Contestație act administrativ fiscal. Decizia 869/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 869/R-CONT
Ședința publică din 02 Octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
- -, -
-, judecător
, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în Rm.V,-,.6,.C,.2, județul V, împotriva încheierii din 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B,-, Corp A, sector 6.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta- reclamantă - SRL prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind intimata- pârâtă
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0, 15 lei, precum și a chitanței nr.-/01.10.2009, emisă de Primăria Mun. Rm.V, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei- reclamamte solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și depune la dosar extrasul de cont din data de 29.05.2009 cu care face dovada plății către Agenția de Mediu, precum și chitanța reprezentând achitarea taxei de timbru.
Curtea încuviințează proba cu acte solicitată de recurenta-reclamantă prin apărătorul său și constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestuia.
Av., având cuvântul pentru recurenta- reclamantă - SRL, solicită admiterea recursului, modificarea încheierii și pe fond admiterea cererii de restituire a cauțiunii, arătând că plata acestei cauțiuni a rămas fără obiect în condițiile în care deși li s-a admis cererea de suspendare a executării silite a actelor administrativ fiscale contestate, sumele solicitate de intimata- pârâtă le-au fost luate din cont, astfel că suma pretinsă ca fiind datorată de reclamantă a fost plătită la bugetul de stat.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 24.03.2009, reclamanta - SRL Rm.V a chemat în judecată pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună suspendarea executării silite fiscale a Raportului de inspecție fiscală nr.17/30.01.2009 și a Deciziei de impunere nr.12/30.01.2009, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că urmare a inspecției fiscale au fost întocmite cele două acte administrative prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă totală de 187.034 lei, reprezentând fond de mediu și majorări de întârziere. Prin somația nr.6681/11.03.2009, respectiv titlul executoriu nr.63/11.03.2009, i s-a comunicat începerea procedurii de executare silită fiscală asupra patrimoniului său.
Împotriva actelor administrative menționate s-a formulat contestație la organul fiscal, solicitându-se anularea actelor întrucât sumele reținute în sarcina sa nu sunt datorate.
Până la soluționarea contestației, se impune suspendarea executării silite începute, considerându-se a fi îndeplinite dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, respectiv caz bine justificat și pagubă iminentă, deoarece prin actele administrative în discuție s-au stabilit obligații de plată suplimentare, încălcându-se dispozițiile legale ce conduc la nulitatea acestora.
Curtea de APEL PITEȘTI - prin sentința nr.73/F-C/15.04.2009 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea - Secția de contencios administrativ și fiscal, pe temeiul art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr-.
Prin sentința nr.772/CAF/2.06.2009, Tribunalul Vâlceaa admis cererea și a dispus suspendarea Raportului de Inspecție Fiscală nr.17/30.01.2009 și a Deciziei de impunere nr.12/30.01.2009.
Astfel, s-a reținut că, potrivit art. 14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunțarea instanței de fond.
Din acest text de lege rezultă că, pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: cazul bine justificat și cauza iminentă.
Cazul bine justificat există atunci când din împrejurările cauzei rezultă o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului de așa natură încât să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu precum și a prezumției de legalitate.
Măsura suspendării reprezintă o protecție jurisdicțională provizorie a persoanei ale căror drepturi se pretind a fi lezate prin emiterea unui act administrativ despre care se susține cu argumente juridice nelegalitatea lui.
Conform contestației formulate s-a apreciat că reclamanta combate actele administrative atât din punct de vedere al legalității loc cât și din punct de vedere al greșitei rețineri a situației de fapt ceea ce, în aparență creează o serioasă îndoială cu privire la prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative.
Așa cum a arătat mai sus, instanța a reținut că pârâta, înainte de a se finaliza procedura jurisdicțională, a început executarea silită.
O finalizare a executării silite înainte de verificarea temeiniciei contestației formulată de reclamantă în căile legale de atac este de natură să creeze o pagubă iminentă societății prin eventuala înstrăinare a activelor în condițiile în care legea română cât și recomandarea R(89)8 adoptată de consiliu de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei, prevăd protecție provizorie a persoanei care se pretinde vătămată printr-un act administrativ.
Astfel, reclamanta și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță de a achita cauțiunea prevăzută de lege.
Prin cererea înregistrată la data de 18.06.2009, reclamanta a solicitat restituirea cauțiunii în cuantum de 18.600 lei, pe care a achitat-o cu chitanța CEC nr.-/1/15.04.2009 și recipisa de consemnare nr.-/1/15.04.2009, ce nu a fost folosită.
S-a mai arătat că, plata cauțiunii a rămas fără obiect, în condițiile în care a fost admisă cererea de suspendare a executării silite, deși, sumele solicitate i-au fost luate din contul deschis la BCR - Sucursala V, împrejurare ce lasă fără efect măsura de suspendare solicitată.
Tribunalul Vâlcea - prin încheierea din 7.07.2009 - a respins cererea petentei ca prematură.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că petiționara a consemnat conform recipisei nr.-/1 din 15.04.2009 suma de 18.600 lei cu titlu de cauțiune în dosarul sus-menționat, care a avut ca obiect suspendarea executării actului administrativ fiscal intitulat Raport de Inspecție fiscală nr.17/30.01.2009 și Decizia de impunere nr.12/30.01.2009.
Cererea a fost admisă prin sentința nr.772/CAF din 2 iunie 2009 Tribunalului Vâlcea.
Potrivit dispozițiilor art.7231Cod pr.civilă "Cauțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate".
Or, reclamanta nu a făcut dovada că fondul cauzei s-a soluționat în mod irevocabil prin hotărâre judecătorească, astfel că cererea sa a fost apreciată ca fiind prematur formulată.
Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs, în termen legal, petenta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art.304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă, în sensul că:
- în mod greșit, s-a respins cererea de restituire cauțiune, în primul rând, pentru faptul că sumele reținute în sarcina sa prin actele administrative contestate a fost plătită intimatei, așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 9, astfel că măsura suspendării a rămas fără obiect;
- în al doilea rând, cererea de suspendare executare fiind admisă de către instanță nu se mai justifică plata cauțiunii stabilite de instanță;
- ca atare, plata sumei pretinse de către intimată fiind virată la bugetul de stat, fără a se cauza vreun prejudiciu intimatei, care să fi putut conduce la solicitarea de eventuale despăgubiri, invocarea dispozițiilor art.7231Cod pr.civilă nu mai are relevanță.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea încheierii prin admiterea cererii de restituire cauțiune.
Examinând criticile aduse, pe temeiurile invocate, dar și în raport de dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, curtea reține că acesta este fondat, pentru cele ce se vor expune în continuare:
Într-adevăr, deși, recurenta-petentă formulase la data de 24.03.2009, cerere de suspendare a executării actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații la fondul de medii, în cuantum de 187.054 lei, formându-se dosarul cu nr-, unde s-a achitat cauțiune de 20%, stabilită prin rezoluție, anterior soluționării acesteia, mai concret, la 28.05.2009, suma de mai sus a fost, deja, achitată intimatei, cu ordin de plată (9 dosar recurs), stingându-se obligația fixată inițial.
Ulterior, la data de 2.06.2009, cererea de suspendare a fost admisă de Tribunalul Vâlcea, până la pronunțarea instanței de fond, deși măsura solicitată nu se mai justifica prin efectuarea plății.
Ca atare, motivarea soluției de respingere a restituirii cauțiunii pe dispozițiile art.7231Cod pr.civilă nu se mai impunea, neexistând situația reglementată de acest text, în sensul de declarație expresă a părții interesate că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.
Or, atâta vreme cât s-a dovedit plata integrală a obligației, nu se mai putea vorbi de eventualitatea creării unui prejudiciu care să îndreptățească intimata să uzeze de dispozițiile textului sus-menționat.
Față de cele expuse, curtea, în temeiul art.312 alin.1 și 3 Cod pr.civilă, urmează să admită recursul, să modifice în tot sentința, iar pe fond să admită cererea și să dispună restituirea cauțiunii de 18.600 lei, achitată prin chitanța CEC nr.-/15.04.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în Rm.V,-,.6,.C,.2, județul V, împotriva încheierii din 7 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B,-, Corp A, sector 6.
Modifică în tot încheierea, iar pe fond admite cererea și dispune restituirea cauțiunii de 18.600 lei, achitată prin achitată prin chitanța CEC nr.-/15.04.2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.IB/07.10.2009
EM/4 ex.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu Judcător Dumitru
