Contestație act administrativ fiscal. Decizia 808/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--08.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 808
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Dascălu Maria Cornelia
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -
JUDECĂTOR 3: Belicariu Maria
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței civile nr. 261/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată Auto & Imobile A, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în substituirea avocatului în reprezentarea reclamantei intimate, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus de către reclamanta intimată la dosar, întâmpinare, nemaifiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței depuse la dosar în sumă de 1000 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.11.2008, reclamanta - Auto & Imobile SRL Aac hemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice A și a cerut anularea actelor administrativ fiscale nr.12108p/ad din 29.08.2008 și cu nr.14358/p din 26.09.2008 emise de pârâtă și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și vehicule în sumă de 1.703,94 lei actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății.
Prin sentința civilă nr. 261 din 11 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - Auto & Imobile SRL A, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice A,- să restituie reclamantei suma de 1.703,94 lei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule cu dobânzile calculate conform art.124 (1) și (2) din nr.OG 92/2003 până la data restituirii sumei.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei pentru anularea actelor administrative, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii primei instanțe s-a reținut următoarele:
Reclamanta a importat în luna martie 2008 un autoturism marca VW Golf Plus, an de fabricație 2007 și pentru înmatricularea acestuia în România în temeiul art. 2141- 2143Cod fiscal a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 1.703,94 lei (fila 34).
În privința reglementării interne, Tribunalul Arada reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007 și se datora cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerate la art.2141Cod fiscal.
Întrucât s-a apreciat că prin aceste reglementări au fost încălcate prevederile art.90 din Tratatul Comunității Europene, care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor taratului, România a fost supusă procedurii de infrigement datorită acestei taxe, iar instanțele de judecată constatând nelegalitatea acesteia au dispus restituirea ei.
S-a mai arătat că datorită acestor considerente de nelegalitate a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prin nr.OUG50/2008, prevederile art.2141- 2143Cod fiscal, au fost abrogate, ordonanța de urgență intrând în vigoare la 1 iulie 2008, iar prin art.11 din această ordonanță s-a dispus restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule achitate de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Ca modalitate de restituire, art.11 din nr.OUG50/2008, stabilește că taxa specială se restituie ca diferență rezultată între suma achitată de contribuabili în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule, după procedura stabilită în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Normele metodologice au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea Constituțională a României a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a art.11 din nr.OUG50/2008 raportat la art.15 (2) din Constituția României, pentru că din modalitatea de restituire a taxei speciale prevăzute de acest articol, ar rezulta că și contribuabili care au importat autovehiculele în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 ar datora taxa pe poluare.
Prin Decizia nr.1344/09.12.2008 a fost respinsă ca inadmisibilă excepția, Curtea apreciind că dispozițiile art.11 din nr.OUG50/2008 nu retroactivează, ci doar stabilise stingerea a două obligații fiscale, problemă ce ține de interpretarea legii de către instanță.
Ca urmare, instanța a reținut că taxa specială a fost plătită de reclamantă în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau a aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Acțiunea reclamantei este tocmai o acțiune în restituirea unei taxe achitate fără temei legal, care își are temeiul de drept pe dispozițiile art.21 (4) și 117 (1) lit.d din nr.OG92/2003.
În aplicarea acestor prevederi și a Ordinului nr.1899/2004, reclamanta s-a adresat organului fiscal cu cerere de restituire, cererea fiind respinsă pe considerentul că reclamanta nu a depus documentația necesară pentru calcularea taxei pe poluare.
Ori, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de a reține o parte din taxa încasată anterior datei de 1 iulie 2008, pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal, în baza căruia instituit nelegal taxa specială.
În condițiile în care reclamanta nu datorează taxa pe poluare, iar pârâta nu a identificat și comunicat instanței alte obligații fiscale de natura celor prevăzute de art.116 (1) din nr.OG92/2006 pentru a putea opera compensarea, de precizat fiind și aspectul că taxa pe poluare nu este o creanță administrată de Ministerul Finanțelor Publice, deci nu poate face obiectul compensării, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la restituirea integrală a taxei speciale.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea actelor administrative nr.12108/29.08.2008 și nr.14358/26.09.2008 emise de pârâtă, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea, întrucât actele nu sunt acte administrativ fiscale în înțelesul art.41 din nr.OG92/2003 și nici acte administrative în înțelesul art.2 (1) lit. c din Legea nr.554/2004, ci sunt doar adrese de răspuns la cererile formulate de reclamantă și așa cum a reținut instanța, acțiunea nu are ca temei juridic art. 2 (1) lit. h din Legea nr.554/2004 ci art.21 (4) și 117 Cod procedură fiscală, restituire taxe nedatorate.
Pentru aceste considerente a fost admisă acțiunea și în temeiul art.117 (1) din nr.OG 92/2003 și a fost obligată pârâta la restituirea reclamantei a sumei de 1.073,94 lei taxă specială pentru autoturisme și autovehicule cu dobânzi calculate conform art.124 (1) și (2) din nr.OG92/2003.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice A solicitând în principal admiterea recursului, casarea cu trimiterea spre rejudecare, iar în subsidiar și pe fond, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate conform celor arătate în motivare.
În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a reținut ca argumente esențiale pentru admiterea acțiunii următoarele:
Potrivit art. 148 aliniatul 2 din Constituția României, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare";
În esență, prima instanță a constatat neconcordanța dintre legislația internă care reglementează taxa auto de primă înmatriculare, pe de o parte și Constituție și Tratatul Comunității Europene, pe de altă parte.
Invocă excepția de inadmisibilitate a acțiunii reclamantei sub un dublu aspect.
Primul aspect se referă la împrejurarea în care instanța de fond a constatat că însăși obligația de plată a taxei, de natura legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plata, care nu are suport material, ci doar o bază legală.
Al doilea aspect al inadmisibilității, are în vedere natura litigiului.
În sinteză, dacă nu există act administrativ în speță, sau dacă petentei i s-a răspuns printr-un simplu răspuns la petiție, în termenul legal, nu se poate vorbi de contencios administrativ.
A doua excepție de ordine publică pe care o invocă este cea privind lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice A, solicitând admiterea acesteia.
Prima instanță a încălcat limitele generale de competență ale unei instanțe de judecată, depășind și atribuțiile puterii judecătorești.
Din analiza dispozițiilor legale invocate rezultă că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
In concluzie consideră că instanța de fond a aplicat greșit legea.
Pe fondul cauzei solicită să se constate că la momentul promovării prezentului recurs, a fost în vigoare nr.OUG 50/2008, cu Norme Metodologice de aplicare stabilite prin HG, nr.OUG 50/2008 fiind publicată chiar anterior pronunțării hotărârii atacate,
În aceste condiții, solicită să se aibă în vedere modificările legislative agreate de Uniunea Europeană, să dispună în consecință:
Sumele prevăzute la aliniatul 1 din nr.OUG 50/2008 se restituie, la cererea contribuabilului, persoană fizică sau juridică, în conformitate cu prevederile art. 117 din Ordonanța Guvernul nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 174/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Pe fond, solicită reținerea cauzei pentru judecare și în consecință respingerea ei.
Cu privire la partea de taxă a cărei restituire nu se face la cerere potrivit nr.OUG 50/2008, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor.
Mai mult, precizează că în nr. 5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă de la, se arată că expertul a menționat că prevederile proiectului de Norme Metodologice privind taxa pe poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei Europene la data de 25.06.2008 sunt conforme cu criteriile europene.
Totodată, în aceiași s-a menționat faptul că procedura de infrigement împotriva României va fi închisă doar după adoptarea de Parlamentul României a nr.OUG 50/2008.
În drept recurenta invocat disp. Art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1. pr. Civilă.
La dosarul cauzei s-a depus întâmpinare de către reclamantă prin care se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că recurenta a reluat în cuprinsul recursului în întregime excepțiile și motivele indicate în întâmpinare, formularea celor două acte fiind aproape identică, reiterând în mare parte, motivele pentru care a solicitat respingerea excepțiilor și a apărărilor recurentei, în cadrul răspunsului la întâmpinare depus în cursul judecății în primă instanță, iar în final se va raporta și la dispozițiile nr.OUG 50/2008, arătând că acestea sunt neincidente în prezenta cauză.
Consideră că nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială".
Pentru aceste argumente, consideră că dispozițiile G nr. 50/2008, în măsura în care vor fi invocate nu sunt incidente în prezenta cauză în caz contrar încălcându-se principiile antemenționate.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu disp. art. 304 pct. 8 din același cod l-a admis ca fiind întemeiat și a modificat hotărârea recurată în sensul că respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a constatat neconcordanța dintre legislația internă care reglementează taxa auto de primă înmatriculare, pe de o parte și Constituție și Tratatul Comunității Europene, pe de altă parte, însă Curtea constată că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Pentru a-i fi aplicabile dispozițiile art. 90 Tratatul instituind Comunitatea Europeană - care protejează exclusiv bunurile originare din Uniunea Europeană sau aflate în liberă circulație pe teritoriul Uniunii Europene - reclamanta trebuie să dovedească faptul că a achiziționat un bun originar dintr-un stat membru al Uniunii Europene.
În acest sens, nu este suficient să se rețină că societatea care a produs autoturismul are naționalitatea unui stat membru al Uniunii Europene, ci că acel bun a fost într-adevăr originar din Uniunea Europeană.
În acest sens, aplicarea art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare între impozitele aplicate "produselor altor state membre"și impozitele"interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art. 90 Tratatul instituind Comunitatea Europeană nu impune statelor membre ale Uniunii Europene - deci nici României - reducerea sarcinilor fiscale sau menținerea acestora la un anumit nivel, ci împiedică aplicarea lor discriminatorie, adică diferențiată, în funcție de proveniența lor de pe piața națională sau din alte state membre ale Uniunii Europene.
Este necontestat în cauză că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care doresc să înmatriculeze pentru prima dată un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta.
Dacă în cazul autoturismelor second hand - care au mai fost înmatriculate anterior în alte state - taxa stabilită de Codul fiscal poate genera o discriminare prin aplicarea sa exclusiv autoturismelor second hand care provin din afara României, favorizând achiziționarea de autoturisme second hand înmatriculate deja în România anterior datei de 1.01.2007 - data instituirii acestei taxe și, în același timp, data aderării României la Uniunea Europeană - în cazul autoturismelor noi se impune verificarea existenței unei posibile discriminări ținând seama de faptul că aceste autovehicule, în toate ipotezele, nu au mai fost înmatriculate anterior.
Autoturismul pentru care reclamanta recurentă solicită restituirea taxei plătite este nou, neînmatriculat anterior, fabricat în 2008, înmatriculat pentru prima dată în anul 09 iulie 2008, acțiunea având la bază dispozițiile art. 90 part. 1 din Tratatul
Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul CE, este evident faptul că dispozițiile art. 90 din Tratat nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări.
Discriminarea pretinsă a exista între înmatricularea autoturismelor de pe piața internă și cele fabricate într-un alt stat membru UE este inexistentă din moment ce orice autoturisme nou, indiferent că este fabricat în România sau în alt stat membru UE este supus taxei de primă înmatriculare, ori, în acest moment, taxei de poluare.
Recurenta afirmă că autoturismul din litigiu este second-hand, însă nu face această dovadă în cauză.
Chiar și în ipoteza în care se dovedește că autovehiculul din speță este produs în Uniunea Europeană, Curtea constată, după cum corect a reținut și instanța de fond că discriminarea de natură fiscală nu a fost probată în speță.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta A împotriva sentinței civile nr. 261/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Auto & Imobile
Modifică hotărârea recurată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei Auto & Imobile
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
GREFIER
- -
Red./17.06.2009
Tehnodact / 2 ex./17.06.2009
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător
Președinte:Dascălu Maria CorneliaJudecători:Dascălu Maria Cornelia, Claudia, Belicariu Maria
