Contestație act administrativ fiscal. Sentința 89/2008. Curtea de Apel Oradea

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

-Secția Comercială și de Contencios

Administrativ și Fiscal-

Dosar nr-

SENTINȚA nr.89/CA/2008 -

Ședința publică din 26 mai 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga

GREFIER: - -

Pe rol fiind judecarea în primă instanță a cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta - SRL, cu sediul în S M,-, jud. S M în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în S M, P-ța -, nr.3-5, jud. SMa vând ca obiect: contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul reclamantei - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.581/2008 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet individual și reprezentanta pârâtei - consilier juridic, în baza delegației nr.38378/24.05.2008 emisă de pârâtă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată cu suma de 39 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată prin chitanța seria - - nr.- din 27.12.2007 și timbru judiciar în valoare de 0,3 RON, după care:

Nefiind alte cereri, instanța închide faza probatorie și acordă părților cuvântul asupra fondului.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii și anularea deciziei nr.78042/05.12.2007, precum și a actelor care au stat la baza emiterii ei, constatând ca stinse toate obligațiile datorate de reclamantă la bugetul de stat, stabilite conform convenției nr.138/24.06.2003, dispunând restituirea întregii garanții constituite în acest sens, cu cheltuieli de judecată.

Arată că la data de 24.06.2003 reclamanta a încheiat o convenție cu Administrația Finanțelor Publice S M, prin care s-a convenit eșalonarea plății datoriilor la bugetul de stat conform graficului anexat acțiunii, toate sumele stabilite și datorate conform graficului fiind achitate de reclamantă cu respectarea strictă a scadențelor.

Cu toate acestea, fără nici o înștiințare prealabilă, pârâta a comunicat reclamantei, printr-un proces-verbal, că a dispus anularea unilaterală a convenției, cu motivarea că societatea nu ar fi constituit în termen legal fondul de garanții pentru obligații restante. Reclamanta a atacat această decizie unilaterală a SM, dar ulterior, prin decizia nr.78042/03.12.2007 i s-a comunicat respingerea contestației. A solicitat ulterior, fără succes, revocarea acestei decizii întrucât toate sumele datorate au fost achitate.

Apreciază că desființarea unilaterală a convenției încalcă dispozițiile art.969 cod civil conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Precizează că sumele datorate de reclamantă au fost achitate conform celor convenite, fiind mai puțin relevant faptul constituirii sau nu al unui fond de garantare a acestor plăți deja efectuate. De altfel, nu era prevăzută nici o sancțiune în cazul neconstituirii fondului de garanție.

Desființând unilateral convenția, pârâta provoacă prejudicii grave reclamantei, stabilind în continuare datorii nereale la bugetul de stat, în condițiile achitării în întregime a obligațiilor stabilite anterior.

Din aceste motive, solicită anularea deciziei atacate și restituirea garanției consemnate.

Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru motivele arătate în întâmpinare și ținând seama de actele depuse la dosar în susținerea întâmpinării.

Arată că art.25 al.1 din nr.OG40/2002 prevede că nerespectarea termenelor de plată și a condițiilor în care s-au aprobat înlesnirile la plată atrage anularea acestora, începerea sau continuarea executării silite pentru întreaga sumă neplătită și obligația de plată a majorărilor de întârziere calculate de la data la care termenele sau condițiile nu au fost respectate.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

deliberând:

Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la 29.04.2008 (prin declinare de la Tribunalul Satu Mare - sentința nr.134/CA/03.04.2008 pronunțată în dosar nr-), legal timbrată, reclamanta - SRL SMa chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând să se dispună anularea Deciziei nr.78042/05.12.2007, precum și a actelor ce au stat la baza emiterii ei, constatând ca stinse toate obligațiile datorate de reclamantă la bugetul de stat, stabilite conform convenției nr.138/24.06.2003, dispunând restituirea întregii garanții constituite în acest sens la Trezoreria Operativă a mun. S M cu nr.621/19.06.2007. Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Convenția nr.138/24.06.2003 încheiată de - SRL și Direcția Generală a Finanțelor Publice SMs -a convenit eșalonarea plății datoriilor la bugetul de stat conform graficului anexat acțiunii, toate sumele stabilite și datorate conform graficului fiind achitate de reclamantă cu respectarea strictă a scadențelor.

Cu toate acestea, fără nici o înștiințare prealabilă, i s-a comunicat reclamantei că, prin procesul-verbal nr.30438/03.04.2007, - Administrația Finanțelor Publice SMa dispus anularea unilaterală a convenției, cu motivarea că societatea nu ar fi constituit în termen legal fondul de garanții pentru obligații restante. Reclamanta a atacat această decizie unilaterală a SM, dar ulterior, prin decizia nr.78042/03.12.2007 i s-a comunicat respingerea contestației. A solicitat ulterior, fără succes, revocarea acestei decizii întrucât toate sumele datorate au fost achitate.

Apreciază ca nelegală decizia emisă de S M, precum și actele care au stat la baza emiterii sale, precum și modul de interpretare și de realizare din partea acesteia a Convenției nr.138/2003 și din partea Agenției Naționale de Administrare Fiscală din cadrul S Precizează că sumele datorate conform tabelului anexă la eșalonare s-au încasat, conform celor convenite în convenție, fiind mai puțin relevant faptul constituirii sau nu al unui fond de garantare a acestor plăți deja efectuate. De altfel, nu era prevăzută nici o sancțiune în cazul neconstituirii fondului de garanție. El a fost constituit la momentul întocmirii procesului-verbal nr.30438/03.04.2007, astfel că este cu atât mai de neînțeles atitudinea pârâtei, care prin măsura luată creează reclamantei un prejudiciu de peste 5 miliarde lei vechi în condițiile în care plățile erau achitate la zi, iar scadența ultimelor 6 rate era 13.06.2008.

Pe de altă parte, pârâta nu putea modifica acea convenție în mod unilateral, actul intrând în circuitul civil, orice modificare presupunea cordul celeilalte părți sau încuviințarea instanței judecătorești.

Din aceste motive, solicită anularea deciziei atacate și restituirea garanției consemnate.

Prin întâmpinare, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice SMa solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, întrucât reclamanta nu a constituit garanția în termenul specificat în convenție, Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, prin procesul-verbal de constatare nr.30438/03.04.2007, în baza art.25 al.1 din nr.OUG40/2002, care prevede că: "Nerespectarea termenelor de plată și a condițiilor în care s-au aprobat înlesnirile la plată atrage anularea acestora, începerea sau continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă neplătită și obligația de plată a dobânzilor și a penalităților de întârziere calculate de la data la care termenele și / sau condițiile nu au fost respectate", a anulat convenția nr.138/24.06.2003, reclamanta pierzând astfel toate facilitățile și înlesnirile fiscale statuate prin aceasta.

Motivul pentru care s-a anulat convenția l-a reprezentat nerespectarea unei condiții cumulative și obligatorii privind valabilitatea actului încheiat și anume neconstituirea garanției în termenul de 60 zile prevăzut în convenție, de la data emiterii acesteia, respectiv 23.08.2003, iar constituirea garanției în data de 19.06.2007 prin nr.621, după 4 ani de la încheierea convenției, nu se încadrează în termenul prevăzut de convenție și lege.

În speță nu se pune problema rațiunii constituirii unui fond de garanție, ci a valabilității unei convenții, act sub semnătură privată, întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, care pentru a produce efecte juridice trebuie respectat de ambele părți. Reclamanta nu a respectat pct.4.1 și 4.2 din Titlul III, motiv pentru care convenția încheiată este lovită de nulitate absolută.

Referitor la sumele stabilite prin Convenție și achitate de reclamantă, reprezentând obligații datorate bugetului de stat, acestea sunt stinse, fără echivoc, ele nereprezentând vreun motiv de anulare a convenției nr.138/24.06.2003.

Cu privire la restituirea garanției, aceasta nu poate fi restituită, ci urmează a fi executată în contul obligațiilor restante datorate de reclamantă. Garanția se restituie în cazul în care societatea ar fi respectat toate condițiile stipulate în convenție, respectiv nu are obligații restante, ceea ce în cazul - SRL nu este valabil.

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin Decizia nr.78042/03.12.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice SMa fost respinsă ca neîntemeiată contestația nr.35541/03.05.2007 formulată de reclamanta - SRL SMî mpotriva anulării Convenției nr.138/24.06.2003 prin procesul-verbal de constare nr.30438/03.04.2007, întocmit de Administrația Finanțelor Publice S

Se reține că în data de 24.03.2003, în urma cererii reclamantei - SRL înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice sub nr.15935/23.12.2002 prin care aceasta a solicitat acordarea de înlesniri la plata obligațiilor fiscale restante la bugetul de stat, s-a încheiat Convenția nr.138 între Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și - SRL.

Prin această convenție, în baza nr.OUG40/2002 aprobată prin Legea nr.491/2002 și a Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr.580/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind procedura și competențele de acordare a înlesnirilor la plata obligațiilor restante la bugetul de stat, administrate de Ministerul Finanțelor Publice, modificat și completat prin nr.1048/2002, s-a aprobat eșalonarea la plată a datoriilor în sumă totală de 5.135.385.969 lei și a penalităților de întârziere în sumă totală de 63.001.130 lei, în condițiile art.12 (pct.II).

. la plata obligațiilor la bugetul de stat s-a acordat cu respectarea cumulativă a mai multor condiții, printre care și cea conform căreia: "În termen de 60 zile de la data încheierii prezentei convenții, e constituie o garanție în sumă de 319.540.246 lei" (pct.4.2 din convenție).

Prin procesul-verbal de constatare nr.30438/03.04.2007, în baza prevederilor art.25 al.1 din nr.OUG40/2002, cu modificările și completările ulterioare, constatând că reclamanta nu a constituit garanția în termenul specificat în convenție, Direcția Generală a Finanțelor Publice SMa anulat convenția nr.138/24.06.2003, reclamanta pierzând astfel toate facilitățile și înlesnirile fiscale statuate prin aceasta.

Instanța apreciază ca neîntemeiată afirmația reclamantei, cum că nu a fost prevăzută nici o sancțiune în cazul neconstituirii garanției, având în vedere dispozițiile aliniatului ultim al convenției nr.138/24.06.2003, care preia dispozițiile art.25 al.1 din nr.OUG40/2002, cu modificările și completările ulterioare: "Nerespectarea termenelor de plată și a condițiilor în care s-au aprobat înlesnirile la plată atrage anularea acestora, începerea sau continuarea, după caz, a executării silite pentru întreaga sumă neplătită și obligația de plată a dobânzilor și a penalităților de întârziere calculate de la data la care termenele și / sau condițiile nu au fost respectate".

De asemenea, în speță nu se pune problema rațiunii constituirii unui fond de garanție și nici a sancțiunii rezoluțiunii unilaterale a convenției în cazul neconstituirii fondului de garanție, cum greșit susține reclamanta, ci se pune problema valabilității unei convenții, act sub semnătură privată, întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, iar anularea actului a intervenit ca urmare a nerespectării pct.4.1 și 4.2 din Titlul III de către reclamantă.

În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.18 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, acțiunea reclamantei - SRL S M va fi respinsă ca nefondată.

Fără cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - SRL, cu sediul în S M,-, jud. SMî mpotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în S M, P-ța -, nr.3-5.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2008.

Președinte, Grefier,

- - - -

Red.în concept--03.06.2008

Dact.-2ex.-04.06.2008

2 comunicări:05.06.2008

-reclamanta - SRL - S M,-, jud. S M

-pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S - S M, P-ța -, nr.3-5

Președinte:Ovidiu Blaga
Judecători:Ovidiu Blaga

#Judecator Ovidiu Blaga

Contestație act administrativ fiscal. Sentința 89/2008. Curtea de Apel Oradea

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Sentința 89/2008. Curtea de Apel Oradea