Contestație act administrativ fiscal. Decizia 84/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA NR. 84/CA/2009 - R
Ședința publică
din 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - Judecător
- - - Președinte secție - Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ formulat de recurenta reclamantă - B SA cu sediul în O- împotrivaSentinței nr.210/CA/2008 din data de 26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr.1392/CA/111/2007în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI, PRIMĂRIA O -DIRECȚIA ECONOMICĂși CONSILIUL LOCAL AL MUNCIPIULUI O, intimații cu sediul în O, nr.1, județul B, având ca obiect CONTESTAȚIE ADMINISTRATIV FISCAL.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că, dezbaterea cauzei a avut loc în ședință publică din 28 ianuarie 2009, când, având nevoie de timp în vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea pentru data de 04 februarie 2009, apoi pentru 11 februarie 2009, apoi pentru acest termen, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.210/CA/2008, Tribunalul Bihora respins excepția prematurității cererii privind constatarea nelegalității și anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului O nr.871/2005 invocată de pârâți.
De asemenea a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului O nr.871/2005 invocată de reclamantă, precum și acțiunea precizată introdusă de reclamant - B SA O în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI O, PRIMĂRIA O -DIRECȚIA ECONOMICĂși CONSILIUL LOCAL AL MUNCIPIULUI
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta poate invoca, în cadrul acestui proces excepția de nelegalitate a Hotărârii nr.871/ 22.12.2005 emisă de Consiliului Local al Municipiului O, considerent pentru care a apreciat ca fiind neîntemeiată excepția de prematuritate ridicată de pârâți.
Sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă, instanța a reținut că art. 288(1) din Legea nr.571/2003 nu prevede sancțiunea nulității Hotărârii consiliului local în cazul nerespectării termenului de adoptare de 45 de zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea I-a, a Hotărârii Guvernului prevăzută la art. 292.
În art.46 din OG nr.92/2003 nu se regăsește motivul de nulitate invocat de reclamantă, iar pe de altă parte reclamanta n-a probat că datorită neadoptării în termen a hotărârii ar fi suportat o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea acestei hotărâri.
Referitor la fondul cauzei a reținut că art. 287 din Legea nr.571/2003, potrivit căruia " peste nivelul impozitelor și taxelor locale stabilite în acest titlu, consiliile locale.pot modifica anula impozitele și taxele localeîn funcție de condițiile specifice zonei. ", nu prevede vreo limitare a dreptului consiliilor locale de a modifica impozitele și taxele locale, situație în care procentul de 40 % aplicat în anul 2006, stabilit prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului O nr.871/2005 nu încalcă dispozițiile legale.
În ce privește legalitatea celorlalte acte administrative atacate, instanța a reținut că lipsa ștampilei organului fiscal emitent de pe Raportul de inspecție fiscală nu este prevăzută de art.46 din OG nr.92/2003, ca motiv de nulitate a actului administrativ fiscal, că potrivit art.96 (2) din OG nr.92/2003, inspecția fiscală se poate extinde asupra tuturor raporturilor relevante pentru impozitare, dacă acestea prezintă interes pentru aplicarea legii fiscale și că potrivit dispozițiilor legale enunțate în considerentele sentinței, termenul de prescripție al dreptului inspecției fiscale de a stabili obligații fiscale este de 5 ani.
În ce privește aplicarea cotei procentuale de impozitare de 40 % pentru trimestrul I, trimestrul II și luna iulie 2006, când s-a făcut reevaluarea clădirii deținută de reclamantă, a construcției noi, pentru stabilirea impozitului suplimentar pe clădiri, contestată de reclamantă, s-a reținut că a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor legale menționate și că limitarea majorării nivelului impozitelor și taxelor locale prevăzute la art. 287 din Legea nr.571/2003 s-a făcut prin Legea nr.343/17.07.2006 pct.256, publicată în Monitorul Oficial al României nr.662 din 01.08.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SA O, solicitând casarea în întregime a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în baza art.20 din Legea nr.554/2004 și ale art.304 Cod Procedură Civilă, cu aplicarea art.312 (3) Cod Procedură Civilă pentru ca instanța să se pronunțe exclusiv asupra excepției de nelegalitate întemeiată pe dispozițiile art.4, soluția fiind supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare, cu consecința admiterii excepției de nelegalitate, astfel cum a fost formulată, precizată și motivată, în speță a art.3 alin.1 lit. a - a din Hotărârea Consiliului Local al Municipiului O nr.871/2005, în sensul înlăturării aplicării din acest act normativ a impozitului suplimentar pe clădiri de 40 % conform Anexei nr.1.3 nr.crt. 2 lit.a - agenți economici - din pag.28.
Recurenta a mai solicitat în principal, anularea în întregime a actelor contestate
1. Dispoziția nr.581 din 15.02.2007
2. Raportul de inspecție fiscală nr.- din 12.12.2006 și
3. Decizia de impunere nr.-/- din 12.12.2006.
În subsidiar a solicitat modificarea parțială a acestora în sensul înlăturării obligației de plată a sumei de 52.703 lei impozit suplimentar pe clădire, cu cheltuieli de judecată în sumă 1.787,15 lei în recurs și 1204,3 lei la fond (filele 6 și 27 ), conform art.274 Cod Procedură Civilă.
În motivarea recursului său, reclamanta arată că sentința este greșită întrucât instanța de fond nu putea judeca excepția și fondul cauzei prin aceeași hotărâre, câtă vreme pentru excepție este prevăzut un alt termen de recurs decât pentru fond,solicitând casarea cu trimitere spre rejudecare pentru judecarea separată a excepției de nelegalitate.
Referitor la legalitatea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului O nr.871/2005 a arătat că
- fiind emisă la 22.12.2005 și publicată în 17.01.2006 în ziarul local "", acest act normativ nu poate fi aplicat începând cu data de 01.01.2006, întrucât stabilirea unui impozit suplimentar de 40 % este de 4 ori mai mare decât procentul maxim de 10 % stabilit de art.253 (6) Cod fiscal modificat și aplicat cu 01.01.2005;
- prin aplicarea unui procent de 40 % din valoarea clădirii, autoritatea administrativă în 2 ani încasează cu titlu de impozit o sumă egală cu valoarea clădirii, ceea ce este imoral, nelegal, spoliator, actul normativ fiind emis cu exces de putere;
- în subsidiar apreciază că se impune reducerea acestui impozit suplimentar de la 40 % la 5 % asupra părții vechi din imobil, partea reevaluată, fără partea nouă din clădire, urmând a se face aplicarea dispozițiilor art.1 (3) din Codul fiscal: în caz de conflict în materie fiscală prevalează dispozițiile Codului fiscal;
- pârâtul Consiliul Local al Municipiului O nu a făcut dovada legalității emiterii, aprobării și comunicării / publicării legal îndeplinită pentru Hotărârea Consiliului Local al Municipiului O nr.871/2005, în condițiile hotărârii propriu zise în baza art.8 din OG nr.75/2003 și potrivit art.288 din Legea nr.571/2003 (hotărâre proprie pe care n-a depus-o la dosar, deși a fost solicitată);
- potrivit art. 253 (2) Cod fiscal, cota legală de impozit ce se stabilește prin HCL poate fi cuprinsă între 0,5 % și 1 % inclusiv, aplicabilă până la 01.01.2007.
În cazul clădirilor nereevaluate în ultimii 3 ani, cota de impozit se stabilește de consiliul local între 5 % și 10 % și se aplică la valoarea de inventar, această susținere fiind întemeiată pe dispozițiile art.253 (6) din Legea nr.571/2003.
- pârâta nu a respectat nici prevederile Legii nr.52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, fiind încălcate prevederile art. 6,7 și 17, privitoare la dezbaterea publică a proiectelor de acte normative,participarea la procesul de luare a deciziilor, nemodificarea regulamentului de organizare și funcționare;
- pentru anul 2006, indexarea impozitelor și taxelor locale cu rata estimată a inflației s-a probat prin HG nr. 797/2005, publicată în Monitorul Oficial al României nr.725/10.08.2005. HCL nr.871/2005 s-a emis în baza HG nr.797/2005, dar s-a aprobat în ședința din 22.12.2005, depășind cu mult cele 45 de zile lucrătoare de la data publicării în monitor a hotărârii de guvern, fiind încălcate prevederile art.288 din lege. Fiind publicată în ianuarie 2006, recurenta apreciază că hotărârea consiliului local nu poate produce efecte în anul 2006, art.288 prevăzând aplicabilitatea hotărârii numai pentru anul următor publicării.
Potrivit pct.224 (3) din HG nr.44/2003 hotărârile cu caracter normativ pentru stabilirea impozitelor și taxelor locale se publică în mod obligatoriu în monitorul oficial al județului în condițiile OG nr.75/2003, dar pârâta a depus la dosar copia ziarului local în care a publicat hotărârea.
Recurenta mai învederează faptul că se impune anularea actelor administrativ fiscale, întrucât inspecția fiscală a avut loc fără îndeplinirea următoarelor condiții imperative ale Codului d e procedură fiscală:
- neîndeplinirea tuturor cerințelor stabilite de art.43 din OG nr.92/2003 (lipsa ștampilei organului emitent pe Raportul de inspecție fiscală cerută de art.43 (2) lit.h ) ceea ce atrage nulitatea prevăzută de art. 46 Cod procedură fiscală;
- inspecția a privit toate impozitele și taxele locale, iar perioada supusă controlului a depășit termenul maxim de 3 ani, stabilit de art. 96 (3) Cod procedură fiscală;
- pentru ca organul fiscal să verifice întreaga perioadă de 6 ani și toate impozitele și taxele datorate bugetului local, creditorul fiscal trebuia să dovedească îndeplinirea cel puțin a uneia din cele 3 situații înscrise la litere a,b și c din cuprinsul art. 96 (3) Cod procedură fiscală.
În subsidiar, recurenta a solicitat înlăturarea impozitului pe clădiri suplimentar de 52.703 lei pentru imobilul în care și-a stabilit sediul social, în procent de 40 % pe trimestrul I, II și luna iulie 2006, care se impune a fi redus la 10 %, procent maxim prevăzut de art.253 (6) din Legea nr.571/2003.
Situația de fapt a fost reținută corect de organul de control, lucrările de modernizare începând imediat după obținerea autorizației de construire nr.1485/20.10.2000, au fost finalizate în cursul anului 2005 și recepționate și înregistrată întreaga valoare a modernizărilor în luna decembrie 2005.
Construcția din- este reevaluată în cursul lunii iulie 2006, când a fost reevaluată partea de construcție veche, la care a fost adăugată valoarea modernizărilor noi.
Impozitul suplimentar de 10 % poate fi aplicat doar asupra impozitului datorat pe partea de construcție nereevaluată, fără partea nouă de construcție, rezultată în urma modernizării și extinderii.
Primăria Municipiului O, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că sentința este temeinică și legală.
Consiliul Local al Municipiului O, prin concluziile scrise,a reiterat excepția lipsei procedurii prealabile referitoare la excepția de nelegalitate a hotărârii consiliului local precum și la anularea parțială a acestei hotărâri.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu,conform art.304 raportat la art.304 ind.1 și art. 306 Cod Procedură Civilă, pe baza materialului și lucrărilor dosarului se constată că aceasta este nelegală.
Motivul de recurs privind nelegalitatea sentinței, întrucât judecarea excepției de nelegalitate și a fondului cauzei constând în anularea actelor administrative fiscale s-au făcut prin aceeași hotărâre este neîntemeiat.
În speță, instanța competentă să judece excepția, fiind chiar instanța investită cu soluționarea fondului cauzei, excepția de nelegalitate și fondul cauzei pot fi soluționate prin aceeași hotărâre, neexistând nici o normă legală prohibitivă în acest sens.
În ce privește însă sesizarea instanței cu cerere privind constatarea nelegalității pe cale de excepție și anularea parțială a Hotărârii Consiliului Local al Municipiului O nr.871/2005 sunt de reținut următoarele:
Instanța de fond a fost investită prin același capăt de cerere III atât cu excepția constatării nelegalității Hotărârii Consiliului Local al Municipiului O nr.871/2005 cât și cu anularea parțială a hotărârii respective a consiliului local, în ce privește impozitul suplimentar pe clădiri de 40 %.
În soluționarea acestui capăt de cerere instanța a respins excepția prematurității cererii privind constatarea nelegalității și anularea parțială Hotărârii Consiliului Local al Municipiului O nr.871/2005 și a respins pe fond excepția de nelegalitate a hotărârii consiliului local, fără a se pronunța asupra soluționării cererii de anulare parțială a hotărârii consiliului local formulată în baza art.11 (4) din Legea nr.554/2004.
Or, în această situație, instanța nu putea soluționa capătul de cerere privind anularea actelor administrative fiscale încheiate în baza aceleiași hotărâri a consiliului local, câtă vreme soluționarea acelui capăt de cerere depinde de anularea sau menținerea hotărârii consiliului local.
Referitor la excepția prematurității acțiunii în anularea parțială a hotărârii consiliului local pentru considerentul că reclamanta n-a efectuat procedura prealabilă, față de Consiliul Local O ca organ emitent, instanța de fond, de asemenea nu s-a pronunțat respingând-o pe considerentul că legalitatea acestei hotărâri a consiliului local poate fi cercetată oricând pe cale de excepție, deși lipsa procedurii prealabile s-a invocat și în soluționarea cererii în anularea parțială a hotărârii consiliului local.
De asemenea, fiind investită prin același capăt de cerere atât cu excepția de nelegalitate a HCL cât și cu acțiunea în anularea parțială a HCL, în exercitarea rolului activ reglementat de art.129 Cod Procedură Civilă, instanța avea obligația să pună în discuția părților excepția inadmisibilității invocării nelegalității aceleiași Hotărâri a Consiliului Local al Municipiului O nr.871/2005 și pe cale de excepție și prin acțiune în anulare în același dosar, în raport de care să-și precizeze capătul respectiv de cerere, în sensul de a investi instanța cu nelegalitatea hotărârii consiliului local fie pe cale de excepție, fie prin acțiune în anulare, cu respectarea principiului disponibilității ce operează în favoarea reclamantei.
Față de toate aceste considerente în baza art.312 Cod Procedură Civilă, instanța urmează a admite ca fondat recursul, a casa sentința și a trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe de fond.
Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va avea în vedere și aspectele invocate în motivarea recursului, întâmpinare și concluziile scrise.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul declarat de recurenta reclamantă - B SA cu sediul în O- împotrivaSentinței nr.210/CA/2008 din data de 26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr.1392/CA/111/2007în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI, PRIMĂRIA O -DIRECȚIA ECONOMICĂși CONSILIUL LOCAL AL MUNCIPIULUI O, intimații cu sediul în O, nr.1, județul B, pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță de fond ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi 18 februarie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Red. dec. S - 18.02.2008
Jud.fond
Tehnored. - 23.02.2009
2 exemplare
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Sotoc Daniela, Băltărete Savina
