Contestație act administrativ fiscal. Decizia 863/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 863/
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - COM SRL, cu sediul în G,-, -.27, jud. G, împotriva sentinței nr. 302 din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE consilier juridic, în baza delegației pe care le depune la dosar și pentru intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - G, consilier juridic, lipsă fiind recurenta - COM SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, recurenta a depus o cerere prin care solită judecarea în lipsă, taxa de timbru și împuternicirea avocațială a pârâtului său, av., după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - G, consilier juridic apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică, și consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.304 pr. civ. și cele cu privire la condițiile de deductibilitate a cheltuielilor calității de salariat al societății. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta intimatei ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE consilier juridic, pune aceleași concluzii de respingere a recursului depus de reclamantă ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați reclamanta - COM SRL a solicitat anularea Deciziei nr. 34/21008, a raportului de inspecție fiscală nr.183/2008 și a Deciziei de impunere nr.183/2008 emise de DGFP
Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 302/2 martie 2009 respins contestația.
În motivare s-a reținut că prin Decizia nr.34/2008 a fost respinsă contestația - COM SRL pentru suma de 11979 lei reprezentând 9.195 lei impozit pe profit stabilit suplimentar de organele de control aferent perioadei 2002-2006 inclusiv și 2007, și 2784 lei majorări de întârziere, aferente pentru neachitare în termen.
Instanța a apreciat că actele a căror anulare se solicită au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, astfel pentru cheltuielile cu indemnizațiile de delegare ale administratorului societății, s-a apreciat că nu sunt deductibile fiscal, întrucât potrivit art.9 al.7 lit.c din Legea nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, aplicabil pentru anii fiscali 2002 și 2003, nu s-a făcut dovada calității de salariat al societății și în plus nu au fost depuse acte justificative ca deplasarea s-a făcut în scopul activității societății.
Pentru cheltuielile cu materialele înregistrate de societate pentru anul 2002 și pentru care au fost întocmite facturi fiscale, s-a apreciat că facturile nu îndeplinesc condițiile de deductibilitate nefiind întocmite cu datele necesare în conf. cu art. 9 al.2 lit.j din Lg.414/2002 si art.99 din HG 859/2002, și deci neputând fi considerat document justificativ.
În perioada 2004-2007, impozitul pe profit, a reținut instanța de fond ca fiind reglementat de Legea nr.571/2003, astfel că nu au fost acordate drept de deducere pentru cheltuielile cu amortizarea mijloacelor de transport achiziționate.
A constatat instanța că privitor la deductibilitatea cheltuielilor efectuate cu amortizarea autoturismelor, nejustificate de societate, acestea pot fi reținute numai în limita unui autoturism aferent fiecărui angajat cu funcție de conducere sau administrare potrivit art.43 din HG 44/2004.
Reclamanta a avut doar un singur salariat în aceasta situație.
Aceeași situație în ce privește cheltuielile de asigurare și dobânzile aferente mijloacelor de transport achiziționate în leasing pe aceeași perioadă, în conf.cu art. 21 al.3 lit.c din Lg.571/2003.
Împotriva sentinței a declarat recurs - COM SRL G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Instanța de fond prin ignorarea situației de fapt prezentate de contestatoare, apreciat ca sumele reținute prin actele de control, cu referire la raportul de inspecție fiscală, nu ar fi deductibile fiscal, în consonanță cu aceste acte.
Greșit a stabilit instanța cu indemnizațiile de delegare ale administratorului societății nu sunt deductibile, întrucât acesta nu are calitatea de salariat al societății.
Or, deplasările respectiv delegările administratorului au fost făcute în scopul afacerii, ceea ce exclude raționamentul instanței de fond.
Sub un alt motiv de recurs este criticată opinia potrivit cu care, facturile fiscale nu îndeplinesc condițiile de deductibilitate, neconținând date referitoare la Codul fiscal și adresa cumpărătorului conf. art. 9 al.2 lit.j din Legea nr.414/2002, cu alte cuvinte neputând fi considerat act justificator.
Era de observat că anumite neregularități în întocmirea actelor respective-facturi fiscale - nu sunt imputabile societății nefiind emise de aceasta, care de altfel le-a și înscris în evidența contabilă.
Aceeași situație în ce privește cheltuielile de protocol despre s-a afirmat că nu pot fi deduse fiscal pentru că depășesc limita legală, și la fel cheltuielile de cazare care nu au beneficiat de regimul deductibilității fiscale pe motiv ca societatea nu are salariați, iar cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților sunt nedeductibile.
În fine, instanța și-a însușit punctul de vedre al organului de control, pe care nu l-a cenzurat, referitor la cheltuielile legate de amortizarea unui autoturism precum și cheltuielile cu asigurările și dobânzile autoturismelor achiziționate în leasing.
Recursul s-a declarat în termen legal și a fost legal timbrat.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a făcut o judicioasă analiză a probelor cauzei, aplicând și interpretând corect dispozițiile legale pentru fiecare categorie de cheltuieli cu regim de nedeductibilitate din profitul impozabil realizat de societate în perioada supusă controlului.
Referitor la indemnizațiile de delegare ale administratorului societății, legiuitorul a condiționat deductibilitatea acestora de calitatea de salariat, în conf. cu art.9 al.7 lit.c din Legea nr.414/2002.
Reclamanta nu a dovedit calitatea de salariat a administratorului, astfel că, în absența unei atari dovezi cheltuielile la care s-a făcut referire nu puteau fi deduse fiscal.
În ce privește cheltuielile cu materialele înregistrate în cursul anului 2002 și 2003 respectiv facturi fiscale, Curtea își însușește concluziile organelor de control și motivarea instanței de fond, în sensul că, nu îndeplinesc condițiile de documente justificative prin omisiunea înserării anumitor date care să confirme și mai apoi să creeze posibilitatea verificării operațiunilor înscrise în cuprinsul lor.
Așa fiind, corect s-a făcut aplicabilitatea art.9 al.7 lit. j din Legea nr.414/2002 raportat la art.99 din HG nr.859/2002.
De altfel, prin motivele de recurs se recunoaște această împrejurare de fapt, respectiv omisiunile din facturi a unor date, numai că reclamanta deplasează culpa în primirea unor astfel de acte, către emitentul lor, deși există posibilitatea de a solicita întocmirea acestor acte, în formă legală.
Referitor la cheltuielile de cazare, din actele depuse rezultă că persoana care a făcut deplasarea și ulterior a decontat cheltuielile legale de cazare, are calitate de asociat al - COM SRL iar în conf. cu art.9 al.7 lit. h din Legea nr.414/2002, nu sunt deductibile cheltuielile făcute în favoarea acționarilor sau asociaților.
Potrivit art.9 al.7 lit. g din Legea nr.414/20092, nu sunt deductibile fiscal, cheltuielile de protocol care depășesc limita de 2% aplicată asupra sumei rezultate dintre totalul veniturilor și al cheltuielilor, inclusiv accizele mai puțin cheltuielile cu impozitul pe profit ori cheltuielile de protocol înregistrate în cursul anului.
Pe de altă parte art.21 al.3 Cod fiscal, prevede că au deductibilitate limitată de până la 2% cheltuieli de protocol, aplicată asupra sumei rezultate dintre totalul veniturilor impozabile și totalul cheltuielilor aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol ori cheltuielile cu impozitul pe profit.
Legat de cheltuielile cu amortizarea autoturismelor și cele cu asigurarea și dobânda, în perioada supusă inspecției, societatea nu a putut dovedi decât că are un singur angajat cu contract parțial de muncă, în persoana contabilului societății, situație în care devin incidente disp.art.21 al.3 lit.h Cod fiscal, respectiv aceste cheltuieli sunt deductibile numai în situația când sunt limitate la un singur autoturism aferent fiecărui angajat cu funcție de conducere sau de administrare a persoanei juridice, fiind irelevant din punct de vedere fiscal, sub aspectul deductibilității, faptul că autoturismele au fost folosite în interesul societății sub aspectul desfășurării activității ei.
Față de cele expuse, Curtea văzând și art. 312. pr. Civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - COM SRL, cu sediul în G,-, -.27, jud. G, împotriva sentinței nr. 302 din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./23.11.2009
Tehnored./2ex./02.12.2009
Fond-
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
