de ordine publică pe care o invocă este cea privind lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice A, solicitând admiterea acesteia, ținând cont de următoarele argumente:
Raportul juridic de drept administrativ se leagă în mod valabil între autoritatea publică emitentă a actului administrativ și persoana vătămată prin acel act. În speță, nu se contestă nici un act administrativ, ci se contestă legalitatea stabilirii unei taxe printr-un act normativ.
Practic, taxa contestată a fost instituită de statul român, nu de pârâtă, în speță putând avea calitate procesuală pasivă persoana care a fundamentat implementarea taxei speciale în legislația națională și respectiv Statul Român. În materie fiscală, adică de taxe, impozite și alte contribuții la bugetul general consolidat, Statul Român este reprezentată în instanță de Agenția Națională de Administrare Fiscală, potrivit nr.HG 495/2007.
Mai precizează că prima instanță a încălcat limitele generale de competență ale unei instanțe de judecată, depășind și atribuțiile puterii judecătorești.
În ce privește fondul cauzei, admițând că la data pronunțării nr.OUG 50/2008, cap. VI. Litera A aliniatul 1 - 17, deși era publicată în Monitorul Oficial, ea nu era în vigoare considerând că hotărârea instanței este netemeinică și nelegală.
Totodată precizează faptul că aliniatul 2 al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate consideră că rezultă faptul precis că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Tot pe fondul cauzei solicită să se constate că la momentul promovării prezentului recurs, era în vigoare nr.OUG 50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare stabilite prin nr. 50/2008 fiind publicată chiar anterior pronunțării hotărârii atacate.
În aceste condiții, solicită ca având în vedere aceste modificări legislative, agreate de Uniunea Europeană, să dispună în consecință:
1. Precizează că acțiunea reclamantei se consideră ca fiind parțial fără obiect.
Conform, Normelor Metodologice la care face referire nr.OUG 50/2008, cap. VI litera A aliniatul 1- 17.
VI. Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite
Sumele prevăzute la aliniatul 1 se restituie, la cererea contribuabilului, persoană fizică sau juridică, în conformitate cu prevederile art. 117 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Acțiunea reclamantei este fără obiect, existând o procedură de restituire de care acesta poate să uzeze și în urma căreia va primi suma ce i se cuvine, drept pentru care, pe fond, solicită reținerea cauzei pentru judecare și în consecință respingerea ei.
Cu privire la partea de taxă a cărei restituire nu se face la cerere potrivit nr.OUG 50/2008, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Mai mult precizează că nr. 5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă de la, se arată că expertul a menționat că prevederile proiectului de Norme Metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei Europene la data de 25.06.2008 sunt conforme cu criteriile europene.
Totodată în aceiași se menționează faptul că procedura de infrigement împotriva României a fost închisă doar după adoptarea de Parlamentul României a nr.OUG 50/2008.
Pentru toate aceste motive, în principal, solicită admiterea recursului reclamantei recurente, casarea cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar și pe fond, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate conform celor arătate prin recursul motivat.
Prin recursul formulat de reclamanta recurentă AUTO & A, solicită admiterea recursului formulat de aceasta și admiterea în integralitatea a acțiunii, așa cum a fost formulată, anularea actelor administrativ - fiscale cu nr. 12106 P/ad/29.08.2008 și nr. 14360/P/ad/26.09.2008, menținerea obligării pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule achitate de AUTO & IMOBILE în cuantum de 1768,60 lei RON, taxă prelevată ilegal, sumă care să fie actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății: obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată,
În motivarea recursului reclamanta recurentă arată că a achiziționat din Germania un autoturism marca VW. Pentru a putea înmatricula acest autoturism în România, societatea reclamantă a fost obligată să achite în contul bugetului de stat suma de 1768,60 lei RON, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule percepută în temeiul art. 2141- 2143.fiscal.
Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aar espins cererea sa de restituire a taxei, invocând în principal că legea obligă organul fiscal să o perceapă și că aceasta nu are nici un drept de apreciere, chiar dacă taxa ar fi contrară dreptului comunitar.
Adresele indicate cu nr. 12106/P/ad/29.08.2008 și nr. 14360/P/ad/26.09.2008 emise de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A constituie acte administrativ fiscale în sensul art. 41 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, întrucât sunt emise de organele fiscale competente și privesc drepturi și obligații fiscale, respectiv obligația de plată a taxei, astfel încât sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ fiind acte administrative în sensul dat de dispozițiile art. 2 aliniatul 1 litera c din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Justiție Europeană a pus bazele principiului rangului prioritar al dreptului comunitar față de dreptul național, în hotărârea Costa ENEL din 1964. Ulterior, în cadrul afacerii Internaționale, Curtea a accentuat acest principiu și a indicat că în fața dreptului comunitar nu beneficiază de prioritate nici măcar normele de drept constituțional naționale.
După cum s-a indicat în literura de specialitate, cea mai gravă problemă juridică pe care o generează taxa de primă înmatriculare, în cazul autoturismelor second - hand care sunt pentru prima dată înmatriculate în România, este încălcarea dreptului comunitar. Astfel, din jurisprudența Curții de Justiție Europene se impune cu forța evidenței o concluzie: problema juridică nu este reprezentată de existența accizei sau de cuantumul ei, instituirea unui impozit sau al unei taxe intrând în prerogativele suverane ale statelor membre ale Uniunii Europene; problema juridică este reprezentată de posibilitatea ca o asemenea acciză să aibă ca efect o discriminare între produsele naționale și produsele similare importate ori protejarea producției interne, în contradicție cu prevederile art. 90 din Tratatul
Cu alte cuvinte, solicită instanței să lase neaplicat dreptul național constatând că acesta contravine dreptului comunitar, cu consecința admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și admiterea acțiunii în integralitatea sa, cu cheltuieli de judecată.
La dosar reclamanta recurentă a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și să se mențină sentința primei instanțe: admiterea recursului reclamantei și obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării se arată următoarele:
Recurenta reia în cuprinsul recursului în întregime excepțiile și motivele indicate în întâmpinare, formularea celor două acte fiind aproape indentice, reiterând în mare parte motivele pentru care a solicitat respingerea excepțiilor și a apărărilor recurentei în cadrul răspunsului la întâmpinare depus în cursul judecății în prima instanță, iar în final se raportează și la dispozițiile nr.OUG 50/2008, arătând că acestea sunt neincidente în prezenta cauză.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice
Recurenta își argumentează excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că taxa contestată a fost instituită de Statul Român, astfel că acesta ar avea calitate procesuale pasivă în prezenta cauză.
În concluzie, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate.
Privitor la susținerile vizând competența exclusivă a lipsa efectului direct al tratatelor de înființare ale comunităților europene și cauza Francovich.
Având în vedere că susținerile Administrației Finanțelor Publice ale municipiului A pot fi calificate eufemistic ca fiind efectul unei lecturi superficiale a legislației comunitare indicând punctual motivele pentru care acestea nu pot fi luate în considerare.
Inexistența unei competențe exclusive a în ce privește constatarea încălcării tratatelor constitutive ale
Pe cale de consecință, susținerile privind existența unei competențe exclusive a nu pot fi primite acestea contravenind atât principiilor dreptului comunitar, dispozițiilor Tratatului cât și a unei jurisprudențe constate a
În cea ce privește problema efectului direct a Tratatelor constitutive ale menționează că acestea au efect general și direct în interiorul uniunii și față de toate subiectele de drept de pe acest teritoriu. În acest sens, este suficient ca indică hotărârea Van & în cuprinsul căreia Curtea a precizat că independent de legislația internă a statelor membre, legislația comunitară nu impune doar obligații indivizilor, ci și drepturi care sunt atât cele expres prevăzute de către Tratat cât și ca urmare a obligațiilor pe care Tratatul le impune indivizilor și statelor membre.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității.
Recurenta susține că acțiunea este inadmisibilă deoarece pe de o parte nu s-ar afla în situația unor acte administrativ fiscale, în lipsa existenței materiale a unui act administrativ acțiunea fiind inadmisibilă, iar pe de altă parte deoarece prin pronunțarea unei hotărâri s-ar depăși atribuțiile puterii judecătorești.
Privitor la primul motiv de inadmisibilitate:
Taxa achitată de către acesta este instituită de dispozițiile art. 2141- 2144Cod fiscal fiind obligatorie și condiționând înmatricularea autoturismelor de plata anticipată.
Cuantumul taxei este stabilit în concret conform unui sistem de calcul existent pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice și Economiei.
Prin răspunsurile din cadrul procedurii prealabile s-a respins solicitarea acesteia de restituire a taxei achitate.
Privitor la al doilea motiv de inadmisibilitate:
Recurenta mai susține că instanței judecătorești nu ar fi competente să se pronunțe asupra compatibilității dintre prevederi ale dreptului interne ți tratatele internaționale, această atribuție revenind exclusiv Parlamentului și Curții Constituționale.
Privitor la fondul cauzei și critica motivelor de recurs se arată în esență următoarele:
În primele paragrafe ce vizează fondul cauzei recurenta susține, că dispozițiile Tratatului nu a fi obligatorii deoarece prin tratatul de aderare autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Comparația între valoarea reziduală a accizei autoturismului deja înmatriculat în România la revânzare și valoarea accizei datorate la prima înmatriculare a unui autoturism cu aceleași caracteristici și având aceeași vechime conduce la concluzia că taxa datorată pentru autoturismul importat este triplă față de valoarea reziduală a taxei unui autoturism deja înmatriculat în România și care este revândut.
Cele antemenționate conduc la concluzia că taxa specială instituită de Codul Fiscal contravine art. 90 din Tratatul deoarece acesta impune suportarea unei taxe mai consistente în cazul autoturismelor second hand importate față de cele înmatriculate deja în România.
Mai este de menționat, că în astfel de situații, în care se constată că un stat a prelevat o taxă în mod ilegal, respectiv cu încălcarea dispozițiilor dreptului comunitar, Curtea Europeană de Justiție s-a pronunțat constant ca taxele percepute în temeiul unor prevederi naționale ce contravin dreptului comunitar trebuie restituite în întregime tuturor persoanelor.
,ai precizează că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă dată ce urmează a fi percepută în temeiul unui act normativ adoptate ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Pentru argumentele expuse apreciază că dispozițiile nr.OUG 50/2008, în măsura în care vor fi invocate nu sunt incidente în prezenta cauză în caz contrar încălcându-se principiile antemenționate.
Asupra recursurilor formulate, Curtea reține următoarele:
Din probatoriul administrat în cauză, Curtea reține faptul că reclamanta AUTO & IMOBILE L achiziționat un autoturism marca Volkswagen din Germania.
Din analiza cărții de identitate a autovehicolului achiziționat, rezultă cu evidență faptul că acesta a fost fabricat în anul 2008 și nu 2007 susține reclamantul, data primei înmatriculări fiind data de 9.07.2008.
Față de această împrejurare în mod corect acestui autovehicul i s-a aplicat taxa de primă înmatriculare, taxă ce se aplică tuturor autovehiculele aflate la prima înmatriculare, indiferent că acesta provine din România sau dintr-un alt stat membru european.
Or, în aceste condiții nefăcându-se nici un fel de diferențiere între autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în circulație, nu se poate vorbi de existența vreunei discriminări de natură fiscală, din moment ce li se aplică un regim juridic unic - singura diferențiere vizând cuantumul taxei raportat la caracteristicile tehnice ale autovehiculelor.
Având în vedere că începând cu data de 01.07.2008, a intrat în vigoare nr.OUG 50/*2008, recurenta avea posibilitatea de a solicitat restituire diferenței de taxă achitată în plus, desigur dacă era cazul, respectiv dacă existau diferențe de restituit între vechea taxă reglementată de Codul fiscal și cea de poluare introdusă prin noul act normativ.
Față de cele ce preced, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art. 304 punctul 9.pr.civ. raportat la art. 312 aliniatul 1.pr.civ. să admită recursul declarat de pârâta A, să modifice sentința atacată și să respingă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Auto & Imobile A în contradictoriu cu pârâta
În baza art. 312 aliniatul 1.pr.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta AUTO & IMOBILE L împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta A împotriva sentinței civile nr. 210/9.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Auto & Imobile A în contradictoriu cu pârâta
Respinge recursul declarat de reclamanta Auto & Imobile A, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red./19.06.2009
Tehnodact / 2 ex/23.06.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător - Creț
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Belicariu Maria
