Contestație act administrativ fiscal. Decizia 86/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 86
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta G, cu sediul în-, - B,. 6, jud. G, împotriva sentinței nr. 980/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.01.2010 și s-au consemnat în încheierea din acea zi, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 18 ianuarie 2010, când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr-, reclamanta Gaf ormulat în contradictoriu cu pârâta G contestație împotriva Deciziei nr. 194/01.07.2009 și Decizia nr. 194 bis/2009 emisă de G ca urmare a contestării Deciziei de impunere nr. 4775/30 04 2009 și Raportului de inspecție fiscală nr. 4773 din 30.04.2009, ambele emise de G, solicitând anularea lor și menținerea măsurilor stabilite și aplicate în baza procesului verbal inițial nr. 14245/12 11 2008 emis de G, în ceea ce privește faptul că societatea are drept de restituire diferența de acciză în suma de -,35 lei si anularea majorărilor de întârziere în suma de 16019,00 lei.
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că în timpul controalelor și a inspecției fiscale efectuată de pârâta pentru perioada septembrie - octombrie 2008 aceasta a încheiat procesul verbal nr. 14245, concluzionând că această societate este îndreptățita a-i fi restituită acciza redusă aferentă lunii septembrie 2008 în sumă de 103.349,35 lei, proveniți din operațiunile de livrare a motorinei.
Ulterior, G prin raportul de inspecție fiscală nr. 4773/30.04.2009 revine asupra concluziilor din procesul verbal sus menționat și a considerat că reclamanta nu mai îndeplinește calitatea de furnizor potrivit disp. art. 6 alin. 6 din HG nr. 804/2008 întrucât nu ar deține spatii de depozitare obligând societatea la plata sumei de - lei cu titlu de acciză si a majorărilor de întârziere in valoare de 16019 lei potrivit deciziei de impunere nr. 4775 din 30.04.2009.
Reclamanta consideră că aceste ultime acte fiscale întocmite de câtre pârâta G, ar fi nelegale motivate de faptul că potrivit documentațiilor pe care le deține, aceasta ar avea calitatea de comerciant, în speță fiind distribuitor de combustibili lichizi și furnizor de motorină subvenționata, astfel cum se reține de disp. art. 6 din nr.HG 804/2008.
De asemenea s-a mai arătat de către reclamantă că, începând cu anul 2005 aceasta societate deține toate autorizațiile necesare pentru a furniza motorina subvenționată pentru agricultură, iar pârâta inițial nu a contestat cele arătate de reclamantă, care atestau modul de livrare al motorinei, recunoscând că această societate nu a produs prejudicii statului și confirmă faptul că operațiunile de livrare de motorină cu acciză redusă sunt reale.
În aceste condiții, solicită anularea actelor fiscale întocmite ulterior de pârâtă la data de 30.04.2009.
În drept a invocat disp. art. 216 din nr.OG 92/2003 republicată.
Prin sentința civilă nr. 980/05.10.2009, Tribunalul Galația respins ca nefondată contestația reclamantei Tranzact
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 4773 din 30.04.2009 întocmit de pârâta G s-a verificat confirmarea realității operațiunilor de livrare a motorinei cu acciză redusă efectuate de reclamanta, în vederea soluționării cererii de diferențe de accize pentru motorina livrata cu acciza redusă. Inițial prin procesul verbal de control nr. 14245 din 12 11 2008 întocmit de aceeași pârâtă s-a stabilit faptul că aceasta societate ar avea drept de restituire pe luna septembrie 2008 sumei de -,35 lei cu titlu de diferențe acciză, considerându-se că aceasta ar avea calitatea de furnizor de motorină, și că marfa a fost livrată de la un depozit ce constituia punctul lor de distribuire de motorină cu acciza redusă.
Ulterior pârâta G prin raportul de inspecție fiscală nr. 4773 din 30.04.2009 a revenit asupra concluziilor din procesul verbal nr. 14245/12 11 2008 și a considerat că aceasta societate nu ar mai îndeplini calitatea de furnizor potrivit art. 6 alin. 6 din HG nr. 104/2008 întrucât nu ar deține spatii de depozitare, reclamanta fiind obligate să plătească suma de - lei cu titlul de acciză si majorări de întârziere în cuantum de 16019 lei, fiind emisă în acest sens Decizia de impunere nr. 4775 din 30 04 2009.
Această soluție a fost menținută de pârâta G prin Decizia nr. 194 si 194 bis din 01.07.2009.
Potrivit apărărilor efectuate de către reclamantă, instanța a reținut faptul că cele reținute în cuprinsul celor două decizii emise de G nu a fost negată de nici una dintre părți.
Practic ceea ce se contestă este doar interpretarea eronată a disp. art. 6 alin 6 din nr.HG 804/2008, reclamanta considerând că în mod greșit nu s-a reținut calitatea de furnizor de motorină, cu toate consecințele ce decurg de aici.
În cauză, față de înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile nr.HG 804/2008, privind aprobarea nivelului și a condițiilor de aplicare a accizei reduse la motorina achiziționată în perioada august -decembrie 2008 în vederea utilizării în agricultură și Ordinul nr. 2599 din 4 septembrie 2008 referitor la aprobarea procedurii de restituirea sumelor reprezentând diferențe de accize pentru motorină lucrată cu acciza redusă.
Astfel în temeiul art. 10 alin. 4 din nr.HG 804/2008, doar furnizorii persoane juridice depun la autoritatea fiscală teritorială o cerere de restituire a sumelor reprezentând diferența de accize pentru motorină livrată cu acciza redusă, pentru care exista confirmarea direcției sau direcțiilor pentru agricultură și dezvoltare rurală.
Instanța a reținut că întreaga procedură de restituire a sumelor face referire doar la furnizorii de motorină, astfel cum sunt definiți aceștia de disp. art. 6 alin. 6 din nr.HG 804/2008.
Potrivit acestor prevederi sunt considerați furnizori, acei operatori economici care sunt producători, importatori și/sau distribuitori de motorina și au depozite sau stații de distribuție.
Instanța a reținut că reclamanta recunoaște chiar prin acțiune că "a livrat marfa de la depozitul importatorului " " B astfel că nu poate fi încadrata decât în categoria prestatorilor de servicii, astfel cum aceștia sunt definiți la art. 6 alin. 2 din nr.HG 804/2008 întrucât deține autovehicule speciale pentru transportul de combustibil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta, criticând-o sub aspectul legalității și solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea cererii de recurs a arătat aceasta că potrivit art. 4 din nr.HG 804/2008, dispozițiile actului normativ sunt aplicabile producătorilor agricoli, beneficiarii facilităților fiscale și că din moment ce acest act normativ transpune în legislația internă dispozițiile comunitare, trebuie garantat rezultatul (scopul) de atins, principiu nerespectat de pârâte.
A mai arătat recurenta că interpretarea art. 6 din nr.HG 804/2008 s-a făcut în mod greșit, fără a se avea în vedere restul dispozițiilor actului normativ și că de altfel art. 6 nu prevede expres că furnizorul ar fi obligat să dețină un depozit ci, doar precizează că locul de unde se achiziționează motorina este depozitul "aparținător" furnizorului.
Recurenta a apreciat că instanța a făcut o confuzie între noțiunea de "deținere" și "aparținere" și că, în fapt, ea a livrat motorină cu acciză redusă de la depozitul pe care în deține importatorul și care este aparținător societății ei și că în contractele comerciale încheiate cu producătorii agricoli s-au respectat aceste date.
A mai motivat recurenta că această interpretare este conformă cu principiile generale statuate de Codul Fiscal și de Codul Comercial, respectiv cu art. 132 alin. 1 lit. a, art. 128 alin. 1 și 6 Cod fiscal și art. 59 alin. 1 și 3 Cod comercial.
Recurenta a mai arătat că singurele motive prevăzute de lege pentru restituirea contravalorii diferenței de accize sunt utilizarea motorinei în alte scopuri decât pentru lucrări agricole mecanizate și existența unor diferențe între cantitatea totală de motorină cuprinsă în cererea furnizorului și cantitatea livrată, situații neexplicabile în cauză.
În ceea ce privește disp. art. 10 din nr.HG 804/2008, recurenta a arătat că este îndreptățită să depună cererea de restituire a sumelor reprezentând diferențele de accize și că Direcțiile pentru agricultură și dezvoltare rurală sunt instituțiile care verifică și certifică cantitățile de motorină.
A mai arătat aceasta că, în baza atribuțiilor legale, autoritatea vamală a verificat și confirmat realitatea operațiunilor de livrare a motorinei cu acciză redusă, fapt recunoscut și în instanță.
Recurenta a subliniat și faptul că a livrat motorină subvenționată cu 2 tipuri de sprijin financiar, unul acordat direct de către Direcțiile agricole (care i-au restituit diferența de preț corespunzătoare) și unul acordat de organele fiscale care în mod nelegal refuză restituirea, deși dispozițiile nr.HG 804/2008 nu au adus elemente noi față de nr. 485/2008.
A mai arătat recurenta că în susținerea propunerii de nerestituire a diferenței de acciză, organele vamale și fiscale s-au prevalat de adresa nr. 59311/ /NC/2008 referitoare la Com T, ori această societate a câștigat în instanță, conform sentinței civile nr. 1141/2009 a Tribunalului Tulcea.
În cauză nu s-au formulat întâmpinări.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 10 din nr.HG 804/2008, pot formula cerere de restituire a sumelor reprezentând diferențele de accize doar furnizorii - persoane juridice.
Desigur, calitatea de "furnizor" a unei persoane juridice se verifică prin prisma celorlalte norme cuprinse în lege.
Susținerea recurentei, în sensul că dispozițiile nr.HG 804/2008 sunt adresate doar producătorilor agricoli și că nu îi sunt aplicabile nu pot fi reținute în condițiile în care recurenta și-a întemeiat chiar cererea de restituire pe acest act normativ.
Nu se poate reține nici aplicarea Directivei Consiliului 2003/96/CE, aceste acte normative neproducând efecte direct în sistemul de drept al țărilor destinatare.
Susținerile recurentei referitoare la noțiunile de "aparținător" și "deținător" sunt în mod vădit nefondate, actul normativ referindu-se la legătura juridică dintre titularul unui drept asupra depozitelor și depozitele respective. Cum recurenta nu justifică existența unui drept asupra depozitelor de aparțin B, nu se poate considera că prin faptul că ridică motorina de la aceste depozite, ar dobândi calitatea de furnizor conform art. 6 din nr.HG 804/2008.
Cum orice normă juridică, se interpretează în sensul în care produce efecte juridice, nu se poate aprecia că legiuitorul a prevăzut dispoziția potrivit căreia furnizorul trebuie să aibă un depozit fără nici un scop.
Faptul că o instituție publică, (respectiv Ministerul Agriculturii prin Direcție) a acordat un sprijin financiar nu creează o obligație pentru intimată, astfel încât această apărare nu prezintă nici o relevanță în cauză.
Față de aceste considerente, văzând și disp. art. 312 Cod procedură civilă, urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G, cu sediul în-, - B,. 6, jud. G, împotriva sentinței nr. 980/05.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red. /25.01.2010
Tehnored./29.01.2010
Fond:
Comunicat 3 ex./02.02.2010
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
