Contestație act administrativ fiscal. Decizia 85/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 85/R-CONT
Ședința publică din 20 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Gina Achim
- - - JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtaDIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI- cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17, județul împotriva sentinței nr. 798/09.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantăOBȘTEA- cu sediul în,-, Județul V și intimatul - pârât - domiciliat în B, sector 4,-,. 3,. B,. 64.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 13 ianuarie 2010, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată la data de 02.10.2008, reclamanta OBȘTEA a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI V și pe pârâtul G, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.224/18 iunie 2008, privind obligațiile suplimentare stabilite, raportul de inspecție fiscală nr. 57020/18.06.2008 și a deciziei nr.68/21 august 2008, privind modul de soluționare a contestației împotriva actelor administrative menționate, anularea deciziei nr.4580/02 iulie 2008, referitoare la obligațiile de plată accesorii stabilite prin decizia nr.102/11.04.2008 și decizia de impunere nr. 224/19 iunie 2008, restituirea contravalorii majorărilor de întârziere în cuantum de 10.439 lei, aferente sumei de 11.834 lei, reprezentând respinse la rambursare pentru trimestrul III 2005 și restituirea cu întârziere, precum și restituirea sumelor plătite în baza deciziei de impunere 224/2008 privind obligațiile fiscale stabilite prin aceasta de V, actualizate la zi; a solicitat și suspendarea executării actelor administrative menționate până la rămânerea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în anul 2008, pârâta a efectuat mai multe inspecții fiscale, având ca obiect principal impozitul pe profit, în urma cărora au fost emise mai multe decizii de impunere; astfel, prin raportul de inspecție fiscală nr.54377/28.03.2008, inspectorii fiscali au constatat că nu a fost virat la termen impozitul pe profit în anii 2004 - 2007, stabilind un sold al impozitului pe profit în cuantum de 89.799 lei, la care s-au calculat și majorări de întârziere în sumă de 57.688 lei și penalități în sumă de 2.712 lei, în baza căruia a fost emisă decizia de impunere nr.102/2008; împotriva acestora, reclamanta a formulat contestație, ce a fost admisă, fiind desființată în parte decizia de impunere nr.102/2008, precum și raportul de inspecție fiscală, potrivit deciziei nr.42/06.06.2008.
A mai arătat reclamanta că, la data de 17 iunie 2008, s-a efectuat un nou control, având ca obiect impozitul pe profit materializat în raportul de inspecție fiscală nr.57020/18.06.2008, în baza căruia s-a emis decizia de impunere nr.224/18.06.2008, prin care reclamanta a fost obligată să plătească impozit pe profit în sumă totală de 99.208 lei și majorări de întârziere în cuantum de 67.130 lei; contestația împotriva acestora a fost respinsă ca neîntemeiată, prin decizia nr.68/21 august 2008 emisă de pârâtă.
Reclamanta, a precizat că a formulat contestație împotriva deciziei de impunere nr.4580/02 iulie 2008, referitoare la obligațiile de plată accesorii în cuantum de 13.431 lei, respectiv 4.642 lei, stabilite prin decizia de impunere nr.102/11.04.2008 și obligații în sumă de 8.789 lei, stabilite prin decizia de impunere nr.224 /19 iunie 2008, ce a fost respinsă, menționând că pârâta, la încheierea actelor administrative atacate, nu a ținut cont de specificul formei de organizare a Obștii în sensul că, aceasta a dobândit personalitate juridică în baza Legii nr.1/2000 art.28, potrivit Sentinței civile nr.3495/24.04.2000, pronunțată de Judecătoria Rm. V, în dosarul nr.4309/2000; actul primar de funcționare al societății, a fost statutul acesteia, forma de organizare, nefiind din cele prevăzute de Legea societăților comerciale sau de actele normative privind asociațiile și fundațiile; scopul Obștii nu este unul patrimonial, astfel că, stabilirea de către pârâtă a unor obligații fiscale pentru impozitul pe profit, s-a făcut cu aplicarea greșită a legii, considerând obștea, fie societate comercială, fie o asociație organizată în baza nr.OG26/2000 cu modificările și completările ulterioare; obștea nu are drept scop obținerea de profit, ci doar administrează proprietatea devălmașă, titularii dreptului de proprietate fiind moșnenii, fiecare în funcție de cota parte indiviză pe care o deține din patrimoniul obștii, potrivit art.11 din Statul Obștii; veniturile realizate intră direct în patrimoniul moșnenilor, așa cum se arată și în art.85 din Codul fiscal, veniturile respective nefiind impozabile, așa cum precizează și art.42 lit."k" din Legea nr.571/2003 și art.9 din nr.HG44/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar actele de înființare și dobândire a personalității juridice, actele administrative a căror anulare se solicită, contestațiile administrative și alte acte.
Pârâta Vaf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei, cu motivarea că, Obștea a fost constituită în temeiul nr.OG26/2000, având statutul de asociație, fiind persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, astfel că, în mod corect, a fost obligată la plata impozitului pe profit, pentru activitățile economice directe desfășurate, ce au constat în exploatarea de material lemnos. Reclamanta este constituită în baza Legii nr.21/1924 - Legea fundațiilor și asociațiunilor, neexistând conceptul de redobândire a personalității juridice; asociațiile datorează impozit pe profit pentru impozitul ce corespunde veniturilor, altul decât cele scutite, situație în care datorează și accesoriile aferente debitului principal.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care să calculeze obligațiile fiscale stabilite prin actele administrativ-fiscale contestate și să precizeze cuantumul sumelor ce trebuie restituite obștii de către V, expertiză ce a fost efectuată de expertul contabil.
Pârâta Vaf ormulat concluzii scrise, solicitând respingerea acțiunii reclamantei, motivând că aceasta, este o persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial, organizată în baza nr.OG26/2000, fiind plătitoare de impozit pe profit.
Prin Sentința nr.798/09.07.2009, a fost admisă în parte acțiunea și cererea de suspendare, formulate de reclamantă și s-a dispus anularea Deciziei nr.224/18.06.2008, a raportului de inspecție fiscală nr.57020/18.06.2008, a Deciziei nr.68/21.08.2008, a deciziei nr.4580/02.07.2008, a Deciziei nr.102/11.04.2008 și nr.224/19.06.2008.
Pârâta V, a fost obligată să-i restituie reclamantei suma de 11.216 lei.
A luat act că reclamanta, a renunțat la judecată cu privire la capătul de cerere de la litera "c" din acțiune.
S-a dispus de asemenea, suspendarea executării actelor administrative fiscale contestate, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a cauzei.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul
Pârâta a fost obligată și la plata sumei de 10.646 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
La data de 28.07.2009, reclamanta a investit Tribunalul Vâlcea cu cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței amintite, motivând că instanța, a omis să dispună restituirea tuturor sumelor executate silit pe conturile sale, respectiv: 99.208 lei, plătită cu titlu de impozit pe profit, 67.130 lei, majorări de întârziere, 2.712 lei, penalități de întârziere, 13.431 lei și 4.642 lei, majorări de impunere, sume ce au fost impuse prin Deciziile de impunere nr.224/18.06.2008 și nr.4580/02.07.2008.
Prin Încheierea nr.129/13.10.2009, a fost admisă cererea formulată de către reclamantă și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței, în sensul că, în locul obligării pârâtei la plata sumei de 11.216 lei, aliniatul 3 din dispozitiv, va include și obligarea pârâtei de a-i restitui suma de 185.707 lei, sumă ce a fost achitată în baza Deciziilor de impunere nr.224/18.06.2008, privind obligațiile suplimentare de plată, stabilite de pârâtă și nr.4580/02.07.2008, privind obligații accesorii, suma urmând să fie reactualizată la zi.
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente a reținut, următoarele:
În cursul anului 2008, activitatea reclamantei a făcut obiectul mai multor inspecții fiscale din partea pârâtei, vizând perioada 01.01.2003 - 31.12.2007, fiecare având ca obiect principal impozitul pe profit, (necalcularea și nedeclararea, neachitarea sau virarea cu întârziere a acestuia), încheindu-se mai multe rapoarte fiscale în baza cărora s-au emis decizii de impunere prin care a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale și penalități de întârziere, dintre care unele au fost desființate în parte ca urmare a contestațiilor administrative, formulate împotriva actelor respective, iar altele au fost menținute, respingându-se contestațiile, întrucât atât la emiterea actelor administrative, cât și la soluționarea contestațiilor, pârâta a considerat că Obștea, este o asociație organizată în baza OG26/2000, cu modificările și completările ulterioare, fiind plătitoare de impozit pe profitul obținut ca urmare a activităților economice desfășurate pe perioada supusă controlului.
Astfel, prin raportul de inspecție fiscală nr.54377/28 martie 2008, organele de inspecție fiscală, au constatat că, nu a fost virat la termen impozitul pe profit pe anii 2004 - 2007, stabilind obligații fiscale în sarcina reclamantei, constând în impozit pe profit în cuantum de 89.799 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere în cuantum de 57.688 lei și penalități de întârziere în sumă de 2.712 lei, în baza cărora a fost emisă decizia de impunere nr.102 din 28 martie 2008; aceste acte administrative au fost desființate în parte, ca urmare a contestației formulată de reclamantă, potrivit deciziei nr.42/806.06.2008, emisă de
Ulterior, a mai avut loc un control fiscal, ce s-a materializat în raportul de inspecție fiscală nr.57020 din 18 iunie 2008, în baza căruia, a fost emisă decizia de impunere nr.224/18 iunie 2008, prin care s-a stabilit obligarea reclamantei la plata sumei de 99.208 lei, cu titlu de impozit pe profit și majorări de întârziere aferente în sumă de 67.130 lei; contestația împotriva acestora a fost respinsă ca neîntemeiată, potrivit deciziei nr.68/21.08.2008, fiind respinsă și contestația cu privire la obligațiile de plată accesorii stabilite prin decizia de impunere nr.102/11.04.2008 și prin decizia de impunere nr.224/19.06.2008, emițându-se în acest sens decizia nr.4580/02.07.2008, privind modul de soluționare a contestației.
În mod greșit, V consideră că Obștea, este organizată în baza nr.OG26/2000 și este plătitoare de impozit pe profit, întrucât în baza statutului aprobat de adunarea generală a obștii din 27.02.2000, autentificat sub nr.1048/06.04.2000, de notarul public, în conformitate cu prevederile Legii nr.1/2000 și dispozițiile Codului Silvic, aprobat prin Legea nr.26/1996, acordându-i-se personalitate juridică potrivit Sentinței civile nr.3495/24.04.2000, pronunțată de Judecătoria Rm. V în dosarul nr.4309/2000, în baza art.28 din Legea nr.1/2000, potrivit căruia "hotărârea judecătorească (de dobândire a calității de persoană juridică) va fi înscrisă într-un registru special ținut de judecătorie", deci într-un registru pentru formele asociative de proprietate asupra terenurilor cu vegetație forestieră, astfel cum sunt enumerate la art.26 alin.1 din Legea nr.1/2000.
Inițial, Obștea, a fost constituită în anul 1915, în baza "Așezământului Obștii " aflat la dosar, însă după obținerea titlurilor de proprietate asupra terenurilor deținute în baza Legii nr.1/2000, s-a reorganizat, potrivit prevederilor acestui act normativ, administrarea și exploatarea terenurilor forestiere prevăzute la art.26, făcându-se potrivit art.27 "în conformitate cu statutele formelor asociative, admise de legislația statului român în perioada anilor 1921- 1946 ".
Terenurile cu vegetație forestieră deținute de reclamantă, au fost încadrate potrivit procesului verbal nr.30/17.05.2000 în grupa I-a funcțională, conform Legii nr.2/1987 și art.19 și 20 din Legea nr.26/1996, grupă în care, se cuprind pădurile cu funcții speciale de protecția apelor, a solului, a climei și obiectivele de interes național, păduri pentru recreere, păduri pentru ocrotirea genofondului și a ecofondului declarate monumente ale naturii și rezervații.
Potrivit art.95 alin.1 din Codul silvic, aprobat prin Legea nr.46/2008, " obștile de moșneni în devălmășie, obștile de moșneni în indiviziune și alte comunități și forme asociative cu diferite denumiri, existente anterior anului 1948 fac parte din tezaurul istoric al României".
Grupa a II-a funcțională cuprinde, în conformitate cu art.20 lit."d" din Legea nr.26/1996, păduri cu funcții de producție în care se urmărește să se realizeze în principal masă lemnoasă de calitate superioară și ale produse ale pădurii.
Obștea, este o asociație nonprofit, fiind constituită potrivit art.3 din statutul acesteia, în scopul administrării, organizării și exploatării pădurilor și pășunilor în devălmășie (întreaga avere a moșnenilor devălmași care sunt titularii dreptului de proprietate a terenurilor), iar veniturile obținute din exploatarea bunurilor și drepturilor de orice fel, sunt considerate, în conformitate cu prevederile art.85 din Codul fiscal, ca fiind obținut de proprietari și se distribuie proporțional cu cotele părți pe care aceștia - moșnenii le dețin în proprietatea devălmașă respectivă, acestea nefiind venituri ale formei asociative.
Obștea, nu desfășoară activități economice, neavând nici un sector de activitate în acest sens și nici salariați angajați pentru aceasta; activitățile de exploatare forestieră pe terenurile forestiere deținute de obște, au loc prin intermediul și cu îndrumarea Ocolului Silvic, cu agenții autorizați în acest scop. Veniturile înregistrate de obște rezultă din valorificarea masei lemnoase pe picior, obținută urmare acțiunilor prevăzute pentru recuperarea acesteia, constând în curățirea, combaterea și eliminarea calamităților naturale, întreținerea și permanentizarea pădurii; sunt veniturile moșnenilor și se repartizează acestora în cote părți, după acoperirea cheltuielilor ocazionate cu lucrările respective, administrarea și întreținerea terenurilor de vegetație forestieră și a altor terenuri și bunuri deținute în devălmășie.
Conform statutului obștii, a Codului Silvic aprobat prin legea nr.26/1996, precum și a amenajamentului silvic, moșnenii au dreptul de a primi din excedente venituri și/sau în natură, iar impozitarea acestora, trebuie să se facă, conform reglementărilor legale în materie, Codul silvic menționat, prevăzând scutirea de la plată a impozitului pe veniturile realizate din silvicultură, precum și actele normative ulterioare referitoare la impozitul pe profit.
În acest sens, sunt dispozițiile art.3 din nr.OUG85/1997, art.5 din nr.OG73/1999, modificată prin nr.OG7/2001, în vigoare până la 31.12.2003, iar începând cu 01.01.2004, veniturile realizate din agricultură și silvicultură, sunt reglementate de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin nr.HG44/2004.
Astfel, art.42 din Codul fiscal, nominalizează veniturile care nu sunt supuse impozitului pe venit care la litera"k" precizează "veniturile din agricultură și silvicultură, cu excepția celor prevăzute la art.75", iar art.9 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG44/2004, cu modificările ulterioare specifică faptul că, în categoria veniturilor din agricultură și silvicultură, considerate neimpozabile se cuprind: veniturile realizate de proprietari, arendași din valorificarea în stare naturală a produselor obținute de pe terenurile agricole și silvice, proprietate privată sau luate în arendă, veniturile realizate de persoanele fizice într-o asociație, (conform prevederilor art.28 din Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar cu modificările și completările ulterioare), din valorificarea produselor silvice în condițiile legii, iar la art.10 din Norme, se arată că, se consideră în stare naturală, produsele agricole obținute după recoltare, materialul lemnos pe picior sau transformat în bușteni ori bile.
Față de aceste considerente, a reținut că, reclamanta fiind o asociație fără scop patrimonial, nu realizează profit, iar veniturile obținute din agricultură și silvicultură, în principal din exploatarea masei lemnoase pe picior, nu sunt impozabile; a apreciat că, susținerile pârâtei V, în sensul că Obștea este o asociație organizată pe baza nr.OG26/2000, nu pot fi reținute.
Reținând că, reclamanta a virat la bugetul general consolidat al statului suma de 11.216 lei, reprezentând impozit pe venit din dividende distribuite la persoane fizice, suma fiind nedatorată, potrivit prevederilor legale, a dispus ca pârâta V, să o restituie.
În ceea ce-l privește pe pârâtul G, ce a avut calitate de președinte al Obștii, a reținut că nu avea nici o culpă, cu privire la aspectele reținute de organele de inspecție fiscală; a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea față de acesta.
Pentru aceleași motive și luând în considerente că pentru executarea actelor administrative contestate, reclamantei i s-ar produce o pagubă apreciabilă, a fost admisă cererea de suspendare a executării acestora, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, republicată, dispunându-se suspendarea executării actelor administrative fiscale contestate, până la rămânerea definitivă și irevocabilă a cauzei.
S-a luat act că reclamanta a renunțat la judecata cu privire la capătul de cerere de la lit."c" din acțiune, respectiv la restituirea contravalorii majorărilor de întârziere în cuantum de 10.439 lei, aferente sumei de 11.834 lei, ce reprezintă respins la rambursare pentru trimestrul III al anului 2005 și restituit cu întârziere la data de 12 mai 2008.
Împotriva acestei soluții, a fost formulat recurs în termen legal de către pârâtă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că:
- instanța de fond, a greșit când a analizat natura venitului obținut de obște, a impozitului ce urmează a fi achitat ca urmare a activității economice desfășurate de aceasta; reclamanta din cauză este persoană juridică de drept privat și este obligată la plata impozitului pe profit pentru activitățile economice directe desfășurate, constând în activitatea de comerț cu material lemnos, cazul de față, astfel că acesteia, nu i se aplică nicidecum prevederile art.42.lit.k din Codul fiscal;
- textul invocat, de către instanța de fond, în motivarea soluției sale, este aplicabil persoanelor fizice; or, dacă legiuitorul ar fi înțeles să exonereze de la plata impozitului reclamanta, ar fi introdus această dispoziție în art. 15 al.2 și 3 Legea nr.571/2003, unde sunt menționate veniturile scutite de la plata impozitului pe profit;
- nici trimiterea făcută de către instanță la adresa nr. -/2005 emisă de Agenția de Administrare Fiscală nu este corectă, întrucât numai Comisia de Proceduri Fiscale este singura ce are responsabilități în elaborarea deciziilor cu privire la aplicabilitatea unitară a Codului d e procedură fiscală și a Codului fiscal.
- de asemenea, nu s-a observat că, însăși contestatoarea, s-a comportat, anterior, ca un plătitor de impozit pe profit, ceea ce conduce la concluzia legalității actelor fiscale emise față de aceasta.
În consecință, a susținut că, se impune admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.
Examinând criticile aduse, pe care curtea le-a încadrat în temeiul prevăzut de art.304 pct 9.proc.civ. dar și sub toate aspectele, conf. art.3041proc. civ, se reține că recursul este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la prima critică, într-adevăr, din întreg probatoriul administrat în cauză, rezultă că Obștea a redobândit personalitate juridică, în temeiul art.28 Legea nr.1/2000, raportat la art.84 Legea nr.21/1924, așa cum se stipulează în dispozitivul sentinței menționate.
Din interpretarea logică și sistemică a celor două texte, se desprinde concluzia că, persoanele îndreptățite la reconstituirea terenurilor forestiere prev. de art.26 din Legea nr.1/2000, în speță,obștile, se vor reorganiza în formele asociative inițiale, mai concret, în asociații și fundații, așa cum au fost ele definite inițial de art 28 din Legea nr.21/1924, ceea ce nu însemnă că, abia, de la momentul reorganizării, se poate vorbi de o nouă persoană juridică, iar cea care a funcționat anterior urmând a dispărea.
Ulterior, prin intrarea în vigoare a OG nr. 26/2000 - privitoare la asociații și fundații - a fost abrogată Legea nr.21/1924, iar la art.12, s-a prevăzut obligația ca aceste persoane juridice, să obțină certificatul de înscriere, în condițiile noii reglementări, în termen de un an.
Față de cele arătate, este, fără dubiu, că intimata-reclamantă este persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial supusă reglementărilor codului fiscal în ceea ce privește impozitul pe profitul realizat din activitatea de exploatare a materialului lemnos de pe terenurile dobândite în proprietate, astfel că, susținerea organului fiscal este justificată.
Prin urmare, nu se poate reține susținerea intimatei-reclamante, apreciată ca întemeiată de către judecătorul fondului, că obștea reprezintă o asociație de persoane fizice ce exploatează în comun proprietatea imobiliară coindiviză, din activitatea cărora, rezultă venituri în domeniul silvicultură, domeniu ce se încadrează în dispoziția art.85 Legea nr.571/2003, în raport de care, venitul obținut se distribuie membrilor asociați ai obștii, proporțional cu cotele părți pe care aceștia le dețin asupra bunului comun, care urmează a fi, mai apoi, impozitat pentru fiecare. Or, patrimoniul persoanei juridice nu se confundă cu cel al persoanelor fizice ce fac parte din asociere; în consecință, nici veniturile acestora, pentru a se considera că, nu vor comporta calificări diferite la stabilirea modului de impozitare.
De asemenea, se va sublinia că, textul art.85 din Legea nr.571/2003-privind codul fiscal se referă la veniturile din bunurile sau drepturile ce sunt deținute în comun de către asociațiile fără personalitate juridică, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, deoarece, așa cum s-a recunoscut și susținut, obștea este o persoană juridică, fără scop patrimonial.
Curtea apreciază ca fondată și critica recurentei-pârâte referitoare la faptul că, în mod greșit, instanța de fond concluzionat că, între dispozițiile art.15 alin.2 și 3 din codul fiscal se regăsesc ca fiind scutite de plata impozitului pe profit și veniturile obținute din activitățile economice ale obștilor de moșneni.
În altă ordine de idei, lecturând conținutul adresei nr.-/2005, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocată de intimata-reclamantă în susținerea acțiunii sale, se reține că, aceasta face precizări cu privire la natura veniturilor obținute de persoanele fizice ca urmare a asocierii acestora într-o formă asociativă de tipul "obște de moșneni", din valorificarea prin intermediul obștei a masei lemnoase pe picior care sunt, desigur, neimpozabile, în condițiile art.42.lit. din codul fiscal, astfel că ea, a fost greșit aplicată și interpretată în cauză.
Desigur că, nu pentru faptul comportării anterioare a intimatei-reclamante, ca plătitoare de impozit, vor fi considerate actele administrativ-fiscale în litigiu, ca legale, ci pentru că, dispozițiile în materie în vigoare, sunt în sensul celor arătate.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul art.312, alin.1 și 3.proc. civ. coroborate cu dispozițiile Legii nr.571/2003, urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI - cu sediul în Rm. V, str. G-ral, nr. 17, județul V, împotriva Sentinței nr. 798/09.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă OBȘTEA - cu sediul în,-, Județul V și intimatul - pârât, - domiciliat în B, sector 4,-,. 3,. B,. 64.
Modifică sentința de mai sus, iar pe fond respinge cererea formulată de reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/7 ex./01.02.2010
Jud.fond
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
