Contestație act administrativ fiscal. Decizia 810/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 810/R-
Ședința publică din 26 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
-, judecător
- -, judecător
-, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI R, cu sediul în Rm.V, str. G-ral, nr.14, județul V, împotriva sentinței nr.195 din 05 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul- pârât Consiliul Local al mun. Rm.V prin consilier jr., în baza delegației de la dosar și intimații- reclamanți și escu, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă o cerere din partea intimatelor- reclamante și () -a, prin care precizează că nu înțeleg să formuleze întâmpinare deoarece nu-și însușeșsc acțiunea.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta recurentului- pârât Consiliul Local, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, arătând că suma reprezintă o taxă pentru cultură și sport, este o sumă modică, iar acțiunile sunt de interes general, beneficiari fiind toți cetățenii municipiului, veniturile utilizându-se pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înființarea serviciilor publice de interes local, precum și pentru finanțarea cheltuielilor curente de întreținere și funcționare a acestor servicii.
Intimata- reclamantă, având cuvântul atât în nume propriu cât și pentru ceilalți intimați- reclamanți, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele menționate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședința publică.
CURTEA
Deliberând, asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 11.05.2007, reclamanții, a, -, -a, a, -, -, -, escu, escu -, escu --, escu, escu -, -, - -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, a, -, -, -, -, -, C-tin, a, -, -, - a, -, -, -, -, -, -a, G, a, au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Rm.V, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Hotărârii nr- și parțial al HCL nr.251/2006, sub aspectul înlăturării obligării la plata taxei pentru cultură și sport a avocaților, precum și nr.64/29.03.2007 prin care li s-a soluționat plângerea prealabilă împotriva celor două hotărâri.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, prin deciziile de impunere comunicate în luna ianuarie 2007, emise de Direcția Generală Economico-Financiară Rm.V, li s-a stabilit ca obligație de plată la bugetul local taxa pentru cultură și sport, de 84 lei, fiecărui avocat.
Temeiul acestei obligații fiscale a fost HCL nr-, privind instituirea taxei speciale pentru susținerea financiară a culturii și sportului Vn pentru persoane fizice, autorizate să desfășoare activități producătoare de venituri și agenții economici, persoane juridice care-și desfășoară activitatea pe raza Municipiului Rm. Prin HCL nr.251/2006, taxa a fost majorată.
Deși, s-a solicitat revocarea acestei hotărâri, prin HCL nr.54/29.03.2007, pârâtul a respins plângerea prealabilă prin aceea că hotărârea a intrat în circuitul civil și și-a produs efectele juridice, iar prin cea din 2006 nu s-a făcut altceva decât majorarea cuantumului sumei stabilite inițial.
S-a mai arătat că această taxă este nelegală prin raportare la calificarea acesteia ca fiind o taxă specială, în temeiul Codului fiscal. Or, o asemenea taxă se aplică numai persoanelor fizice și juridice ce beneficiază de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local, conform art.282 alin.3 Cod fiscal.
Deci, reclamanții - ca avocați - nu se încadrează în categoria persoanelor de mai sus, astfel că instituirea ei creează un raport discriminatoriu între reclamanți - ca persoane fizice autorizate să desfășoare activități independente și alte persoane fizice din Municipiul Rm.V, care, teoretic, sunt beneficiari ai serviciului public de interes local pentru care s-a instituit taxa.
De asemenea, art.139 alin.2 din Constituție, prevede că taxele și impozitele locale se stabilesc în limitele și condițiile legii, ceea ce în cauză nu s-a respectat.
Prin încheierea din 11.09.2007 s-a dispus conexarea dosarului nr- și a dosarului nr-, având în vedere legătura de cauzalitate dintre obiectul acestora, în temeiul art.164 alin.2 Cod pr.civilă.
Prin întâmpinarea formulată Consiliul Local al Municipiului Rm.V a invocat excepția tardivității formulării acțiunii împotriva HCL nr-, hotărâre ce a intrat în circuitul civil și și-a produs efecte juridice.
Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.195/5.02.2008 a admis acțiunea reclamanților, a dispus anularea în parte a HCL nr-, a HCL nr.251/2006 și HCL nr.64/29.03.2007, în ceea ce-i privește pe avocați și anularea Dispoziției Primarului Municipiului Rm.V nr.2677/19.03.2007 și a celei de impunere cu nr.-/2007.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut, mai întâi, în privința excepției de tardivitate, netemeinicia acesteia, prin aceea că Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Rm. V nr- privind instituirea taxei speciale pentru susținerea financiară a culturii și sportului Vn, conform clasificării actelor administrative de autoritate, după gradul de întindere al efectelor juridice este un act normativ, deci un act care produce efecte cu caracter general impersonal.
Potrivit art. 1 pct.8 din Legea nr. 262/19.07.2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în cadrul actului administrativ normativ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând, deci în speță nu poate fi vorba de tardivitatea formulării plângerii prealabile la Hotărârea contestată nr-.
Prin deciziile de impunere comunicate reclamanților în cursul lunii ianuarie 2007, emise de Direcția Generală Economico - Financiară Rm. V, s-a stabilit în sarcina fiecărui reclamant ca obligație de plată la bugetul local taxa pentru cultură și sport în sumă de 84 lei.
Temeiul stabilirii acestor obligații fiscale îl constituie dispozițiile nr- privind instituirea taxei speciale pentru susținerea financiară a culturii și sportului Vn pentru persoane fizice autorizate să desfășoare activități producătoare de venit și agenții economici persoane juridice care își desfășoară activitatea pe raza municipiului Rm.
Prin nr. 251/2006, taxa a fost majorată.
Ulterior, au formulat plângere prealabilă împotriva acestor hotărâri, solicitând revocarea acestora.
Pârâtul prin Hotărârea nr. 54/29.03.2007 a soluționat plângerea prealabilă dispunând menținerea hotărârii contestate cu motivarea că taxa specială, fiind adoptată în 2004, intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice iar nr. 251/2006, nu face altceva decât să actualizeze anual sumele stabilite inițial.
Taxa instituită în sarcina reclamanților este nelegală prin raportare la calificarea acestei taxe ca fiind o taxă specială stabilită de pârât în temeiul Codului fiscal. Astfel, o asemenea taxă se încasează potrivit dispozițiilor art. 282 alin.3 Cod fiscal numai de la persoanele fizice și juridice care beneficiază de serviciile oferite de instituția sau serviciul public de interes local, potrivit Regulamentului de organizare și funcționare sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, să efectueze prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
În speță reclamanții care au profesia de avocați nu se încadrează în categoria persoanelor prevăzute de dispozițiile legale enunțate mai sus, în sensul că nu sunt persoane care să beneficieze în mod special de serviciile serviciului public pentru sport, tineret și agrement, înființat de consiliul pârât, și nici nu îndeplinesc condiția de a efectua prestații ce intră în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
Prin urmare, reclamanții nu se încadrează în categoria contribuabililor prevăzuți de dispozițiile legale enunțate mai sus.
Instituirea acestei taxe creează și un regim discriminatoriu între reclamanți ca persoane fizice autorizate să desfășoare activități independente și alte persoane din Municipiul Rm. V care, teoretic, sunt beneficiari ai serviciului public de interes local pentru care s- adoptat respectiva taxă. S-ar încălca astfel și dispozițiile art. 14 din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal care prevăd că la stabilirea impozitelor și taxelor locale se va avea în vedere și principiul aplicării unitare, principiu pe care pârâtul, la adoptarea hotărârilor contestate, nu l-a avut în vedere.
Art. 139 alin.2 din Constituția României prevede că impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale, în limitele și în condițiile legii.
Analizând actele depuse la dosar, care au stat la baza hotărârilor contestate, rezultă că acestea nu au avut o fundamentare tehnică și financiară și de asemenea nu au avut un temei juridic, care să conducă împreună la instituirea fundamentată și legală a taxei contestate în sarcina reclamanților.
Cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primarul Municipiului Rm. V și Consiliul Local al Municipiului Rm. înregistrată sub nr-, datorită legăturii de cauzalitate dintre obiectul acesteia și obiectul acțiunii înregistrate sub nr-, s- dispus prin încheiere conexarea celor două cauze.
Prin Decizia de impunere nr. -/2007 s- stabilit în sarcina reclamantei, avocat de profesie, ca și la ceilalți reclamanți, plata a două taxe, taxa pentru firmă în sumă de 14 lei și taxa pentru cultură și sport în sumă de 84 lei.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamanta - care, prin Dispoziția Primarului nr. 2677/19.03.2007, a fost admisă în parte fiind înlăturată obligația de plată a taxei de firmă.
Pentru aceleași considerente arătate mai sus, cu privire la netemeinicia și nelegalitatea nr- și nr. 251/28.12.2006, acțiunea reclamantei apare ca fiind întemeiată, cele două acte administrative contestate rămânând fără suport legal.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, în termen legal, de către pârât, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, astfel:
- în mod greșit, instanța a respins excepția de tardivitate a Hotărârii nr-, fără a avea în vedere OUG nr.45/2003 și Legea nr.52/2003, care prevăd că Hotărârile Consiliului Local se iau cu consultarea publică a tuturor categoriile de plătitori, fiind afișate pe internet Raportul de specialitate și Proiectul de hotărâre. Or, împotriva acestor hotărâri persoanele interesate pot face contestație în termen de 15 zile de la afișarea sau publicarea lor, ceea ce în cauză, reclamanții nu au respectat;
- într-adevăr, taxele speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice ce se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective, dispoziție respectată întocmai de către recurentul-pârât, aceste taxe fiind de interes general deoarece vizează acțiuni umanitare, sărbătorire a Crăciunului, daruri pentru copiii, Ziua - acțiuni la care participă toți locuitorii municipiului, pentru diverse festivaluri, conferirea de diplome de onoare etc.;
- nu s-a observat că Hotărârea nr- a fost adoptată cu respectarea OUG nr.45/2003 și Legii nr.52/2003, și nu s-a creat nicio discriminare în raport de prevederile constituționale.
Prin urmare, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reale.
Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, conform art.3041Cod pr.civilă, curtea susține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la prima critică, vizând tardivitatea introducerii plângerii, se apreciază ca nejustificată, în raport de dispozițiile art.7 alin.11din Legea nr.554/2004, modificată, în conformitate cu care "în cazul actelor normative, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".
Or, în speță, actele administrative a căror anulare se solicită fac parte din această categorie, apreciere corectă a instanței de fond.
Nici cea de-a doua critică, referitoare la nesocotirea de către judecătorul fondului a dispozițiilor Legii nr.52/2003 și OUG nr.45/2003 nu poate fi primită, deoarece aceste acte normative se referă la faza premergătoare adoptării hotărârii consiliului local și nu la situația de după adoptarea lor, nu reglementează procedura de contestare a actelor normative ce instituie taxe speciale, ca atare, nu-și au aplicabilitate în cauză.
Problema supusă dezlegării instanței de fond constă în aceea, dacă intimații-reclamanți fac parte din categoria persoanelor fizice și juridice ce se folosesc de serviciile locale pentru care s-au instituit taxele respective, așa cum se menționează expres la art.30 din Legea nr.273/2006, care reglementează taxele speciale pentru funcționarea serviciilor publice locale.
Or, taxele speciale impuse prin actele administrative în discuție, privesc, fără dubii, susținerea financiară a culturii și sportului Vn, taxă majorată în 2006 (14-17) aspect ce infirmă susținerea recurentului-pârât în legătură cu aprecierea acestei taxe de interes general, vizând acțiuni umanitare, sărbători ale orașului, daruri pentru copiii, festivaluri, decernări de premii, diplome, etc.
Sub acest aspect, susținerile recurentului-pârât vin chiar în sprijinul solicitării reclamanților prin aceea că, dacă ar fi avut un asemenea scop, această taxă ar fi trebuit suportată de toți locuitorii municipiului și nu numai de anumite categorii, creând, într-adevăr, discriminarea despre care au vorbit aceștia.
Prin urmare, nefiind beneficiarii direcți ai unui asemenea serviciu public local, în mod corect, instanța de fond a apreciat asupra temeiniciei acțiunii avocaților.
Față de cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, coroborat cu dispozițiile art.273/2006, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI R, cu sediul în Rm.V, str. G-ral, nr.14, județul V, împotriva sentinței nr.195 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind, a, -, -a, a, -, -, -, escu, escu -, escu --, escu, escu -, -, - -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, -, a, -, -, -, -, -, C-tin, a, -, -, - a, -, -, -, -, -, -a, G, a, toți cu domiciliul ales la BAROUL DE AVOCAȚI R V,-, -.C,.1,.4, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
.
Grefier,
08.10.2008
Red.IB
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Dumitru, Ioana Miriță, Polixenia
