Contestație act administrativ fiscal. Decizia 813/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 813/2009
Ședința publică de la data de 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurentele-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I și de către recurenta - chemată în garanție SC SA B - prin Sucursala SC SA I, împotriva sentinței civile nr.8/CF din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic - cu delegație de reprezentare pentru recurenta - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice N și avocat G cu împuternicire avocațială din partea intimatei-reclamante R, lipsă fiind recurenta- Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I și recurenta-chemată în garanție SC B - prin Sucursala SC SA
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurentei-pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice N, având cuvântul, solicită admiterea recursului pe care l-a formulat având în vedere că din ansamblul probatoriului administrat în cauză rezultă că obligațiile fiscale ale intimatei-reclamante au fost corect calculate potrivit legilor speciale superioare, respectiv Codul vamal și Acordul general pentru tarife și comerț, acte normative prin care se prevăd că toate tranzacțiile comerciale sunt supuse codului vamal, inclusiv pentru utilajul importat de reclamantă care nu este funcțional decât împreună cu suportul informatic. Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței de fond în sensul respingerii acțiunii. Cu privire la celelalte recursuri promovate în cauză, solicită admiterea acestora.
Avocat G, având cuvântul pentru intimata-reclamantă R, solicită respingerea tuturor recursurilor declarate în cauză, instanța de fond reținând corect ca fiind aplicabilă Decizia nr. 368 din 16.06.2008, care prin art. 2 prevede că se plătesc taxe vamale doar pentru suportul informatic propriu-zis. Mai arată că utilajul importat de reclamantă poate funcționa separat de suportul informatic și din acest motiv instanța de fond nu a avut în vedere legea vamală. Pentru aceste considerente solicită respingerea recursurilor declarate de cele două pârâte. Totodată solicită respingerea și a recursului declarat de chemata în garanție întrucât aceasta nu și-a dovedit susținerile formulate prin motivele de recurs. Depune concluzii scrise și precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8/CF din 22.01.2009Tribunalul Neamța admis acțiunea formulată de R în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale În consecință:
- a anulat decizia nr. 92 emisă la 26.02.2008 emisă de DGFP N;
- a anulat decizia 21196/22.11.2007 a I și procesul verbal de control vamal din data de 22.11.2007;
- a dispus ca Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I să restituie contestatoarei suma de 60 231 lei;
- a respins cererea de chemare în garanție formulată de contestatoare în contradictoriu cu B - prin sucursala I, ca lipsită de obiect;
- a obligat intimatele să plătească contestatoarei suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 15.06.2005, cu declarația vamală de import 1/11740/15.06.2005 emisă de Biroul Vamal P N, în baza contractului comercial 22/24.05.2005 și a facturii externe -/20.05.2005 emisă de din Olanda, contestatoarea a importat definitivun centru de prelucrare vertical2416 pentru care au fost achitate taxe vamale de 11785 lei, comision vamal și TVA; un suport magnetic pentru tehnologie în valoare de 150 euro pentru care au fost achitate comision vamal și TVA. Organul vamal a apreciat că valoarea de 21.600 euro reprezentând prețul tehnologiei și -how nu a fost inclusă în valoarea în vamă declarată pentru utilajul menționat, pe declarația vamală fiind înscrisă mențiunea val tehnologie -how 21600 euro neinclusă în valoarea vamă cf art. VII AC; dec 368/8 - context în care a fost emisă decizia de regularizare a situației nr. 21196/22-11-2007.
Potrivit Deciziei nr. 368 din 16 iunie 1998 privind evaluarea suporturilor informatice pentru echipamentele de tratare a datelor, conținând date sau instrucțiuni în vigoare la data înregistrării declarației vamalepentru determinarea valorii în vamă a suporturilor informatice importate, conținând date sau instrucțiuni, se va ține seama numai de costul sau de valoarea suportului informatic propriu-zis. Valoarea în vamă nu va cuprinde costul ori valoarea datelor sau a instrucțiunilor pe care le conține, în condițiile în care acest cost ori această valoare este distinctă de costul ori de valoarea suportului informatic.
În cauză, componenta software a fost facturată distinct de componenta hard a calculatorului, aspect ce rezultă din actul adițional la contractul 22/2005 și care conduce la concluzia că rubricile declarației vamale au fost completate conform reglementărilor legale în vigoare la acea dată. În acest context este întemeiată acțiunea.
Având în vedere soluția de admitere cererii principale, cererea de chemare în garanție formulată de către contestatoare se va respinge ca lipsită de obiect.
În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului au formulatrecurspârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice N - persoană juridică subordonată Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I - în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, precum și chemata în garanție B prin Sucursala
Direcția Generală a Finanțelor Publicea considerat hotărârea recurată netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
La data importului, reclamanta a declarat în vamă doar valoarea de 21.900 Euro, nu și suma de 21.600 Euro reprezentând prețul informațiilor de pe suportul magnetic. În vaza procesului-verbal de control 21196/CIV/22.11.207 întocmit de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale s-a stabilit o obligație suplimentară de 53.738 lei drepturi vamale de import aferente sumei nedeclarate de 21.600 Euro.
Instanța de fond a reținut greșit aplicabilitatea Deciziei nr. 368/1998 emisă de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor. Acest act se referă strict la evaluarea suporturilor informatice importate conținând date sau instrucțiuni, nicidecum la valoarea în vamă a programelor informatice sau, cum este ca cauza da față, la valoarea tehnologiei și -how-ului. Din acest considerent importul programelor informatice software, inclusiv importul de tehnologie și -how, intră în categoria importului de bunuri care este supus calculului drepturilor de import. Decizia nr. 368/1998 nu are caractere derogatoriu de la regula stabilită prin norme legale superioare (legi și ordonanțe de urgență) potrivit cărora pentru importul de bunuri se calculează drepturi de import.
În susținerea acestui punct de vedere este și Decizia nr. 7/2006 a Comisiei fiscale centrale aprobată prin nr. 2189/2006 care nu a fost avută în vedere de instanța de fond, deși potrivit art. 10 alin. 1 din nr. 877/2005, soluțiile Comisiei fiscale centrale sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a actului normativ în baza căruia au fost date. Potrivit acestei decizii importul de software pe suporturi informatice se consideră import de bunuri din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată.
La stabilirea obligațiilor vamale contestate și la soluționarea contestației pe cale administrativ jurisdicțională au mai fost avute în vedere și următoarele prevederi legale, neanalizate de instanța de fond: art. 77 alin. 1, art. 78 din Legea nr. -; ART. ȘI ART. 8 DIN Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului general pentru tarife și comerț (); Legea nr. 8/1996; art. 126, art. 139 din Codul fiscal; normele metodologice de aplicare a art. 128 din Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004.
Din aceste prevederi legale, cel puțin în privința taxei pe valoarea adăugată, rezultă fără echivoc ca importul de software pe suporturi informatice se consideră import de bunuri, deci este supus acestei taxe.
Aceasta cu atât mai mult cu cât tehnologia și -how-ul sunt legate în mod indisolubil de utilajul importat, doar împreună asigurându-se posibilitatea executării diferitelor piese. Acest fapt rezultă inclusiv din adresa firmei BV Olanda și din cuprinsul contractului nr. 22/24.05.2005încheiat între părți.
II.În motivarea recursului declarat în numele și pentru Autorității Naționale a Vămilor - recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 din Codul d e procedură civilă -Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamalea susținut următoarele:
Instanța a reținut în mod eronat incidența Deciziei nr. 368/1998 emisă de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor motivat de următoarele aspecte:
- suporturile informatice care conțin date și instrucțiuni și care corespund definiției din Decizia nr. 4.1 Comitetului tehnic de evaluare în vamă aprobată prin Decizia nr. 368/198, se clasifică la codurile tarifare 8524.31.00, 7524.39.10, 8524.40.00, 8524.91.00 și 8524.99.00;
- bunul importat, respectiv tehnologia și -how-ul, este indisolubil legat de utilajul 2416, acestea fiind achiziționate la aceeași dată, în baza aceluiași contract nr. 22/24.05.2005 și a facturii externe nr. -/20.05.2005, valoarea totală fiind aceea de 43.500 Euro;
- potrivit mențiunilor de pe factura externă nr. -/20.05.2005 utilajul 2416 și tehnologia și -how-ul reprezintă un tot unitar, încadrabil tarifar la poziția 8457.1010.
Argumentul privind încadrarea tarifară - argument care nu a fost cenzurat de instanță - prezintă o importanță deosebită în a stabili dacă titularul operațiunii de import datorează sau nu diferențe de taxe vamale și alte drepturi de import. Contrar mențiunilor pe care le conține factura externă nr. -/20.05.2005 în care se indică codul vamal -, în declarația vamală de import nr. I 11740/15.06.2005, titularul operațiunii evidențiază separat cele două bunuri importate, dar numește tehnologia și -how-ul ca fiind suport magnetic.
Mai mult, pentru a justifica că importul privind tehnologia și -how-ul este sub incidența Deciziei nr. 368/1998, contrar codului tarifar înscris de partenerul extern pe factură, reclamanta a înscris în codul tarifar 8524.39.10. Procedând în acest mod, reclamanta a ignorat dispozițiile art. 104 din Hotărârea Guvernului nr. 1114/2001 în vigoare la data importului, precum și prevederile capitolului,Reguli generale pentru interpretarea sistemului armonizat" din anexa la Legea nr. 98/1996.
III.Pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă, chemata în garanție a solicitat modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, pentru următoarele motive:
Raportul juridic dedus judecății este unul de contencios administrativ, în care nu este parte și în care solicită anularea unor acte administrativ fiscale emise de autorități fiscale. De aceea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii contestatoarei împotriva cu acare are raporturi de drept comercial. Asupra acestei excepții instanța nu s-a pronunțat.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate și de dispozițiile legale aplicabile în materie,curtea de apelconstată următoarele:
Sub aspectul situației de fapt sunt de reținut următoarele:
Între BV Olanda, în calitate de vânzător și reclamanta R, în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul nr. 22/24.05.2005 având ca obiect vânzarea-cumpărarea unui utilaj denumit "centru vertical de mare viteză 2416"; la art. 2 al contractului este menționată ca preț suma de 43.500 Euro și taxe vamale. La data de 11.06.2005 părțile au încheiat actul adițional nr. 1 prin care a fost completat (a rămas ca preț al contractului suma de 43.400 Euro și taxe vamale) art. 2 al contractului, în sensul introducerii pct. 2.1 și 2.1; la pct. 2.1 s-a menționat prețul utilajului ca fiind 21.750 Euro, iar la pct.2.2. s-a menționat ca preț al tehnologiei suma de 21.750 Euro, din care: 150 Euro - prețul suportului magnetic și 21.600 Euro - prețul informațiilor de pe suportul magnetic.
Pe factura externă nr. - emisă la data de 20.05.2005 (anterior încheierii contractului) partenerul olandez a înscris distinct utilajul 2416 - cu valoarea de 21.750 Euro și tehnologia și -how-ul - cu valoarea de 21.750 Euro; codul vamal înscris pe factură este-.
În declarația vamală de import nr. I 11740/15.06.2005, completată de comisionarul vamal B, a fost înscris doar utilajul 2416, cu prețul de 21.750 Euro și cu codul-; totodată a fost întocmită o declarație bis pentru suportul magnetic pentru tehnologie și -how în valoare de 150 Euro; pe această declarație s-a făcut mențiunea că tehnologia și -how-ul, în valoare de 21.600 Euro, nu este inclusă în valoarea în vamă conform art. VII din Acordul și Deciziei nr. 368/1998.
În ceea ce privește tehnologia și -how-ul, organele vamale au constatat, la controlul ulterior inopinat al operațiunii vamale derulate conform nr. I 11740/15.06.2005, că reclamanta a omis să includă în valoarea în vamă declarată la data de 15.06.2005 pentru utilajul 2416 valoarea de 21.600 Euro și să achite drepturile de import aferente. Constatările organelor vamale au fost cuprinse înprocesul-verbalînregistrat la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I - Serviciul Vamală subnr. 21.196/CIV/22.11.2007. În ceea ce privește încadrarea tarifară, în același proces-verbal s-a constatat că reclamanta nu a respectat dispozițiile legale referitoare la Regulile generale pentru interpretarea Sistemului armonizat de denumire și codificare a mărfurilor, reținându-se, sub acest aspect, dispozițiile art. 104 din Hotărârea Guvernului nr. 1114/2001, Anexa la Legea nr. 98/1996 și Notele explicative la Sistemul armonizat de denumire și clasificare tarifară a mărfurilor publicat în Monitorul Oficial al României nr. 75 bis din 5.02.2003 - secțiunea XVI subpoziția 8524.39, respectiv secțiunea XVI 84.57, dispoziții din care rezultă că încadrarea tarifară pentru ansamblul bunurilor descrise în contractul nr. 22/24.05.2005, în factura externă nr. -/20.05.2005 și în adresa firmei olandeze din 25.05.2005 este84.57.10.90.000.
În urma acestor constatări a fost emisădecizia pentru regularizarea situațieiînregistrată la Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I - Serviciul Vamală subnr. 21.196/CIV/22.11.2007,decizie prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei următoarele obligații: 11.785 lei taxe vamale, 390 lei comision vamal, 17.138 lei taxa pe valoarea adăugată, precum și majorări de întârziere, dobânzi și penalități de întârziere pentru fiecare dintre acestea.
Contestația administrativă formulată de reclamantă a fost respinsă de Direcția Generală a Finanțelor Publice prin decizia nr. 92/26.02.2008.
Sub aspectul aplicării dreptului la situația de fapt sunt de reținut următoarele:
Apărarea reclamantei - reținută ca atare de instanța de fond prin hotărârea recurată - se fundamentează pe art. 2 din Decizia nr. 368/1998 sau, mai precis, pe art. 2 al Deciziei nr. 4.1 Comitetului tehnic de evaluare în vamă, constituit pe baza Acordului privind aplicarea art. VII din Acordul General pentru și Comerț, ratificat de România prin Legea nr. 133/1994. Decizia nr. 4.1 fost aprobată, în temeiul art. 112 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 626/1997, de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor prin Decizia nr. 368/1998 privind evaluarea suporturilor informatice pentru echipamentele de tratare a datelor, conținând date sau instrucțiuni. La pct. 2 al Deciziei 4.1, Comitetul tehnic de evaluare în vamă - după ce la pct. 1 reafirmat că,valoarea tranzacțională este prima bază pentru determinarea valorii în vamă, potrivit Acordului privind aplicarea art. VII din Acordul General pentru și Comerț, și că aplicarea sa în cazul datelor și instrucțiunilor înregistrate pe suporturile informatice destinate echipamentelor de tratare a datelor este pe deplin compatibilă cu prevederile Acordului" - a considerat, ținând seama de faptul că tratamentul datelor și instrucțiunilor înregistrate pe suporturile informatice destinate echipamentelor de tratare a datelor reprezintă un caz particular, că adoptarea de către părți a practicii următoare este, de asemenea, compatibilă cu prevederile Acordului: "pentru determinarea valorii în vamă a suporturilor informatice importate, conținând date sau instrucțiuni, se va ține seama numai de costul sau de valoarea suportului informatic propriu-zis. Valoarea în vamă nu va cuprinde costul ori valoarea datelor sau a instrucțiunilor pe care le conține, în condițiile în care acest cost ori această valoare este distinctă de costul ori de valoarea suportului informatic ". La pct. 3 s-a prevăzut că "părțile care adoptă practica descrisă la pct. 2 vor comunica Comitetului tehnic de evaluare în vamă data de la care aceasta se aplică ".
O primă constatare este aceea că Decizia 4.1 se fundamentează pe reafirmarea principiului potrivit căruia valoarea tranzacțională este prima bază pentru determinarea valorii în vamă, pct. 2 al deciziei reglementând pe cale de excepție (prin considerarea ca un caz particular) cazul datelor și instrucțiunilor înregistrate pe suporturile informatice destinate echipamentelor de tratare a datelor. În cauză, nu există nicio dovadă din care să rezultă cu certitudine că utilajul importat de reclamantă - centrul vertical de mare viteză 2416 - ar constitui un asemenea caz particular, în sensul că este un echipament de tratare a datelor.
O altă constatare este aceea că pentru a fi compatibilă cu Acordul General pentru și Comerț, adoptarea de către părți a practicii descrise la pct. 2, acestea trebuie să comunice Comitetului tehnic de evaluare în vamă data de la care aceasta se aplică, astfel cum se prevede la pct. 3. În cauză, reclamanta nu a făcut nici dovada că ar fi efectuat o astfel de comunicare, în condițiile în care apărarea sa s-a fundamentat exclusiv pe aplicabilitatea pct. 2 din Decizia 4.1 aprobată prin Decizia nr. 368/1998.
În altă ordine de idei, chiar dacă s-ar reține că reclamanta ar fi făcut dovada că utilajul importat este de natura celor prevăzute la pct. 2 al Deciziei nr. 4.1 aprobate prin Decizia nr. 368/1998, este de constatat că nu se poate deroga prin dispoziții cuprinse în acte normative emise de conducătorul unui organ al administrației publice centrale (la acea dată, conducătorul Direcției Generale a Vămilor) de la dispozițiile consacrate prin lege. Există o ierarhie a actelor normative care impune ca cele date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului să fie emise în limitele și potrivit normelor care le ordonă.
Astfel, Codul vamal al României aprobat prin Legea nr. 141/1997 - în vigoare la data înregistrării declarației vamale de import (avându-se în vedere și dispozițiile art. 67 alin. 1 care prevede că taxele vamale aplicabile sunt cele prevăzute la data înregistrării declarației vamale de import) - reglementează, prin art.77, procedura de determinare a valorii în vamă, dispunând că aceasta este cea prevăzută în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife și comerț () încheiat la Geneva la 1.11.1979. Acest acord a fost acceptat de România prin Decretul nr. 183/1980; prin art. 1 al acordului se prevede că "valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri când acestea sunt vândute pentru export cu destinația țării de import, după o ajustare conform dispozițiilor art. 8". Așadar, potrivit acestor dispoziții valoarea în vamă a produselor importate de reclamant este de 43.500 Euro convenită de părți prin contractul nr. 22/24.05.2005.
Același cod prevede, prin art. 68 alin. 1, posibilitatea ca unele categorii de mărfuri să beneficieze de un tratament tarifar favorabil (o reducere sau o exceptare de drepturi vamale, care poate fi aplicată și în cadrul unui contingent tarifar, potrivit alin. 2 al textului), în funcție de felul mărfii sau de destinația lor specifică, potrivit reglementărilor vamale sau acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte. Însă, potrivit art. 69, cazurile în care, din motive și împrejurări speciale, se acordă scutiri de drepturi la importul de mărfuri se stabilesc prin lege. Ori, în cauză, prevederea legală invocată de reclamantă ca temei al scutirii de plata drepturilor vamale pentru software este o decizie (act administrativ dat în aplicarea legii) emisă de conducătorul unui organ al administrației publice centrale și nicidecum o lege. La data importului, legea care reglementa scutirea de taxe vamale era Ordonanța Guvernului nr. 26/1993 privind tariful vamal de import al României (art. 5), în care nu se regăsește scutirea pentru software (ordonanța a fost abrogată prin Legea nr. 241/2007).
În ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată, este de reținut și Ordinul nr. 2189/2006 al ministrului finanțelor publice prin care a fost aprobată Decizia Comisiei fiscale centrale nr. 7/2006. Potrivit acestei decizii - cu precizarea că soluțiile unitare adoptate prin decizii ale comisiei și aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a actului normativ în baza căruia au fost date, astfel cum se dispune prin ordinele succesive privind constituirea și organizarea comisiei: art. 8 din Ordinul nr. 289/2004, art. 8 din Ordinul 1033/2004, art. 10 alin. 1 din Ordinul nr. 39/2005 (în vigoare la data importului), art. 10 din Ordinul nr. 877/2005 și art. 12 alin. 2 din Ordinul nr.1318/2008 -
"în înțelesul art. 128 alin. (1), art. 129 alin. (1) și art. 131 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și având în vedere Decizia directorului general al Direcției Generale a Vămilor nr. 368/1998 privind evaluarea suporturilor informatice pentru echipamentele de tratare a datelor, conținând date sau instrucțiuni, și Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 5.720/2006 pentru abrogarea Deciziei directorului general al Direcției Generale a Vămilor nr. 368/1998 privind evaluarea suporturilor informatice pentru echipamentele de tratare a datelor, conținând date sau instrucțiuni,importul de software pe suporturi informatice se consideră import de bunuri, din punctul de vedere al taxei pe valoarea adăugată".
Această instanță reține ca fiind fondate și criticile aduse hotărârii recurate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I privind încadrarea tarifată a mărfurilor. Vânzătorul din Olanda al mărfurilor a înscris pe factura externă nr. -/20.05.2005 un cod unitar pentru utilajul 2416 și pentru tehnologie și -how, respectiv 8457.10.10, în timp de comisionarul în vamă a înscris în codul 8457.10.90 în ceea ce privește utilajul, iar în ceea ce privește suportul magnetic nu a trecut nici un cod.
Potrivit art. 77 din Legea nr. 141/1997, "regulile generale și notele explicative de interpretare a nomenclaturii mărfurilor prevăzute în vamal de import al României sunt cele din Convenția internațională a Sistemului armonizat de descriere și codificare a mărfurilor, încheiată la la 14 iunie 1983, la care România este parte". România a aderat la această Convenție prin Legea nr. 98/1996.
Încadrarea mărfurilor în pentru clasificarea mărfurilor în tarifele vamale se face conform principiilor înscrise în Anexa la Legea nr. 98/1996, intitulată "Reguli Generale pentru Interpretarea Sistemului Armonizat". Potrivit pct. 3lit. a), atunci când mărfurile ar putea fi încadrate la două sau mai multe poziții, încadrarea se face la poziția cea mai specifică care are prioritate față de pozițiile cu un domeniu de aplicare mai general. În Notele explicative la Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (publicate în Monitorul Oficial al României nr. 75 bis/2003), la Secțiunea XVI poziția 84.57 sunt prevăzute centrele de prelucrare individuale care trebuie să satisfacă două condiții: să efectueze mai multe operații de prelucrare și să schimbe automat sculele conform unui program de prelucrare (centre de prelucrare). Rezultă că programul de prelucrare nu este independent de utilajul căruia îi asigură funcționarea, iar deducerea valorii programului din valoarea totală a mașinii este nejustificată din punctul de vedere al valorii în vamă. În vamal al României (în vigoare la data importului) - secțiunea XVI, la poziția 8457.10 sunt înscrise centrele de prelucrare, cu subpozițiile 8457.10.10 (înscris pe factură de firma olandeză) - centre de prelucrare orizontale și 8457.10.90 (înscris pe declarația vamală de import) - alte centre de prelucrare. Rezultă că încadrarea tarifară corectă este 8457.10.90 -alte centre de prelucrare, adică pentru mașini-unelte care pentru schimbarea automată a sculelor din magazia mașini-unelte folosesc un program de prelucrare, în cauză pentru ansamblul unitar compus din utilajul 2416 și tehnologi și -how-ul, în valoare totală de 43.500 Euro. Având în vedere încadrarea tarifară greșită făcută de partenerul olandez devine discutabilă credibilitatea afirmațiilor cuprinse în adresa datată 3.12.2007 invocată de reclamantă în susținerea acțiunii (fila 43 dosar fond).
Față de aceste considerente, curtea de apel constată a fi întemeiate recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice N și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I și pentru motivul prevăzut de art. 304. 9 din Codul d e procedură civilă, urmează a modifica în parte hotărârea, în sensul respingerii acțiunii.
Hotărârea tribunalului va fi menținută în privința respingerii cererii de chemare în garanție, cu substituirea motivării având în vedere că excepția lipsei de obiect nu mai subzistă ca urmare a respingerii acțiunii. Se constată că, într-adevăr, raportul juridic dintre reclamantă și chemata în garanție are la bază un contract de mandat comercial care atrage competența instanței comerciale, iar nu a instanței de contencios administrativ care este ținută a soluționa doar raportul de drept administrativ-fiscal devenit litigios și dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursurile pârâtelor Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice N și de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr.8/CF din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R și chemata în garanție
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Înlătură obligația de plată a cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la soluționarea cererii de chemare în garanție.
Respinge recursul formulat de chemata în garanție B, prin Sucursala I, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Red.
7 ex. 30 oct. 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
