Contestație act administrativ fiscal. Sentința 83/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Sentința nr. 83/2008
Ședința publică de la 21 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
Grefier: - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit spre pronunțare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - - O, prin directorul general și prin administratorul special Austria, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, precum și cu administratorul judiciar B, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 14 iulie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită în aceeași zi.
A:
- deliberând -
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 340/32/23.05.2008 reclamanta, reprezentată prin directorul său general și prin administratorul special Austria, a chemat în judecată pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în contradictoriu cu care a solicitat următoarele:
- Anularea, în întregime, a deciziei nr. 49/4.03.2008 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de soluționare a contestațiilor;
- anularea, în parte, a deciziei de calcul accesorii nr. 1113/11.12.2007, în ceea ce privește calculul accesoriilor în sumă de 3.292.492 lei, aferente perioadei 1.10.2005 - 13.07.2007, pentru taxa pe valoarea înscrisă la masa credală;
- suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării deciziei nr. 1113/11.12.2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei;
Prin acțiune, reclamanta a solicitat ca citarea sa să se facă prin administratorul judiciar
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:
Prin sentința comercială nr. 874/28.04.2004 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare a pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat cerere de înscriere la masa credală, cu adresa nr. Reclamant 1440/19.07.2004, fiind înscrisă în tabel cu suma solicitată. Ulterior, la data de 15.01.2007, a formulat o cerere de completare a creanței cu calculate pentru perioada 20.07.2004 - 20.07.2006. Această cerere a fost respinsă definitiv și irevocabil prin sentința nr. 360/sind/26.04.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov și decizia nr. 394/R/16.08.2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.
La data de 17.07.2007 pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bae mis decizia nr. 530 prin care au fost calculate, pe lângă aferente unor așa-zise debite curente, accesorii la aceleași obligații fiscale înscrise la masa credală, pentru perioada 30.09.2005 - 13.07.2006, în condițiile în care aceleași accesorii au făcut obiectul cererii de completare a creanței în cadrul dosarului de reorganizare judiciară. Prin decizia nr. 328/16.11.2007 a fost desființată decizia nr. 530/17.07.2007, iar pentru suma de 145.000.000 lei a fost respinsă contestația, fiind menținută decizia.
Desființarea deciziei nr. 530/17.07.2007 în ceea ce privește calculate asupra debitelor curente a condus la refacerea stingerii debitelor curente prin decizia nr. 1113/11.12.2007, dar și la calcularea, prin aceeași decizie, de noi accesorii, în cuantum de 3.292.492 lei, aferente taxei pe valoarea adăugată înscrisă în masa credală, pentru perioada 1.10.2005 - 13.07.2006.
Contestația pe care a formulat-o împotriva deciziei nr. 1113/2007 a fost respinsă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor prin decizia nr. 49/4.03.2008.
În ceea ce privește dreptul organelor fiscale de a calcula accesorii aferente debitelor înscrise la masa credală, născute anterior deschiderii proceduri, există autoritate de lucru judecat în raport de ceea ce s-a stabilit definitiv și irevocabil prin sentința nr. 360/sind/26.04.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov și decizia nr. 394/R/16.08.2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov. Obiectul deciziei nr. 1113/2007 îl constituie accesorii calculate pentru aceeași perioadă, pentru același debit pentru care obligația de plată a luat naștere anterior deschiderii procedurii.
Împrejurarea că printr-o hotărâre judecătorească s-a statuat în mod irevocabil că nu pot fi invocate dispozițiile art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995, după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006 echivalează cu dezlegarea problemei de drept dedusă judecății în prezenta cauză, aceea că, după intrarea în vigoare a noii legi de insolvență, mai este sau nu posibilă calcularea ce accesorii la creanțe născute anterior deschiderii procedurii conform dispozițiilor vechii legi. De asemenea, se are în vedere definiția dată de literatura de specialitate cauzei acțiunii civile.
Autoritatea de lucru judecat operează și în raport de soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, de modificare în tot a sentinței nr. 122/2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU și de anulare a deciziilor fiscale.
Pe lângă faptul că a definit greșit problema supusă soluționării contestației administrative, soluția dată este întemeiată în drept pe texte de lege abrogate expres - art. 45 din Legea nr. 65/1995, art. 118 alin. (4) din Codul d e procedură fiscală și Ordinul nr. 1186/2006, ordin abrogat prin Ordinul nr. 797/2007. Decizia a fost emisă de pârâtă cu desconsiderarea principiului aplicării imediate a legii civile noi.
Textele de lege în vigoare la data emiterii deciziei nr. 1113/2007 - art. 41 alin.1 din Legea nr. 85/2006, art. 1221din Codul d e procedură fiscală - interzic în mod expres calcularea de accesorii la creanțele fiscale după data deschiderii procedurii, atât în privința creanțelor anterioare deschiderii procedurii, cât și în privința celor născute ulterior acestei date, fiind evidență voința legiuitorului de a degreva debitorul aflat în reorganizare judiciară de obligația de a acoperii accesoriilor la creanțele fiscale, în scopul de a-i asigura o posibilitate efectivă de realizare a planului de reorganizare.
Un alt aspect care a fost contestat îl reprezintă încălcarea flagrantă a principiului priorității legii speciale față de legea generală. Dat fiind faptul că A se află în reorganizare judiciară, atât stabilirea, cât și recuperarea oricărei creanțe împotriva sa este supusă dispozițiilor legii speciale, respectiv Legea nr. 85/2005.
Analizându-se problema conflictului dintre procedura fiscală și procedura insolvenței s-a ajuns la concluzia că însuși legiuitorul fiscal recunoaște,supremația" Legii insolvenței, ținându-se seama de dispozițiile art. 173 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală (art. 177 alin. 1, după ultima republicare a codului).
La data de 13.09.2007 între reclamantă, prin administratorul judiciar, și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B s-a încheiat procesul-verbal de punctaj nr. 55207, stabilindu-se că A nu datorează accesorii la sumele înscrise la masa credală, altele decât cele deja înscrise. Prin acest act s-a recunoscut de către organele fiscale că lipsa oricărui debit constând în accesorii aferente debitelor deja înscrise la masa credală, calculate după data depunerii declarației de creanță. Aceeași recunoaștere rezultă și din alte două adrese având nr. - emise la datele de 31.08.207 și 5.09.2007 de către Direcția Generală Juridică din cadrul
La termenul din 23.06.2008 instanța a pus în discuție plata cauțiunii, reclamanta, prin avocat, a arătat cărenunță la cererea de suspendare a executării actelor contestate.
Prinîntâmpinare, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a susținut următoarele:
În cauză nu operează autoritatea de lucru judecat întrucât nu sunt întrunite dispozițiile art. 1201 din Codul civil. Prin sentința nr. 360/sind/2007 a Tribunalului Brașov judecătorul sindic nu s-a pronunțat cu privire la faptul datorării accesoriilor, ci asupra înscrierii la masa credală a unor dobânzi/penalități. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1221/21.03.2008 a menținut soluția primei instanțe cu privire la excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește invocarea de către reclamantă a soluției pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, acest dosar a avut ca obiect contestația formulată de reclamantă împotriva unui alt act administrativ, respectiv decizia nr. 186/29.06.2007.
În perioada pentru care au fost calculate, în sumă de 3.292.492 lei, erau în vigoare prevederile art. 45 din Legea nr. 64/1995 coroborate cu dispozițiile art. 118 alin. (4) din Codul d e procedură fiscală. au fost calculate pentru perioada 1.10.2005 - 13.07.2006, adică până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, data emiterii titlului de creanță fiind irelevantă. Legea aplicabilă este legea în vigoare pentru perioada pentru care au fost calculate, aplicarea dispozițiilor intrate în vigoare ulterior acestei perioade fiind contrară principiului constituțional al neretroactivității legii.
Art. 41 din Legea nr. 85/2006 - prin care s-a prevăzut exonerarea de la plata penalităților pentru creanțele născute anterior procedurii - produce efecte numai de la data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv de la 20.07.2006.
Procesul-verbal de punctaj 55207/13.09.2007 nu este un act administrativ, astfel încât nu poate avea ca efect modificarea raportului juridic fiscal.
Examinând acțiunea în raport de probele administrate și de dispozițiile legale aplicabile,curtea de apelconstată următoarele:
În fapt,
Prin sentința civilă nr. 847/28.04.2004, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a deschis procedura privind reorganizarea judiciară și falimentul față de, iar prin încheierea pronunțată la data de 8.12.2004 a fost admis planul de reorganizare, de la aceea dată reclamanta aflându-se în procedură de reorganizare judiciară.
Prindecizia nr. 530 din 17.07.2007pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas tabilit în sarcina reclamantei obligații de plată accesorii atât pentru debitele înscrise la masa credală, cât și pentru debitele constituite după înscrierea la masa credală, pentru perioada 30.09.2005 - 13.07.2006 și având valoarea totală de 152.554.696 lei. Decizia nr. 530/2007 a înlocuit o decizie anterioară - nr. 1/13.07.2006 contestată de reclamantă - și a fost emisă ca urmare a refacerii stingerii și recalculării majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere în conformitate cu prevederile legale în vigoare la datele respective și a sentinței civile nr. 323/2006 a Tribunalului Brașov.
Prindecizia nr. 328 din 16.11.2007pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de soluționare a contestațiilor, prin art. 2, a respins contestația în ceea ce privește suma de 145.400.200 lei reprezentând accesorii aferente debitelor înscrise în masa credală; pentru această sumă a existat o judecată separată, judecată care a făcut obiectul dosarului nr-, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 49 din 24.04.2008 nedefinitivă. Prin art. 1 al deciziei nr. 328/2007 a fost desființată decizia nr. 530/2007 pentru suma de 7.154.475 lei, reprezentând accesorii aferente vărsămintelor de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap, contribuției de asigurări sociale datorate de angajator, contribuției de asigurări de sănătate datorate de angajator și taxei pe valoarea adăugată; pentru aceste obligații fiscale s-a dispus refacerea stingerii conform celor reținute în motivarea deciziei. S-a reținut că modul de stingere a debitelor înscrise la masa credală din plăți efectuate de societate după deschiderea procedurii de reorganizare a făcut obiectul sentinței civile nr. 323/sind/13.04.2006 a Tribunalului Brașov, sentință prin care instanța a informat modalitatea de stingere efectuată de organele fiscale potrivit dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală, reținând aplicabilitatea prioritară a dispozițiilor speciale din Legea nr. 85/2006. În privința taxei pe valoarea adăugată, organele fiscale au aplicat sentința civilă nr. 323/sind/2006 doar pentru taxa de rambursat din lunile august și septembrie 2004, pentru taxa pe valoarea adăugată de rambursat înregistrată ulterior, până la 31.12.2006, stingerea efectuându-se conform prevederilor legale.
În temeiul art. 1 din decizia nr. 328 din 16.11.2006 Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a emisdecizia nr. 1113 din 11.12.2007referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente vărsămintelor de la persoanele juridice pentru persoanele cu handicap neîncadrate, contribuției de asigurări sociale datorate de angajator, contribuției de asigurări de sănătate datorate de angajator și taxei pe valoarea adăugată. În privința acestei din urmă obligații fiscale (taxa pe valoarea adăugată) s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere în sumă totală de 3.292.492 lei.
În temeiul art. 205 din Codul d e procedură civilă, la data de 15.01.2008, a formulat contestație administrativă împotriva deciziei nr. 1113/11.12.2007, în ceea ce privește calculul accesoriilor în sumă de 3.292.492 lei, aferente perioadei 1.10.2005 - 13-07.2006, pentru taxa pe valoarea adăugată înscrisă la masa credală. În motivarea contestației a susținut, în esență, următoarele: majorările calculate vin în contradicție flagrantă cu dispozițiile legii speciale privind procedura insolvenței, dar și cu prevederile Codului d e procedură fiscală; faptul că organul fiscal nu a solicitat aceste accesorii în perioada în care Legea nr. 64/1995 se afla în vigoare face ca pârâta să fie decăzută din dreptul de a mai putea pretinde plata prezumtivului debit fiscal; pretențiile B, care rezultă din decizia nr. 1113/2007, nu pot fi satisfăcute decât în cadrul procedurii de reorganizare judiciară, singura procedură în cadrul căreia creditorii, sub controlul exercitat de administratorul judiciar și de judecătorul sindic, pot fi îndestulați din averea debitorului; cererea de completare a creanței formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B în cadrul dosarului de reorganizare a fost respinsă definitiv, prin sentința civilă nr. 360/sind/26.04.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 449/F/2005 al Tribunalului Brașov și irevocabil, prin decizia nr. 394/16.08.2007 a Curții de Apel Brașov; la data de 13.09.2007 a fost încheiat între Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de creditor, în calitate de debitor și, în calitate de administrator judiciar, procesul-verbal de punctaj nr. 55207, punctaj realizat ca urmare a rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 360/26.04.2007 a Tribunalului Brașov și a consfințit că nu datorează accesorii calculate asupra debitelor înscrise în masa credală, în afara celor deja înregistrate în tabelul creditorilor.
Contestația administrativă a fost soluționată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de soluționare a contestațiilor prindecizia nr. 49 din 4.03.2008, fiind respinsă ca neîntemeiată. Pentru a emite această decizie, Direcția generală de soluționare a contestațiilor a reținut că problema supusă soluționării estedacă, aferent debitelor reprezentând diferența de taxa pe valoarea adăugată înscrisă la masa credală, născute anterior deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, organele fiscale aveau dreptul să calculeze accesorii până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. În rezolvarea acestei probleme s-a reținut incidența, până la data de 20.07.2006, dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 64/1995 coroborate cu dispozițiile art. 118 alin. (4) din Codul d e procedură fiscală, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1186/2006, art. 6 alin. (2) s-a prevăzut că, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 se aplică prevederile art. 41 din acest act normativ referitor la calculul accesoriilor; în consecință, s-a considerat că, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, contestatoarea datorează accesorii aferente debitelor născute anterior deschiderii procedurii; punctajul efectuat ca urmare a sentinței nr. 360/2007 nu este relevant întrucât în cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, neexistând identitatea de obiect prevăzută de art. 1201 din Codul civil, în sensul că judecătorul sindic nu s-a pronunțat cu privire la faptul datorării accesoriilor, ci asupra înscrierii la masa credală a unor dobânzi/penalități de întârziere; mai mult în dispozitivul acestei sentințe nu se regăsește precizarea că calculate asupra sumelor înscrise la masa credală nu ar mai fi datorate. În sensul celor reținute prin decizia nr. 49/2008 s-a pronunțat Comisia de proceduri fiscale în ședința din 15.11.2007 (punctul 6), astfel cum rezultă din procesul-verbal 635.741/15.11.2007.
Atât în motivarea contestației administrative, cât și în motivarea acțiunii, reclamanta a invocat, ca element care determină incidența dispozițiilor art. 1201 din Codul civil, sentința civilă nr.sentința civilă nr. 360/sind/26.04.2007 a Tribunalului Brașov, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 449/F/2005, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 394/R/16.08.2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov. Prin această sentință a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu privire la măsura administratorului judiciar de neînscriere în creditorilor a diferențelor solicitate prin cererea de completare nr. /15.01.2007, diminuată ulterior, la capitolul impozit pe venit din salarii, cu 135 lei și la capitolul CAS angajator cu 13. 907 lei. Judecătorul sindic a reținut următoarele: dispozițiile art. 117 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 nu sunt aplicabile întrucât acestea reglementează situația întârzierilor la plata obligațiilor bugetare prin decontare bancară și nicidecum termenul până la care creditorul fiscal calculează penalități și majorări de întârziere față de debitorul aflat în procedura de reorganizare; dispozițiile art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 nu mai pot fi invocate după data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006; nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 întrucât, în actuala etapă procedurală, nu se pune în discuție vânzarea bunurilor aflate sub sechestrul instituit de creditorul bugetar, iar planul de reorganizare al nu prevede distribuții de sume în favoarea creanței bugetare; după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, dispozițiile art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 nu se mai regăsesc în noul act normativ privind insolvența. Instanța de recurs a reținut, de asemenea, incidența art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și inaplicabilitatea excepției prevăzute de art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Cererea de completare nr. /15.01.2007, soluționată prin sentința civilă nr. 360/sind/26.04.2007 a Tribunalului Brașov, cuprindea solicitarea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice B de completare a creanței sale înscrisă în creditorilor, de la suma de 807.339.684,05 lei la 1.119.898.381 lei, diferența de 312.558.696,95 lei rezultând din calcularea obligațiilor de plată accesorii aferente debitelor principale, calculate până la data de 20.07.2006. În drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1171din Codul d e procedură civilă actualizat și normele sale metodologice de aplicare, coroborate cu cele ale art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995. Creditoarea a justificat întârzierea în formularea cererii de completare a creanței prin imposibilitatea de a stabili debitelor principale, imposibilitate determinată de existența pe rolul instanței a unui litigiu cu privire la procesul-verbal nr. 35315/12.05.2005 prin care s-a realizat un punctaj cu pentru stabilirea valorii reale a plăților efectuate după data deschiderii procedurii, litigiu finalizat prin decizia nr. 379/R/21.07.2006.
Ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 360/sind/26.04.2007 a Tribunalului Brașov, între reprezentanții B și cei ai au avut loc întâlniri în vederea verificării și punerii de acord a obligațiilor fiscale ale Astfel, au fost încheiate procesele-verbale nr. 54537/21.08.2007 și nr. 55207/13.09.2007 la încheierea cărora au fost avute în vedere și adresele nr. 555.376/31.08.2007 (înregistrat la. B sub nr. R 2591/3.09.2007) și nr. 555.376/5.09.2007 (înregistrat la. B sub nr. R 2627/6.09.2007) emise de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală juridică. S-a stabilit că obligațiile înscrise în creditorilor sunt în sumă de 807.339.547 - din care suma de 576.357.556 lei reprezintă debite, iar suma de 230.981.991 lei reprezintă accesorii -, iar obligațiile curente sunt în sumă de 9.874.473 lei reprezentând accesorii.
Atunci când a desființat decizia nr. 530/2007 organul de soluționare a contestație a reținut sentința civilă nr. 323/sind/13.04.2005 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul de insolvență nr. 449/2005. Prin această sentință, judecătorul sindic a constatat, între altele, nelegalitatea imputație plăților, în sumă de 75.966.910.145 rol, efectuate de debitoarea către Direcția Generală a Finanțelor Publice B, după deschiderea procedurii. S-a reținut că plățile efectuate de debitoare nu erau prevăzute în planul de reorganizare, iar imputația lor asupra creanței înscrise la masa credală s-a făcut într-o altă modalitate decât cea prevăzută în plan, fapt de natură a aduce atingere drepturilor creditorilor care au de încasat creanțe curente.
În drept,
Prin cererea de chemare în judecată și-a structurat apărările prin invocarea atât a unor motive care au valoare de excepție - autoritatea de lucru judecat, cât și a unor motive de fond, acestea din urmă vizând, în esență, modul de aplicare în timp a legii în materia insolvenței și a procedurii fiscale.
Asupra excepției autorității de lucru judecat această instanță nu este ținută a se pronunța în mod direct și distinct prin dispozitivul hotărârii pe care urmează să o pronunțe - dat fiind faptul că excepțiile nu vizează acțiunea cu care a fost investită instanța, ci actele administrativ fiscale contestate. Cu toate acestea, analiza cu prioritate a excepției se impune a fi făcută întrucât efectul admiterii ei este similar celui avut în vedere de art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, în sensul că analiza actelor fiscale contestate, prin prisma apărărilor de fond, ar deveni de prisos în situația în care excepția invocată ar determina anularea lor.
Autoritatea de lucru judecat, invocată de reclamantă pe cale de excepție, nu îndeplinește, în cauza de față, această funcție întrucât nu există identitate de acțiuni. În judecata finalizată prin sentința civilă nr. 360/sind/26.04.2007 a Tribunalului Brașov, acțiunea soluționată de judecătorul sindic era reprezentată de contestația creditoarei B la măsura administratorului judiciar de neînscriere în tabelul creditorilor a accesoriilor calculate după ce reclamanta a intrat în reorganizare judiciară până la data de 20.07.2006, în timp ce acțiunea pendinte este formulată în cadrul procedural reglementat de titlul IX din Codul d e procedură fiscală coroborat cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 554/2004. Prin urmare, nu este aplicabilă regulanon bis in idem.
Însă, este aplicabilă regula res judicata pro veritate habetur, care are la bază faptul că o constatare făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Aplicând cauzei această regulă înseamnă că ceea ce a stabilit judecătorul sindic prin sentința civilă nr. 360/sind/26.04.2007 a Tribunalului Brașov nu trebuie să fie contrazis de ceea ce urmează să stabilească instanța cu privire la cererile care i-au fost deduse judecății. Sub acest aspect nu poate fi reținută motivarea organului de soluționare a contestației care, prin decizia 49/4.03.2008, a considerat inoperantă autoritatea de lucru judecat întrucât judecătorul sindic nu s-a pronunțat la faptul datorării accesoriilor de către Contrar celor reținute prin decizia nr. 49/4.03.2008, judecătorul sindic s-a pronunțat chiar asupra acestui fapt, respingând contestația creditoarei tocmai pentru motivul (a cărui legalitate nu poate fi analizată de această instanță) că prevederile legale în baza cărora creditoarea a pretins de la debitoare plata accesoriilor nu mai sunt în vigoare (art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995) ori nu sunt aplicabile (art. 117 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală și art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006). Din analiza comparativă a cererii de completare a creanței nr. /15.01.2007 și a actelor administrativ fiscale contestate în prezenta cauză se constată că pârâtele au invocat aceleași dispoziții legale - respectivart. 1171din Codul d e procedură fiscală (devenit art. 118) care reglementa (până la data de 7.09.2006, când a fost abrogat prin Ordonanța Guvernului nr. 35/2006) plata dobânzilor și a penalităților de întârziere, până la data deschiderii procedurii de faliment, datorate pentru obligațiile fiscale neplătite la termen atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, precum șiart. 45Legea nr. 64/1995 - scopul final urmărit de pârâte prin cererea formulată în cadrul procedurii insolvenței și prin decizia de impunere contestată în prezenta cauză fiind același, respectiv stabilirea în sarcina a obligației de plată a accesoriilor care au curs după intrarea reclamantei în procedura reorganizării judiciare, accesorii calculate pentru creanțe născute anterior deschiderii procedurii. Este irelevant faptul că judecătorul sindic s-a pronunțat asupra aplicabilității art. 117 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală (text care nu avea nicio legătură cu cauza) în loc de art. 1171din Codul d e procedură fiscală, esențial fiind faptul că mijloacele procedurale folosite de pârâte (cererea nr. /2007, respectiv decizia de impunere ) au, în fapt și în drept, același temei; însă, în ceea ce privește celălalt temei de drept, art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, judecătorul sindic a stabilit clar că nu mai pot fi invocate după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006. Această din urmă constatare este de natură a împiedica această instanță să considere că - prin raportare la perioada pentru care au fost calculate față de data abrogării art. 118 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală (fost art. 1171) și a art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995 - reclamanta datorează accesorii pentru că acestea erau prevăzute de legea în vigoare în perioada pentru care au fost calculate.
Ca urmare a faptului că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bac ontinuat să emită decizii prin care a stabilit în sarcina sa obligații de plată accesorii creanțelor înscrise la masa credală născute anterior deschiderii procedurii, s-a adresat judecătorului sindic cu o cerere prin care a solicitat să se constate decăderea pârâtei din dreptul de a mai calcula și solicita accesorii. Prin sentința civilă nr. 315/sind din 10.04.2008, pronunțată în dosarul nr. 449/F/2005, Tribunalul Brașova admis cererea și a decăzut pârâta din dreptul de a mai calcula și pretinde accesorii (penalități de întârziere) la debitele sale, înscrise în masa credală a reclamantei. această sentință a devenit irevocabilă prin nerecurare.
Considerentele anterior reținute cu privire la funcția de prezumție a autorității de lucru judecat se constituie în motive de anulare a actelor administrativ fiscale contestate, analiza celorlalte motive invocate prin acțiune și prin cererea de intervenție devenind de prisos. Așadar, în temeiul art. 218 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite acțiunea, astfel cum a fost restrânsă - adică ținând seama de faptul că reclamanta a renunțat la judecata cererii de suspendare - și va anula decizia prin care a fost soluționată contestația, precum și, parțial, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă pârâtele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocatului. Cu privire la acest onorariu se constată că reclamanta a depus factura nr. 3255/18.07.2008 emisă pentru suma de 5.198,49 lei; această sumă a fost facturată pentru două servicii, astfel încât, în lipsa unui criteriu de stabilire a onorariului pentru asistența judiciară în cauza de față, pârâtele vor fi obligate la plata a din suma facturată și plătită de reclamantă prin ordinul de plată nr. 3028/11.07.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea, astfel cum a fost restrânsă, formulată de reclamanta O, cu sediul în O,-, județul B, reprezentată prin directorul general și prin administrator special Austria, în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, cu sediul în B,--3, județul B și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, cu sediul în B,-, sector 5, precum și cu administratorul judiciar B, cu sediul în B,-, județul B,
Anulează decizia nr. 49/4.03.2008 a Direcției generale de soluționare a contestațiilor din cadrul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Anulează, în parte, decizia nr. 1113/11.12.2007 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în ceea ce privește suma de 3.292.492 lei reprezentând obligații fiscale accesorii aferente diferenței de taxă pe valoarea adăugată înscrisă la masa credală, calculate pentru perioada 1.10.2005 - 13.07.2006.
Obligă pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 2603,54 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.07.2008.
PREȘEDINTE,
pt. grefier
aflată în - semnează
GREFIER SECȚIE
Red.-
7 ex.
23 iulie 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga
