Contestație act administrativ fiscal. Decizia 85/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 85/
Ședința publică din 29 ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de reclamanta "IN- INDUSTIRAL PRODUCTION ". J/-, nr. RO -, cu sediul în Reghin,-, județul M, împotriva Sentinței civile nr. 319/15 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile reprezentantului reclamantei-recurente au fost consemnate în încheierea de ședință din 15.01.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la 22.01.2008 și apoi la 29.01.2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 319/15 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dos. nr-, a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta "IN - INDUSTRIAL PRODUCTION " în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 26.02.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamanta a solicitat ca, prin admiterea acțiunii, instanța să dispună anularea Notei de constatare cu nr. -/MS/04.12.2006 și a adresei cu nr. 305.500/08.02.2007 emise de pârâtă și, pe cale de consecință, anularea constatărilor de natură fiscală, precum și retragerea alegațiilor relative la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, art. 272 alin. 1 pct. 2 - 3 din Legea nr. 31/1990 republicată și art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu cheltuieli de judecată.
Din motivele acțiunii introductive, instanța de fond reține că în perioada 02.11.2006 - 30.11.2006 pârâta a efectuat un control financiar fiscal la sediul reclamantei, încheindu-se nota de constatare amintită mai sus, constatându-se mai multe abateri de natură fiscală. În raport cu contestația formulată împotriva acestei note de constatare reclamanta precizează, în continuare, că pârâta a emis adresa cu nr. 305.500/08.02.2007, fără să se pronunțe asupra petitelor contestației în mod corect întrucât pentru stabilirea prejudiciului real au fost sesizate organele competente, în speță M, precum și organele de cercetare penală. Reclamanta mai susține că nota de constatare emisă de pârâtă este lovită de nulitate absolută fiind întocmită cu nerespectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3 din nr.OUG 91/2003 care prevede că inspecția fiscală se realizează doar de ANAF.; or, pretinde reclamanta, prin nota de constatare se stabilesc vinovații și se dă aparența unui titlu de creanță prejudiciabil pentru societate.
Pârâta, se arată în continuare în considerentele hotărârii atacate, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că este în competența sa de a constata acte și fapte de comerț care au avut ca efect evaziunea și frauda fiscală, potrivit art. 7 alin. 1 lit. f din nr.OUG 91/2003. Totodată, mai arată că a solicitat M efectuarea unui control de fond fiscal, iar potrivit pct. 3.12 alin. 1 din Normele de lucru ale Gărzii Financiare aceasta este abilitată să întocmească note de constatare pentru faptele care ulterior nu mai pot fi dovedite, pentru faptele care sunt de competența sancționatorie a altor instituții sau în cazul în care se constată existența elementelor constitutive ale săvârșirii unor infracțiuni. Prin nota de constatare, precizează pârâta, nu au fost constatate obligații fiscale care să prejudicieze patrimoniul pârâtei și nici nu a fost inițiată procedura executării silite, ci au fost făcute doar obligații fiscale estimative. În fine, pârâta mai arată că acest control a fost declanșat la solicitarea organelor de poliție, iar rezultatele controlului au fost comunicate Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș.
Din nota de constatare emisă de pârâtă, reține prima instanță, rezultă că ar exista neconcordanțe între cantitățile aprovizionate date în consum, înregistrate pe cheltuieli, și cantitățile înregistrate în devizele de lucrări, conform actelor verificate. Valoarea diferențelor de sortimente înregistrate pe cheltuieli și care nu se regăsesc în devizele de lucrări este de 169.532,17 lei, impozitul pe profit fiind diminuat cu suma de 27.125,14 lei; societatea nu era îndreptățită să rețină TVA în sumă de 32.211,12 lei aferentă materialelor înregistrate nejustificat pe cheltuieli. În nota de constatare se mai reține că au fost ridicate din caserie diferite sume de bani, cu titlu de avansuri spre decontare, fără a exista documente justificative, motiv pentru care organele pârâtei au considerat că sumele au fost folosite în interes propriu de către administratorii societății existând indicii pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 272 alin. 1 pct. 2 și 3 din Legea nr. 31/1990 rep. în fine, conform balanței de verificare, pârâta a mai constatat că reclamanta nu a achitat o serie de contribuții către bugetul general consolidat al statului, iar prin realizarea stopajului la sursă ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Prima instanță consideră că nota de constatare întocmită de către pârâtă nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 82 - 85 Cod procedură fiscală pentru actele administrativ fiscale pentru că nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice, ci aceasta constituie un act premergător emiterii unui act administrativ fiscal ori jurisdicțional și urmează calea de atac a acestora din urmă.
În ce privește efectuarea unei cercetări la fața locului, instanța de fond reține că aceasta a fost solicitată de organele de poliție și a fost dispusă de organul financiar fiscal competent, respectiv ANAF.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs reclamanta solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii în contencios administrativ formulată împotriva notei de constatare încheiată la data de 31.11.2006 și a adresei cu nr. 305.500/08.02.2007 și, ca atare, anularea constatărilor de natură fiscală și retragerea acuzațiilor privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005, art. 272 alin. 1 pct. 2 - 3 din Legea nr. 31/1990 rep. și art. 6 din Legea nr. 241/2005. prin motivele de recurs se consideră că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, motivându-se că potrivit nr.OUG 91/2003 Garda Financiară nu mai are prerogative de stabilire a diferențelor de impozite, taxe și alte contribuții datorate bugetului statului. În continuare se arată că nu face parte din categoria marilor contribuabili, astfel că nu se află sub jurisdicția, după cum greșit s-a reținut, această din urmă instituție publică neputând solicita efectuarea unui control pentru stabilirea impozitelor și taxelor Gărzii Financiare, iar de abia după ce recurenta a contestat nota de constatare întocmită de Garda Financiară aceasta a solicitat M, singurul organ fiscal competent, ca acesta să efectueze un control fiscal pentru a se stabili dacă reclamanta datorează sau nu vreo sumă cu titlu de impozit la bugetul statului. Recurenta argumentează că legislația nu definește actele întocmite de Garda Financiară ca fiind acte premergătoare ale unui act administrativ fiscal, cu atât mai puțin a unui act cu caracter jurisdicțional și nici nu pune semnul egalității între nota de constatare și cercetarea la fața locului. Recurenta arată că instanța de fond, în legătură cu nota de constatare, face confuzie între act premergător, mijloc de probă și acțiune de cercetare la fața locului. Recurenta susține că instanța de fond nu a luat în considerare argumentele sale, în sensul că controlul operativ pe care-l poate face Garda Financiară nu presupune decât verificări prin sondaj, astfel că în nota de constatare nu au fost avute în vedere toate documentele financiar contabile justificative în sensul art. 6 din Legea nr. 82/1991. totodată, nu s-a ținut cont că au fost încălcate prevederile Legii nr. 252/2003 privind registrul unic de control, care obligau la evidențierea sub semnătură a acțiunii în respectivul document. Recurenta conchide că ar fi trebuit constatat ca fiind nulă nota de constatare a Gărzii Financiare, constatările fiscale fiind nereale, fiind lezați în drepturile și interesele ei legitime, cu atât mai mult cu cât organele de cercetare penală au demarat acțiuni specifice, constând în ridicări de documente contabile, interogatorii, investigații la partenerii de afaceri și la băncile la care are deschise conturi. Totodată, precizează că este inadmisibil ca de la data întocmirii notei de constatare până la data întocmirii recursului să nu se emită un act administrativ fiscal emis de organele competente ale statului și prin care să se stabilească dacă datorează sau nu sume suplimentare la bugetul de stat, cu atât mai mult cu cât recurenta, înainte de acțiunea Gărzii Financiare, a primit un certificat de obligații fiscale din care rezultă că nu datorează nicio sumă de bani bugetului consolidat al statului, fiind la zi cu plata tuturor obligațiilor bugetare.
Ulterior, recurenta a depus acte fiscale în sprijinul celor afirmate prin cererea de recurs ( 16 - 19).
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Recurenta - reclamantă afirmă că prin nota de constatare și adresa emisă de pârâta - intimată i-a fost lezat un drept și, în același timp, un interes legitim prin faptul că prin nota de constatare "se stabilesc vinovății și se dă aparența unui titlu de creanță". În recurs, recurenta consideră că dreptul și interesul său legitim au fost lezate prin aceea că în urma stabilirii de către Garda Financiară a diferențelor de impozite și taxe, "organele de cercetare penală au demarat acțiuni specifice, constând în ridicări de documente contabile, interogatorii, investigații la partenerii de afaceri și la băncile" la care recurenta avea deschise conturi.
Legiuitorul definește la art. 2 lit. o și p ce se înțelege prin "drept vătămat" ("orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ") și "interes legitim privat" ("posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil prefigurat").
Astfel, instanța constată că ambele noțiuni se raportează la noțiunea de "act administrativ", acesta fiind actul lezionar față de persoana ce se declară afirmativ vătămată.
Din această perspectivă, instanța trebuie să cerceteze dacă nota de constatare și adresa emisă, atacate prin acțiune introductivă, pot fi considerate ca acte administrative ce pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, în sensul pe care-l dă art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004: actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În cazul de față, nota de constatare cu nr. -/04.12.2006 a fost încheiată de comisari ai Gărzii Financiare pentru efectuarea unui control operativ la recurenta - reclamantă.
Art. 12 din Hotărârea de Guvern nr. 1538/18.12.2003 pentru organizarea și funcționarea Gărzii Financiare definesc actele de control întocmite de comisarii Gărzii Financiare ca fiind " acte administrative de control operativ și inopinat și se comunică direcțiilor generale ale finanțelor publice în a căror rază teritorială se află sediul social al agentului economic controlat, pentru luarea măsurilor fiscale, sau organelor de urmărire penală, după caz".
La data de 07.12.2006, prin adresa cu nr. -/MS ( 10 dos. inst. de fond), nota de constatare atacată în cauză a fost transmisă Direcției Generale a Finanțelor Publice M pentru a se efectua un control de specialitate în vederea stabilirii obligațiilor fiscale aferente. De asemenea, așa cum se și arată în cuprinsul acestei adrese, nota de constatare a fost transmisă și de Combatere a Organizate Târgu M, la solicitarea căreia a și fost declanșat controlul.
Rezultă în mod clar atât din conținutul textului legal menționat, art. 12 din nr.HG 1538/2003, dar și din modul concret în care intimata a procedat după încheierea notei de constatare, că acest din urmă act nu are puterea el însuși de a duce la nașterea unor raporturi juridice de natura celor arătate la art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Acest act reprezintă un act premergător emiterii unui act administrativ, ce ar urma să fie emis de M sau alte organe administrativ fiscale legal prevăzute în Codul d e procedură fiscală (art. 15 alin. 3). Or, Garda Financiară nu este enumerată printre organele fiscale, cu atât mai mult cu cât chiar art. 1 alin. 3 din nr.OUG 91/2003 prevede că nu cade în sarcina Gărzii Financiare de a stabili diferențele de impozite, taxe și contribuții, precum și dobânzile sau penalitățile aferente acestora și nici urmărirea, încasarea veniturilor bugetare și în ce privește soluționarea contestațiilor (împotriva deciziilor date de organele fiscale sau execuționale în raport cu acestea).
Ca atare, aprecierile făcute de comisarii Gărzii Financiare în nota de constatare nu raporturi de drept administrativ în raport cu reclamanta, ci el se constituie într-o propunere făcută organelor fiscale sau organelor de cercetare penală. Cu atât mai mult cu cât organele fiscale sau cele de cercetare penală pot să le aibă sau nu în vedere, pot să le dea sau nu eficiență, acestea nefiind obligate a menține în vreun fel nota de constatare. Așadar, nota de constatare nu stabilește și nu poate stabili diferențe de impozite și taxe, iar menționarea unor infracțiuni ca fiind întrunite elementele constitutive se înscrie în atribuțiile acesteia de prevenire, descoperire și combatere a oricăror fapte care au ca efect evaziunea fiscală și frauda fiscală (art. 1 alin. 3 din nr.OUG 91/2003) dar fără o consecință directă în ce privește stabilirea unei vinovății, aceasta din urmă revenind doar instanței judecătorești și doar în urma sesizării cu rechizitoriu de către organul judiciar legal investit cu această prerogativă, respectiv Ministerul Public prin parchet.
În concluzie, nota de constatare întocmită de Garda Financiară, atacată pe calea contenciosului administrativ în prezenta cauză, nu reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, astfel că acțiunea formulată apare ca fiind inadmisibilă în raport cu actul atacat în instanță.
Pentru identitate de rațiune, nici adresa cu nr. -/08.02.2007, atacată de recurenta - reclamantă, nu poate fi considerată ca fiind un act administrativ, reținând că nota de constatare nu stabilește diferențe de impozite sau nu stabilește vinovății penale, astfel că nu poate fi privită ca o eventuală decizie dată în soluționarea unei contestații.
Din cele mai sus arătate instanța constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. o sau p din Legea nr. 554/2004, în sensul că prin simpla emitere a unei note de constatări, în urma unui control efectuat de Garda Financiară, nu există vătămarea unui drept sau a unui interes legitim privat.
Eventual, în măsura în care aceste acte atacate în prezenta cauză, ar sta la baza emiterii unor acte administrative prin care s-ar naște raporturi juridice de tip administrativ, atunci ar putea fi atacate indirect, odată cu atacarea actelor administrative principale, așa cum prevăd dispozițiile art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Pe cale de consecință, instanța constată că soluția instanței de fond este una corectă, urmând a respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul "In - Industrial Production ", cu sediul în Reghin,-, județul M, formulat împotriva Sentinței civile nr. 319/15 iunie 2007 Tribunalului Mureș, dosarul nr. 895/2007.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
31.03.2008
Jud. fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
