Contestație act administrativ fiscal. Decizia 815/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 815
Ședința publică din data de 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu
: - -
Grefier: - -
&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 167 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta - ROMANIA SA P,-, județul P.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul LPr eprezentat de consilier juridic conform împuternicirii depuse la dosarul cauzei și intimata Romania SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, iar prin serviciul registratură intimata reclamantă a depus întâmpinare, după care,
Instanța comunică reprezentantei recurentei copie a întâmpinării depuse la dosarul cauzei pentru a lua la cunoștință de conținutul ei, totodată luând act că în cauză nu se formulează alte cererii, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentei Serviciul Public Finanțe Locale P, consilier juridic, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate prin care instanța de fond a obligat P să emită o nouă decizie de impunere prin care să aplice cota de impozitare de 1,5%. Arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat că societatea a efectuat modernizările în mod legal, fără să aibă în vedere că o clădire amortizată complet nu mai poate fi reevaluată.
De asemenea, apreciază că, prin modernizare clădirea a dobândit un plus de valoare, valoarea inițială a clădirii nefiind actualizată cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
Avocat pentru intimata reclamantă - ROMANIA SA, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate pe larg în întâmpinarea formulată, criticile recurentei fiind nefondate.
Susține în esență că instanța de fond a analizat în mod corect fondul cauzei, înlăturând în mod temeinic și motivat susținerile recurentei, recunoscând caracterul de normă imperativă a dispozițiilor pct. 55 lit. din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - ROMANIA SA a solicitat, in contradictoriu cu Serviciul Public Finanțe Locale P, anularea deciziei nr.695/25.10.2007 si a deciziei de impunere din 30.08.2007, ambele emise de parata, precum si obligarea acesteia sa emită o noua decizie de impunere cu aplicarea unei cote de impozitare de 1,5 % si sa-i restituie suma de 49.853 lei, reprezentând impozit pe clădiri nedatorat si deja achitat.
In motivarea cererii, s-a arătat ca la data de 31.12.2006 clădirea nr.4 din patrimoniul reclamantei era integral amortizata, astfel ca impozitul a fost calculat conf. art. 253 al.4 din Codul fiscal, respectiv cu diminuarea valorii de inventar cu procentul de 15%, pârâta stabilind transa I de plata datorata la 31.03.2007 la suma de 4.402 lei.
S-a mai arătat ca, in perioada ianuarie - februarie 2007, societatea si-a reevaluat mijloacele fixe, rezultatele reevaluării fiind înregistrate la data de 31.12.2006, astfel ca la data de 20.03.2007 documentația aferenta reevaluării a fost înregistrata la pârât sub nr. -, valoarea de inventar fiind stabilita la data de 690.541,45 lei. Totodată, modernizările efectuate de societate la clădirea nr.4 au fost finalizate la data de 28.03.2007, contravaloarea lor ridicându-se la suma de 518.032,14 lei, acestea fiind înregistrate la registratura pârâtului la data de 27.04.2007 si pentru care societatea a întocmit o declarație fiscala suplimentara, prin care a stabilit un impozit in cuantum de 5.827,86 lei, prin aplicarea unei cote de impozitare de 1,5% asupra valorii modernizărilor.
Reclamanta a mai învederat că a făcut aplicarea disp art.253 al.2 din Codul fiscal, precum si disp. II a pct. 55 lit. b din HG 44/2004 actualizată, însa la data de 24.09.2007 a primit decizia de impunere din data de 30.08.2007, prin care s-a stabilit un impozit de plata in suma de 75.535 lei, ca urmare a aplicării unei cote majorate de 7%, conform disp. art. 253 al.6 din Codul fiscal, impozit care a fost achitat integral de către reclamantă.
S-a mai arătat că susținerea paratei - conform căreia valoarea clădirii a fost majorata ca urmare a modernizării, iar nu a reevaluării - este eronata, fiind emisa cu încălcarea dispozițiilor legale menționate anterior, câtă vreme modernizările au fost efectuate in condițiile legale, cu aprobarea Consiliului de Administrație.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, motivat în esența de faptul ca o clădire amortizata complet nu poate fi reevaluata, iar modernizările efectuate de către societate nu pot fi considerate reevaluare, acestea având ca rezultat doar majorarea valorii impozabile.
In cauza, părțile au administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința nr. 167 din 18.03.2008 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat decizia nr. 695/25.10.2007 și decizia de impunere din 30.08.2007, ambele emise de pârât. A obligat pârâtul să emită o nouă decizie de impunere prin care să aplice cota de impozitare de 1,5 % față de "clădirea 4 compartimente ambalare" și să restituie reclamantei suma de 49.853 lei, reprezentând impozit aferent clădirii precizate, achitat deja și nedatorat.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut obiectul litigiului constând în clădirea nr. 4 din patrimoniul reclamantei era integral amortizata la data de 31.12.2006, lucru necontestat de către parți, astfel că paratul a stabilit impozitul aferent acesteia, conform dispozițiilor art.253 al.2 si 4 din Codul fiscal.
La aceasta clădire, reclamanta a efectual modernizări, conform autorizației de construire nr.1251/11.12.2006, finalizate la data de 28.03.2007 si aprobate de către Consiliul sau de Administrație, a căror valoare era de 518.032,14 lei.
Reclamanta a depus la pârât declarația suplimentara privind impozitul pe aceasta clădire, in care a calculat un impozit in cuantum de 5827,86 lei, prin aplicarea unei cote de impozitare de 1,5% asupra valorii modernizării, insa paratul i-a comunicat reclamantei decizia de impunere din data de 30.08.2007, prin care a stabilit un impozit de plata de 75.535 lei.
Reclamanta a contestat aceasta decizie de impunere, insa contestația sa a fost respinsa prin decizia pârâtului nr. 695/25.10.2007.
Tribunalul a reținut că problema ce se ridica in cauza viza modul de calcul al impozitului aferent clădirii nr.4, după efectuarea modernizărilor, reclamanta susținând in esență ca valoarea totala ( valoarea amortizata a clădirii plus valoarea modernizărilor) trebuie impozitata cu o cota de 1,5%, conform dispozițiilor art. 253 al.2 din Codul fiscal, in timp ce pârâtul susține că trebuie aplicata cota de 7%, conform disp. art. 253 al.6 din Codul fiscal.
Referitor la acest aspect, tribunalul a reținut că disp. art.253 al.2 din Codul fiscal stabilesc o regula de impozitare a clădirilor, prin aplicarea unei cote cuprinsa intre 0,25% si 1,5% la valoarea de inventar a acestora, astfel ca, in cauza, cota de 1,5% învederată de reclamanta este cota generala de impozitare.
Totodată, disp. art. 253 al.6 din Codul fiscal stabilesc, ca excepție, o cota majorata cuprinsa intre 5% si 10% pentru clădirile care nu au fost reevaluate in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota care se aplica la valoarea de inventar a clădirii înregistrată in contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii in care s-a efectuat prima reevaluare. Totodată, aceasta cota majorata nu se aplica clădirilor care au fost amortizate potrivit legii, care urmează să se impoziteze conform regulii generale, menționate anterior.
Tribunalul a apreciat că rațiunea stabilirii acestei cote majorate o reprezintă faptul ca, nefiind reevaluata, valoarea de inventar a clădirii este si nu exprima valoarea reala de piața a acesteia. Totodată, prin neevaluarea patrimoniului, se creează posibilitatea achitării unui impozit mai mic decât cel care s-ar plăti daca valoarea ar fi reevaluata, astfel ca aceasta cota, practic, "sancționează" atitudinea nediligența a proprietarului clădirii, care nu si-a reactualizat valoric patrimoniul pe o perioada mare de timp (3 ani).
Tribunalul a reținut că normele metodologice de aplicare a disp. art 253 al.6 menționat, reglementate prin pct 55 lit.b din HG 44/2004 act, stabilesc ca "in cazul clădirii care a fost reevaluata conform prevederilor legale in vigoare, valoarea de inventar a clădirii este valoarea înregistrată in contabilitatea proprietarului. Sunt considerate ca fiind reevaluate si clădirile la care s-au executat lucrări de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, cu aprobarea Consiliului de Administrație".
Tribunalul a apreciat ca, prin aceasta ultima dispoziție, legiuitorul a avut in vedere împrejurarea că, datorita modernizărilor, reconstruirii, modificărilor etc, valoarea clădirii rezultata in urma acestora este majorata, respectiv este corelata valorii reale de piața, astfel ca nu se mai impune aplicarea cotei majorate de impozitare.
Or, efectuând modernizările în mod legal, cu aprobarea Consiliului de Administrație, reclamanta se încadrează în sfera de aplicare a acestor ultime dispoziții legale, rezultând astfel ca nu ii este aplicabila cota majorata de impozitare de 7%, ci cea "generala" de 1,5%.
Concluzia menționata este si logica, întrucât, in modalitatea stabilita de parat, cota majorata de 7% se aplica, atât asupra valorii amortizate a clădirii, cat si asupra modernizărilor. Or, daca reclamanta nu ar fi făcut acele modernizări, cota de impozitare ar fi fost cea de 1,5% ( valoarea clădirii fiind amortizata), astfel ca modernizarea apare, practic, ca fiind o "sancțiune". Totodată, daca in loc de modernizări reclamanta ar fi făcut o construcție nouă, valoarea acesteia ar fi fost impozitata cu cota de 1,5%. In plus, in modalitatea aleasa de parat se ajunge ca, pentru valoarea amortizata a clădirii ( fără modernizai) sa-i fie aplicata cota de 7%, contrar disp. art.253 al.6 teza a II din codul fiscal - care prevede ca pentru clădirile a căror valoare a fost amortizata nu se aplica procentul de 7% de impozitare, ci cel prevăzut de art. 253 al. 2 ( 1,5%).
Ca urmare, nu exista nici o rațiune pentru care valoarea clădirii, după efectuarea modernizărilor, sa fie impozitata cu cota de 7%, ci cu cota de 1,5%, clădirea reclamantei fiind considerata, conform dispozițiilor din normele metodologice menționate, ca fiind reevaluata.
Tribunalul nu poate retine susținerile pârâtului, conform cărora sunt aplicabile disp. pct.55 lit.d si e din normele metodologice de aplicare a art.253 din Codul fiscal, aprobate prin HG 44/2004 act. întrucât ambele dispoziții se refera, in esență, la clădiri a căror valoare nu a fost recuperata integral pe calea amortizării si la care s-au efectuat modernizări.
Or, este evident ca reclamanta nu se încadrează in aceste ipoteze, întrucât valoarea clădiri sale ( nr.4) a fost integral recuperata pe calea amortizării.
Totodată, de faptul ca reclamanta a achitat deja impozitul stabilit de parat, conform ordinelor de plata depuse la dosar, având în vedere si modalitatea de calcul corecta învederată de reclamanta, a obligat pe pârât sa-i restituie reclamantei suma de 49.853 lei, impozit aferent clădirii menționate, achitat deja si nedatorat.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Prahova a declarat recurs pârâtul LPc riticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând modificarea in tot a acesteia si pe fond respingerea acțiunii ca nefondata.
In susținerea recursului, pârâta arată in esență ca instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale in materie, în sensul ca in cauza nu sunt aplicabile dispozițiile art. 253 alin 6 lit. b din Codul Fiscal si pct. 55 lit. b din HG 44/2004 întrucât o clădire amortizata complet așa cum este cazul clădirii nr. 4 Compartimente aparținând reclamantei nu mai poate fi reevaluata. Prin modernizarea clădirii aceasta a dobândit o plus valoare susține recurenta si devine clădire neamortizata si intra sub incidenta pct. 55 lit. d si e din HG 44/2004 in ceea ce privește cota de impozit ce trebuie plătită.
efectuate de reclamanta la clădirea in discuție nu pot fi considerate o reevaluare ci au ca rezultat numai majorarea valorii impozabile.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor recurentei având in vedere actele dosarului si dispozițiile legale in materie, constată ca recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Obiectul prezentei cauze îl constituie impozitul pe clădiri aferent clădirii nr. 4 Compartiment aparținând reclamantei, clădire la care au fost aduse o serie de modernizări si îmbunătățiri cu aprobarea Consiliului de Administrație.
In cauza insa aplicabile sunt dispozițiile pct. 55 lit. b din HG 44/2004 privind Normele Metodologice de Aplicare a Codului Fiscal in raport cu care se considera ca fiind reevaluate si clădirile la care s-au executat lucrări de reconstruire,consolidare modernizare modificare sau extindere cu aprobarea Consiliului de Administrație -cota de impozitare aplicabila este de 1,5% raportata la valoarea de inventar a clădirii in urma reevaluări.
In cauza nu sunt aplicabile dispozițiile pct. 55 lit. d si e din HG 44/2004 așa cum susține recurenta, deoarece acestea se refera la clădiri a căror valoare nu a fost recuperata integral pe calea amortizării si la care s-au efectuat lucrări de modernizare si lit. e aplicarea cotei majorate se poate face pentru clădirile menționate la lit. d si numai in cazul in care clădirile nu au fost reevaluate in ultimii trei ani, condiții care nu se regăsesc in cadrul societății reclamante deoarece a operat amortizarea integrala a clădirii situație necontestata de recurenta, modernizările au fost efectuate cu aprobarea Consiliului de Administrație si s-a efectuat reevaluarea potrivit dispozițiilor legale a mijloacelor fixe.
de considerentele de mai sus, Curtea constata ca recursul este nefondat motiv pentru care în raport cu art. 312 alin.1 Cod. proced. civ. urmeaza a fi respins.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul SERVICIUL PUBLIC FINANȚE LOCALE cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 167 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta - ROMANIA SA P,-, județul P.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /2 ex./ 24.06.2008
f- al Tribunalului Prahova
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Valentin Niță Alexandrina Urlețeanu
