Contestație act administrativ fiscal. Decizia 855/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--01.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.855
Ședința publică din 18.09.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T și de intervenientul - împotriva sentinței civile nr.506 din 04.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente și avocat în reprezentarea intervenientului recurent, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus în 3 exemplare întâmpinare, care se comunică cu reprezentanții recurenților.
Reprezentanta pârâtei recurente depune delegație de reprezentare în cauză, iar reprezentantul intervenientului recurent depune împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate cu consecința menținerii actelor administrativ-fiscale emise ca temeinice și legale. Mai solicită respingerea recursului formulat de intervenient ca neîntemeiat.
Reprezentantul intervenientului recurent solicită admiterea recursului pentru motivele învederate în scris și modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond, în sensul stabilirii datoriei reclamantei către bugetul de stat ca fiind suma de 96.036 lei, conform variantei a doua din raportul de contraexpertiză efectuat în dosar. Totodată, solicită respingerea recursului formulat de pârâta T, ca neîntemeiat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.506 din 04.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL T - PRIN - LICHIDATOR JUDICIAR, în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T, în dosar nr- și în dosar nr- conexat.
Admite în parte cererea de intervenție în interesul reclamantei, formulată de intervenientul --.
Dispune anularea în parte a deciziei de impunere nr. 168/14.01.2005, a PV de control nr. 6111/8.10.2004, a raportul de inspecție fiscală nr. 7000/21.11.2005 și a deciziei de impunere nr-/22.11.2005 emise de DGFP T stabilind că reclamanta datorează bugetului de stat suma totală de 230.331 lei din care impozit pe profit - 4.324 lei; TVA - 204.210 lei și impozit pe salarii- 7.516 lei conform variantei 1 din raportul de contraexpertiză efectuat de expert, și -.
Obligă pârâta la plata către intervenient a cheltuielilor de judecată în sumă de 4.312 lei onorariu contraexpertiză.
Considerentele sentinței conțin următoarele argumentări în fapt și în drept:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.5920/CA/ 08.06.2005, și precizată la 28.06.2005 și 20.02.2006, reclamanta - "" SRL, aflată în faliment - dos.nr.2/S/2004 -, a solicitat în procedura contenciosului administrativ anularea deciziei de impunere nr.168/14.01.2005, raportul de inspecție fiscală nr.168/7.01.2005, decizia de impunere și declarația rectificativă a creanțelor, acte administrative emise de pârâtele T și
Totodată, în baza art.9 al.2 din nr.29/1990 a solicitat suspendarea executării actelor administrative până la soluționarea cererii, precum și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, reclamanta releva că, prin actele întocmite de DGFP T - Structura de Administrare Fiscală, Activitatea de Control Fiscal - și înaintate către T, atașate la dosarul de lichidare, au fost reținute două creanțe în sumă de 1.165.170.711 lei ROL, respectiv 6.107.738.269 lei ROL, care în opinia reclamantei au fost stabilite fără ca pârâta 1 să țină cont de actele justificative existente privind calcularea impozitului pe profit și TVA, precum și anularea actului de vânzare cumpărare, pentru imobilul din localitatea Oțelul în baza sentinței civile nr.24/18.01.2005, prin care se readuce la masa credală imobilul vândut si care nu a fost scos din evidența contabilă a societății.
În același timp, organul de control, nu a luat în considerare factura fiscală nr.-/21.12.2001, prin care se stornează suma de 1.589.855.655 lei ROL, TVA colectată, după cum nu a avut în vedere faptul că societatea avea pierderi neacoperite din anii precedenții.
Se arată în continuare, că v p. de control întocmit la data de 6.10.2004, a fost contestat la MFP - Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor, fiind emisă decizia nr.397 din 28.12.2004, prin care se dispune anularea masurilor dispuse prin actul de control precitat, cu motivarea ca respectivul act nu a fost precedat de întocmirea unui raport fiscal și emiterea deciziei de impunere.
Reclamanta, a susținut că la data de 14.01.2005, s-a efectuat o copiere a v p. de control care este definit ca fiind raport fiscal și se emite decizia de impunere, care se comunică la dosarul sindic la data de 30.05.2005, fără a se comunica nici societății și nici lichidatorului.
Parata 2 T, a formulat și depus întâmpinare la fila 20, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, motivând cu aceea că, actele administrativ contestate au fost întocmite și emise de paratul 1 DGFP T, astfel încât, doar această instituție are în prezenta cauză calitatea procesuală pasivă, respectiv acea de pârât.
Pârâta 1 DGFP T, prin întâmpinarea atașată la fila 68, arătat că în urma refacerii controlului la societatea reclamantă, obligațiile fiscale suplimentare constatate inițial au fost diminuate cu suma de 2.776.420.168 lei ROL, așa cum acest lucru rezultă din raportul de inspecție fiscală nr.7000/29.11.2005 și decizia de impunere nr-/22.11.2005, în prezent datoria fiscală a reclamantei către bugetul de stat fiind în sumă de 1.165.170.711 lei ROL, conform fișei sintetice de plătitor și 3.331.318.121 lei ROL, obligații fiscale suplimentare.
La data de 16.08.2006, prin registratura instanței, în interesul reclamantei s-a formulat cerere de intervenție de către numitul, care a fost comunicată părților conform încheierii de ședință din 11.09.2006.
Prin sentința civilă nr. 553/16.10.2006 a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta - "" - prin lichidator judiciar în contradictoriu cu pârâta T, au fost anulate decizia de impunere nr.168/14.01.2005, declarația rectificativă a creanțelor nr.168/15.04.2005 și v p. de control din 6.10.2004, în partea ce privește impozitul pe profit și TVA, menținând raportul de inspecție fiscală nr.7000/21.12.2005 și decizia de impunere nr-/22.11.2005, ca fiind temeinice și legale. Totodată a fost respinsă cererea de suspendare privind executarea v p. de control din 6.10.2004 și a deciziei de impunere nr.168/14.01.2005, ca fiind rămase fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri și împotriva încheierii din 9.10.2006 au declarat recurs reclamanta - SRL și intervenientul iar prin decizia civila nr. 112/R/14.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel în dosar nr- au fost admise recursurile, a fost casată sentința și încheierea recurate și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza s-a reînregistrat la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 27.03.2007 și conformându-se dispozițiilor instanței de recurs s-a procedat la efectuarea expertizei contabile de expert după care în aplicarea disp.art. 201 al.1 proc.civ. instanța a procedat la admiterea cererii formulate de intervenientul privind efectuarea unei contraexpertize în specialitatea contabilitate, urmată de un supliment conținând răspunsul la obiecțiunile părților.
La termenul de judecată din 2.04.2008 instanța a dispus conexarea dosarului nr- la prezentul dosar reținând identitatea de părți și de obiect conform art. 164.proc.civ.
În ceea ce privește dosarul nr- al Tribunalului Timiș, instanța reține că prin sentința civilă nr. 9611/10.10.2007 a Judecătoriei Timișoaras -a procedat la declinarea competenței de soluționare a cererii reclamantei - SRL privind anularea actelor administrative înregistrate sub nr. 2298/15.05.2006, a raportului de inspecție fiscală nr. 168/11.01.2005 și deciziei de impunere nr. 6559/2/700/22.11.2005.
Referitor la cererea de intervenție în interesul reclamantei formulată de intervenientul, ținând cont de asemenea de dispozițiile instanței de recurs, tribunalul a procedat la admiterea în principiu a acesteia conform art. 49 al.2 proc.civ. prin încheierea din 9.05.2007.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarele:
În dosar nr. 2/S/2004 al Tribunalului Timiș pârâta Tad epus declarația de creanță nr. 168/15.04.2005, indicând un total al datoriilor bugetare ale reclamantei - SRL ca fiind de 1.165.170.711 lei ROL până la data de 18.09.2003 și 6.107.738.269 lei ROL după data de 18.09.2003 (data declanșării procedurii prev. de 64/1995).
La baza acesteia s-a aflat raportul de inspecție fiscală nr. 168/11.01.2005 si Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală înregistrată sub nr. 168/14.01.2005.
În privința acestora instanța reține că inițial reclamanta a făcut obiectul controlului financiar-contabil finalizat prin emiterea raportului de control nr. 611/8.10.2004 (24-38 dosar 5920/CA/2005) fiind stabilite obligații fiscale suplimentare de 6.107.738.289 lei și obligații fiscale stabilite prin fișa sintetică pe plătitor în sumă de 1.167.897.645 lei.
S-a formulat contestație de către societatea reclamantă înregistrată la DGFP T sub nr. 7065/25.10.2004 (39) soluționată prin decizia 397/20.12.2004 prin care MFP prin Direcția generală de soluționare a contestațiilor a anulat actul de control dispunând refacerea lui de către organele de specialitate, aspect materializat prin întocmirea raportului de inspecție fiscală înregistrat la DGFP T sub nr. 168/11.01.2005 (49 și următoarele).
Urmare a unor noi documente apărute în cadrul dosarului de lichidare deschis în baza Lg. 64/95, reclamanta, prin lichidator a solicitat refacerea controlului (96). În urma refacerii controlului se întocmește de către DGFP T raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 7000/21.11.2005 și decizia de impunere nr-/22.11.2005 prin care se diminuează obligațiile fiscale suplimentare în sumă de 6.107.738.289 lei Rol cu suma de 2.776.420.168 lei, astfel încât reclamanta mai datorează bugetului de stat în accepțiunea pârâților, sumele de 1.165.170.711 lei obligații stabilite prin fișa sintetică pe plătitor și 3.331.318.121 lei obligații fiscale suplimentare.
La baza noilor obligații fiscale stabilite în sarcina reclamantei a stat sentința civilă nr. 24/18.01.2005 a Tribunalului Timiș definitivă si irevocabilă prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2122/18.06.2003 dispunându-se totodată restabilirea situației anterioare de CF prin radierea dreptului de proprietate al cumpărătoarei și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei. Extrasul CF 3296/3.03.2005 a confirmat punerea în executare a acestei sentințe, motiv pentru care organele fiscale au diminuat obligațiile fiscale consemnate în Decizia de impunere nr. 168/11.01.2005 cu suma de 277.642. RON și ca atare nu s-a mai reținut în sarcina reclamantei neîndeplinirea obligațiilor privind plata impozitului pe profit, necolectarea și nevirarea TVA-ului raportat la aceasta operațiune.
Reclamanta este nemulțumită de conținutul noilor acte administrativ fiscale astfel încât se solicită o noua verificare, sens în care se emite avizul de inspecție fiscală aflat la fila 121 dosar 5920/CA/2005 și se încheie raportul de inspecție fiscală nr. 2298/15.05.2006 care menține în întregime măsurile din actul de control nr. 7000/2/21.11.2005.
Prin notele scrise aflate la fila 137 dosar nr. 5920/CA/2005 reclamanta recunoaște ca și datorie fiscală suma de 116.517 RON care se bazează pe evidența contabilă a societății.
Prin expertiza contabilă efectuată de expert s-a stabilit ca reclamanta datorează bugetului de stat impozit pe profit o sumă de 889.689.212 lei, din care 298.048.118 lei debit, 525.508.480 lei majorări și dobânzi și 66.132.614 lei penalități, TVA în sumă de 1.051.196.632 lei (din care 576.263.453 lei debit, 406.130.558 lei majorări și dobânzi și 68.802.621 lei penalități) și contribuții la CAS, fondul de pensii, sănătate, pensii suplimentare, șomaj, etc. în sumă de 567.748.238 lei.
Expertul a reținut în privința impozitului pe profit că în perioada analizată societatea a înregistrat eronat în cheltuieli de exploatare, cheltuieli care sunt de natura investiției și care nu au la bază documente justificative sau au la bază documente cu date incomplete, cheltuielile fiind efectuate pentru alt beneficiar. A mai reținut că nu s-au calculat corect cheltuielile cu amortizarea mijlocului de transport achiziționat în leasing financiar pe 3 ani, fiind calculată amortizarea pe 3 ani nu pe 5 ani, conform HG 964/1998.
In privința TVA-ului, s-a reținut de asemenea că reclamanta a dedus TVA în sumă de 8.931.875 lei de pe documente emise de furnizori care nu au completat toate datele de identificare (lipsă Cod fiscal) sau bonuri de decontare carburanți fără înscrierea numărului de înmatriculare al autovehiculului. A mai constatat că agentul economic a efectuat lucrări de investiții pentru o construcție ai cărei beneficiari și proprietari erau asociații persoane fizice și fiind încălcate astfel prevederile art.19 lit.b OUG 17/2002 și art. 24 al.1 lit.a și art.24 al.2 lit.a Lg. 345/2002 astfel încât investiția efectuată în favoarea asociaților reprezintă TVA nedeductibil.
Referitor la celelalte datorii la bugetul de stat, expertul le-a calculat luând în considerare balanța de verificare din 30.09.2003.
Prin raportul de contraexpertiză efectuat de experții, și, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale datorate la bugetul de stat în 2 variante.
În prima variantă suma de 230.331 lei din care impozite datorate în sumă de 88.136 lei (972 lei impozit pe profit; 2060 lei impozit pe salarii și 85.104 lei TVA), dobânzi de întârziere de 122.057 lei, penalități de 8.338 lei și amenzi de 11.800 lei.
În cea de-a doua variantă s-a calculat suma datorată de 96.036 lei din care impozite de 9.158 lei (38-impozit pe profit; 2008 lei-impozit pe salarii; 7112 lei-TVA) dobânzi de întârziere de 72.868 lei, penalități de 2210 lei și amenzi de 11.800 lei.
Diferența dintre cele 2 variante se localizează în principal la TVA la care această diferență este de 131.814 lei. Referitor la diferența generată de TVA, instanța reține că organele fiscale, expertul, reclamanta prin lichidator Lucretia și chiar cei 3 contraexperți au avut un punct de vedere comun, reținând faptul că la lucrarea de construcție efectuată în T, calea, nr 2, toate achizițiile de materiale de construcție, manoperă și dotări s-au realizat de către societate în condițiile în care proprietari și beneficiari ai construcției sunt asociații persoane fizice si. Primul expert, organele fiscale și reclamanta însăși prin lichidator au reținut încălcarea OUG 17/2000 și a Legii 345/2002 investiția reprezentând astfel TVA nedeductibil.
Cei trei experți au reținut însă că toate documentele nominalizate de organele de control vizează materiale înregistrate în evidența contabilă a societății, fiind date în consum prin realizarea de lucrări și servicii în curs de execuție în corespondență cu contul de venituri. În situația expertizată faptul generator intervine la data emiterii adeverinței nr. UR 32002-2103/9.05.2002 prin care s-a confirmat semnarea PV de recepție al biroului "Autorizări și disciplina în construcții" restaurantul în regim P-parter fiind executat conform autorizației de construire nr. 2046/2001 eliberată de Primăria Mun.
Raportat la acest aspect instanța reține că societatea nu are dreptul de deducere pentru achizițiile ce au fost efectuate în numele societății dar al căror proprietar nu este societatea ci asociații societății iar susținerea intervenientului în sensul că beneficiară a construcției era societatea reclamantă nu este susținută de actele existente la dosar, neexistând la data efectuării inspecției fiscale un contract de închiriere cu persoane fizice proprietari ai terenului care sunt în fapt și în drept beneficiarii investiției efectuate conform autorizației de construire nr. 2046/10.09.2001. Ca atare, s-au încălcat prevederile art. 19 lit. b OUG 17/2000 care arată ca pentru efectuarea dreptului de deducere a TVA aferentă intrărilor, contribuabilii sunt obligați să justifice că bunurile în cauza sunt proprietatea acesteia. De asemenea și în reglementările ulterioare (Lg.nr 345/2002 art.24 al.1 lit.a ) se mențin aceleași dispoziții.
Referitor la celelalte obligații bugetare, instanța își însușește părerea din contaexpertiză potrivit căreia reclamanta nu datorează obligații de plată la bugetul asigurărilor sociale, de sănătate și șomaj.Aceasta deoarece, prin certificatul de atestare fiscală pentru persoane juridice eliberat de Oțelul sub nr. 1291/22.06.2001 și prin adeverința eliberată de Oțelul sub nr. 617/27.03.2008, eliberate în condiții legale, nu s-a identificat existența unor asemenea obligații.
Susținerea organelor fiscale din cuprinsul obiecțiunilor formulate în sensul că nu se poate reține că societatea reclamanta nu datorează aceste sume câtă vreme acestea se regăsesc în balanța de verificare pe luna ianuarie 2001 nu va fi însușită de instanță, apreciind că certificatul de atestare fiscală și adeverința mai sus enunțată fac dovada deplină pentru neexistența obligațiilor bugetare în cauză.
În aceste condiții, instanța apreciază că varianta corectă este varianta 1 din raportul de contraexpertiză și având în vedere ca în prezent sumele stabilite prin decizia de impunere nr. 168/14.01.2005 și PV de control nr. 6111/8.10.2004 au fost modificate prin raportul de inspecție fiscală nr. 7000/21.11.2005 și decizia de impunere nr-/22.11.2005 care au stabilit obligații de 1.165.170.711 lei pentru fișa sintetică pe plătitor și 3.331.318.121 lei obligații fiscale suplimentare, instanța admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL prin lichidator judiciar în contradictoriu cu pârâta DGFP T în dosar nr- și în dosar nr- conexat și dispune anularea parțială a deciziei de impunere nr. 168/14.01.2005 și a procesului verbal de control 6111/8.10.2004, a raportului de inspecție fiscală nr. 7000/21.11.2005 și a deciziei de impunere nr-/22.11.2005, stabilind că reclamanta datorează bugetului de stat suma totală de 230.331 lei din care 4324 lei impozit pe profit; 204.210 lei TVA si 7516 lei impozit pe salarii, conform variantei I din raportul de contraexpertiză efectuat în cauză.
În privința cererii de intervenție formulată de intervenientul instanța reține că aceasta a fost formulată ca și intervenție în interesul reclamantei, astfel încât disp.art.49 al.2 proc.civ. nu-i permit abordarea unei poziții procesuale diferite, iar în aceste condiții, reclamanta, însușindu-și varianta I din raportul de contraexpertiză și nu varianta II susținută de intervenient instanța procedează la admiterea cererii de intervenție în aceeași manieră ca și acțiunea principală.
În privința cheltuielilor de judecata avansate de intervenient, respectiv plata onorariului de expert precum și a celui necesar pentru efectuarea contraexpertizei, instanța nu și-a însușit concluziile raportului efectuat de expertul astfel încât nu a obligat pârâta la plata c/valorii onorariului stabilit prin încheierea din 20.02.2008 dar a obligat pârâta la plata către intervenient a onorariului contraexpertizei de 4312, lei achitat conform chitanțelor nr. -/1 din 27.05.2008 (fila 320) și nr. -/1 din 17.03.2008 (fila 156).
Soluția suscitată a fost atacată cu recurs de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T și intervenientul -.
Pârâta recurentă solicită modificarea sentinței și rejudecând pe fondul cauzei, instanța de fond să respingă acțiunea reținând că societatea reclamantă datorează bugetului de stat următoarele sume: - 116.517 lei Ron - obligații stabilite prin fișa sintetică pe plătitor și nr. 333.131 lei Ron obligații fiscale suplimentare.
Urmare a concluziilor raportului de contraexpertiză, instanța reține faptul că societatea nu are dreptul de deducere pentru achizițiile efectuate în numele societății dar al căror proprietar nu este societatea ci asociații societății; susținerea intervenientului în sensul că beneficiară a construcției era societatea reclamantă, nu este susținută de actele existente la dosar, neexistând la data efectuării inspecției fiscale, un contract de închiriere cu persoane fizice proprietari ai terenului, care sunt în fapt și în drept beneficiarii investiției efectuate conform autorizației de construcție.
Referitor la celelalte obligații bugetare, instanța își însușește partea din contraexpertiză, potrivit căreia reclamanta nu datorează obligații de plată la bugetul asigurărilor sociale, de sănătate și șomaj.
Prin obiecțiunile formulate la raportul de contraexpertiză și argumentate pe larg, organele fiscale rețin și stabilesc faptul că societatea aflată în lichidare datorează sumele stabilite prin actele de control, pe care cer a le menține instanța în judecarea recursului, prin respingerea în tot a acțiunii.
Intervenientul critică sentința pronunțată în cauză pe considerentul că în mod greșit, din totalul sumei atacate, instanța a reținut că se datorează suma de 230.331 lei, deși raportul de contraexpertiză financiar-contabilă a acreditat suma de 96.036 lei cu titlu de datorie la bugetul de stat. Argumentele instanței de fond sunt eronate întrucât diferența între variantele I și II din raportul de contraexpertiză provine dintr-o diferență de TVA colectată în sumă de 55.084 lei, TVA care în realitate nu a fost colectat și ca atare, nu a existat obligația de vărsare a sa la buget. Pe cale de consecință, au fost recalculate și majorările de întârziere, rezultând suma mult mai mică de la varianta II. Faptul că acest TVA nu a fost colectată în realitate, nu a fost contestat de niciuna dintre părți (nici de reclamantă și nici de pârâta T). Ca atare, soluția consacrată în raportul de contraexpertiză este cea corectă.
De asemenea, opinia instanței este greșită și sub aspectul deductibilității TVA-ului aferent achizițiilor de materiale date în consum de societate. Este fals că investiția în construcție a fost făcută pe numele acestora, dar investiția s-a realizat în baza acordului de asociere în participațiune existent la dosar. În acest acord, se stabilește că exploatarea investiției și realizarea de venituri din aceasta urma să se facă de către societatea SRL. Așadar, investițiile realizate de societate au fost făcute în scopul obținerii de venituri, în realizarea obiectului de activitate al firmei. De altfel și în raportul de expertiză financiar-contabilă întocmit de cei trei experți contabili numiți în cauză, aceștia au arătat că se justifică deducerea TVA-ului respectiv, întrucât materialele achiziționate au fost date în consum (cont 604.01) prin realizarea de lucrări și servicii în curs de execuție (cont 332) în corespondență cu contul de venituri (711).
Pentru motivele învederate, recurentul apreciază că se impune modificarea soluției date de tribunal în parte, în sensul de a stabili că reclamanta datorează bugetului de stat numai suma de 96.036 lei, conform variantei 2 din raportul de contraexpertiză.
Curtea, procedând în temeiul prevederilor art.3041Cod procedură civilă aplicabil speței, constată că recursul declarat de intervenient este întemeiat și-l va admite iar recursul promovat de pârâtă este nefondat urmând a fi respins, pentru motivele de fapt și de drept ce urmează:
Instanța de fond a evidențiat în cuprinsul dispozitivului hotărârii date o stare de fapt conformă probelor administrate de părți, concluzii pe care instanța de recurs și le va însuși, văzând că, în recurs nu au fost aduse dovezi contrare.
În principal, recurenta pârâtă, care-și menține punctul de vedere exprimat pe parcursul judecății în fond, cu trimitere și la obiecțiunile aduse raportului de contraexpertiză întocmit în speță, nu a prezentat experților argumente și elemente care să fundamenteze în totalitate concluziile inserate de organul de control în actele administrativ-fiscale contestate de reclamantă și intervenient, cu toate că după obiecțiunile acesteia, experții au efectuat noi verificări, relevând că:
Față de cele solicitate prin obiecțiunile depuse de organul fiscal, la termenul din 16.04.2008, și pentru indicarea cu certitudine a variantei privind nivelul obligațiilor bugetare datorate și a celor accesorii, respectiv a variantei I în sumă de 230.331 lei sau a variantei II în sumă de 96.036 lei, experții contabili au solicitat punerea la dispoziție a procesului-verbal nr.1301 din 25.06.2001, inclusiv anexele, act întocmit de Oțelu, prin adresele depuse la organele fiscale, astfel, adresa nr.1984/05.05.2008 la. Oțelu și adresa nr.9429/08.05.2008 la.
Experții contabili precizează că din anexele la procesul-verbal nr.1301 din 25.06.2001 ar fi posibilă detalierea și clarificarea soldului taxei pe valoarea adăugată de plată la 31.12.2000 înscris în Certificatul de atestare fiscală nr.1291/22.06.2001, sold care diferă de soldul acestei obligații înscris în balanța de verificare a conturilor contabile la 31.12.2000, precum și a soldului contului obligației privind impozitul pe profit, pentru care suma diferă, de asemenea, în certificat față de soldul contului obligației, la aceeași dată.
Prin răspunsurile emise, organele fiscale, atât de la. Oțelu cât și din cadrul Administrației Finanțelor Publice T nu au pus la dispoziția experților contabili anexele la procesul-verbal nr.1301/25.06.2001.
Pentru acest motiv, s-a luat în considerare varianta II conform căreia - SRL datorează suma de 96.036 lei, reprezentând obligații bugetare și accesorii aferente, plățile de TVA din OP în sumă de 11.515 lei și din OP în sumă de 20.900 lei, fapt ce a determinat diminuarea sumei datorate privind TVA și accesorii aferente, așa cum sunt prezentate în anexa 15 la raportul de expertiză contabilă.
Referitor la TVA colectată de către societate și evidențiată numai în jurnalul de operațiuni diverse, și nu și în jurnalul de vânzări a lunii decembrie 2001, în sumă de 55.084 lei:
Din analiza operațiunilor derulate atât prin extrasele de bancă editate de către BCR Oțelu, cât și din cele evidențiate în rulajul contului 5121. analitic 2 BCR Oțelu, nu se poate deduce, nu rezultă și nu se regăsește operațiunea, încasarea care ar fi putut genera o TVA colectată de 55.084 lei.
Tot în varianta II s-a avut în vedere faptul mai sus prezentat, acela că nu se poate considera TVA colectat în sumă de 55.084 lei, ca datorat, în baza unor operațiuni fără documente legale.
Având în vedere cele mai sus argumentate expertiza propune varianta II cu obligații bugetare și accesorii în sumă de 96.036 lei, cum sunt ele defalcate pe capitole bugetare.
citată mai evidențiază că diferența dintre cele două variante în sumă de 134.295 lei se localizează în principal la taxa pe valoarea adăugată la care această diferență este de 131.814 lei.
În varianta II, TVA, majorările și penalitățile de întârziere sunt ajustate la luna decembrie 2000 și luna decembrie 2001 conform Anexei nr.8 (4 pag.), astfel cum expertiza contabilă a prezentat, prin care obligațiile totale la bugetul consolidat al statului, capitolul Taxa pe valoarea adăugată, din care rezultă în sarcina - SRL obligații și accesorii calculate până la 18.09.2003, de: 72.396 lei, din care, - debitul este de 7.112 lei Ron, - majorări de 63.601 lei Ron și - penalități de întârziere de 1.683 lei Ron.
Aceste ajustări provin din: - rectificarea sumei soldului de "TVA de plată", preluat din balanța de verificare a conturilor de la 31.12.2000, cu 32.415 lei, reprezentând plăți efectuate de societate de 20.900 lei și de 11.515 lei; - diminuarea cu suma de 55.084 lei a TVA colectat în data de 21.12.2001 și celelalte categorii de obligații fiscale, până la valoarea de 96.036 lei.
Așadar, varianta a doua din raportul de expertiză, susținută conform argumentelor redate, pe evidențele contabile ale societății și în raport de reglementările incidente, este cea care exprimă realitatea operațiunilor producătoare ale debitelor datorate de reclamantă.
Nici instanța de fond nu înlătură constatările celor trei experți referitoare la sursa diferenței dintre variantele expertizei, respectiv materialele de construcție, lucrările și serviciile aferente construcțiilor aflate în curs de execuție (parțial recepționate), în corespondență cu contul de venituri al societății.
Prima instanță înlătură însă aceste constatări, pe motiv că achizițiilor cu această destinație, efectuate în numele societății, nu le este aferentă o dovadă care să ateste un drept asupra terenului pe care se edifică, potrivit autorizației de construcție, restaurant în regim P (parter), proprietari ai terenului și pe numele cărora a fost eliberată autorizația de construcție fiind asociații societății, persoane fizice, (intervenientul) și.
Din analiza situației susredate, preponderență are împrejurarea necontestată și citată din Raportul de inspecție fiscală nr.168/11.01.2005:
"În perioada verificată, agentul economic a efectuat construcție restaurant - în regim P, spații de locuit - în regim, situată în T, Calea nr.2, efectuând toate achizițiile de materiale de construcție, manoperă și dotări în numele societății.
Față de aceste constatări, prin faptul că toate documentele nominalizate în Anexa nr.9 pag.1-13, de organul de control, s-au făcut achiziții de materiale în numele și pe seama societății, aceste materiale sunt înregistrate în evidența contabilă, fiind date în consum (cont 604.01) prin realizarea de lucrări și servicii în curs de execuție (ct.332) în corespondență cu contul de venituri 711, experții contabili au apreciat că se justifică înregistrarea în conturile societății a documentelor nominalizate în Anexa nr.9 pag.1-13 Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr.168/11.01.2005, pentru care valoarea TVA-ului dedus de către societate a fost de 164.954 lei Ron.
Expertiza contabilă a acceptat documentele aferente lucrărilor de construcții efectuate, cu o TVA deductibilă de - lei Ron, colectând pe de altă parte o TVA de 172.840 lei Ron, pentru serviciile executate de societate cu materialele și serviciile achiziționate. Se remarcă faptul că valoarea TVA colectată este mai mare decât TVA dedusă cu suma de 7.886 lei Ron, întrucât pentru realizarea lucrărilor autorizate conform autorizației de construcție nr.2046/2001 societatea a plătit servicii aferente unor prestatori neplătitori de TVA, exemplu lucrări executate de Penitenciarul Timișoara.
Prin acceptarea TVA deductibilă în sumă de 164.954 lei Ron și respectiv a colectării TVA în sumă de 172.840 lei Ron, prezentată analitic în Anexa nr.5 (1 pag.) bugetul statului nu a fost prejudiciat, TVA de plată rezultată din această operațiune este de 7.886 lei Ron."
Așa fiind, instanța își însușește concluziile expertizei de specialitate menționate, fiind conforme stării de fapt și de drept caracteristice speței, formând convingerea că recursul intervenientului este fondat și va fi admis ca atare, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă sentința recurată urmând a fi modificată corespunzător, prin menținerea actelor administrativ-fiscale în discuție pentru suma de 96.036 lei, ca în varianta a doua a raportului de contraexpertiză întocmit de experții, prof.dr., ec. și ec. -.
Se cuvine a mai preciza faptul că intervenția voluntară a recurentului intervenient, înțeleasă a fi făcută în interesul reclamantei este identică unei intervenții în interes propriu, dată fiind calitatea acestuia în raportul juridic dedus judecății și față de raportul în care acesta se află cu societatea al cărui asociat este, aflată la rândul său sub incidența prevederilor Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
De aceea, se poate afirma că intervenientul justifică atât un drept cât și un interes propriu în cauză, coincident cu interesul reclamantei, căruia i se subordonează, iar poziția sa procesuală profită părții reclamante.
Toate acestea, așa cum s-a relevat, conduc la soluția de admitere a recursului declarat de intervenient și de respingere a recursului pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP T împotriva sentinței civile nr.506/CA/4.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș.
Admite recursul declarat de intervenientul - împotriva aceleiași sentințe, pe care o modifică în sensul că, stabilește că reclamanta datorează bugetului de stat suma totală de 96.036 lei, în loc de 230.331 lei, conform variantei a doua din raportul de contraexpertiză efectuat în cauză. Menține, în rest, dispozițiile sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 18.09.2008.
PREȘEDINTE Pt.JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER - - -
aflată în concediu
VICEPREȘEDINTE
GREFIER
- -
Red. /27.11.2008
Tehnored./28.11.2008
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--01.07.2008
Către
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă trimitem alăturat dosarul cu numărul de mai sus privind recursurile declarate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T și de intervenientul - împotriva sentinței civile nr.506 din 04.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal și în care s-a pronunțat decizia civilă nr.855/18.09.2008,
Întrucât intervenientul a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr.506/04.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, anexat prezentului dosar.
Dosarul cusut și numerotat conține 21 file.
Anexe:.nr- Tribunalul Timiș = 233 file.
.nr- Tribunalul Timiș = 11 file
.nr- Judecătoria Timișoara = 29 file
.nr- Curtea de APEL TIMIȘOARA = 30 file
.nr.5920/CA/2005 Tribunalul Timiș = 173 file.
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
- GREFIER
- -
Tehnored./28.11.2008
Ex.2
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
