Contestație act administrativ fiscal. Sentința 89/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 89/F-CONT
Ședința publică din 03 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, contestația formulată potrivit Legii contenciosului administrativ, de contestatoarea SC SRL, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva deciziei nr. 404/28.11.2008, emisă de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B- DE SOLUȚIONARE CONTESTAȚIILO
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat A pentru contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura, legal îndeplinită.
Contestația este timbrată cu taxă judiciară în sumă de 19,00 lei potrivit chitanței nr. 7648 din 06.05.2009 ( fila 20 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus răspuns la relațiile solicitate de către instanță.
Apărătorul contestatoarei arată că, relațiile înaintate de către Agenția Națională de Administrare Fiscală nu sunt complete, respectiv nu a fost înaintată copie de pe plângerea penală și nu s-a precizat faptul dacă există o asemenea plângere. În această situație, arată că nu se opune a se reveni cu adresă către intimată.
Curtea apreciază că nu se impune a se reveni cu adresă către intimată, fiind cert faptul că există plângere penală. Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, desființarea deciziei atacate și obligarea intimatei la soluționarea contestației formulată împotriva deciziei de impunere nr. 53 din 03.09.2008. Nu solicită cheltuieli de judecată.
După terminarea ședinței s-a prezentat consilier juridic pentru Ministerul Finanțelor Publice- V și a depus la dosar delegație și copie fax 1081/-, solicitând respingerea contestației.
CURTEA:
Constată că la data de 6 mai 2009, SC SRL Rm. Vaf ormulat contestație împotriva deciziei nr.404/28 noiembrie 2008, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și a solicitat desființarea acesteia și obligarea pârâtei la soluționarea contestației pe care a formulat-o împotriva deciziei de impunere nr.53/03.09.2008.
În motivarea contestației a susținut că prin decizia nr.404/28 noiembrie 2008, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a dispus suspendarea soluționării contestației pe care a formulat-o împotriva deciziei de impunere nr.53/3 septembrie 2008 prin care s-au stabilit în sarcina sa debite suplimentare în sumă de 1.703.298 lei din care 1.285.941 debit reprezentând accize și 477.357 lei majorări de întârziere.
Intimata și-a întemeiat soluția de suspendare a soluționării contestației pe dispozițiile art.214 alin.1 litera b) din Codul d e procedură fiscală, motivat de faptul că prin adresa din data de 4 septembrie 2008 organele vamale au sesizat organul de cercetare penală în legătură cu săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.296/1 litera b) din Legea nr.571/2003.
S-a apreciat că între stabilirea obligațiilor fiscale contestate și caracterul infracțional al faptelor există o strânsă legătură constând în a stabili dacă produsul obținut în urma procesării este sau nu accizabil în condițiile în care produsul rezultat a fost sau nu etoxid de sodiu.
Contestatoarea a susținut că decizia nr.404/28 noiembrie 2008 este nelegală și netemeinică pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art.214 alin.1 litera c din Codul d e procedură fiscală care instituie numai posibilitatea suspendării soluționării contestației și nu o obligație imperativă.
În cauză în raport de considerentele inserate în conținutul deciziei, așa cum au fost expuse nu se impunea soluția pronunțată, mai ales că asupra legalității aspectelor în discuție urma să se pronunțe instanța.
Prin urmare se impunea soluționarea contestației de către organul fiscal pentru a ajunge în faza de judecată în instanță în vederea clarificării obiectului actelor fiscale contestate.
Analizând contestația prin prisma actelor și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin raportul de inspecție fiscală nr.31102 din data de 3 septembrie 2008 și decizia de impunere nr.53 din aceeași dată, organele de inspecție ale Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale C au stabilit în sarcina contestatoarei obligații suplimentare de plată în sumă de 1.703.298 lei.
La întocmirea actelor fiscale menționate s-a reținut că în urma efectuării unor analize de laborator s-a constatat că produsul analizat nu este etoxid de sodiu ci un amestec de alcool etilic cu adaos de hidrocarburi de sodiu și fenolftaleină, impropriu consumului uman dar nu în totalitate denaturat.
Așa fiind, organele fiscale au reținut că produsul obținut în urma prelucrării este accizabil iar contestatoarea l-a comercializat ulterior, funcționând ca antrepozit fiscal pentru producția și comercializarea de produse accizabile, fără să îndeplinească condițiile legale de autorizare, procedând în consecință la calcularea accizei.
În contestația formulată împotriva deciziei de impunere prin care s-a criticat modul defectuos de prelevare a produselor și de întocmire a buletinelor de analiză precum și cuantumul accizelor, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul intimatei, a dispus suspendarea soluționării acesteia.
S-a motivat că organele vamale au sesizat Parchetul cu privire la aspectele constatate prin actele fiscale întocmite, din conținutul cărora se desprinde că s-au săvârșit fapte penale.
Într-adevăr, potrivit art.214 alin.1 litera b din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală republicat, organul de soluționare competent poate suspenda prin decizie motivată soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă.
În cauză, în raport de situația de fapt prezentată și dispozițiile legale evocate s-a reținut corect că între stabilirea obligațiilor bugetare ce fac obiectul raportului de inspecție fiscală din data de 3 septembrie 2008 care a stat la baza emiterii deciziei contestate și stabilirea caracterului infracțional al faptei săvârșite, există o legătură indestructibilă, de natură a influența soluționarea cauzei.
În această ordine de idei se impune a se stabili dacă produsul obținut în urma procesării este sau nu accizabil, funcție de constatarea dacă produsul rezultat a fost sau nu etoxid de sodiu, ori asupra acestei chestiuni urmează a se pronunța organul de cercetare penală sesizat.
În concluzie, chiar dacă suspendarea soluționării cauzei este numai o opțiune și nu o obligație imperativă pentru organul administrativ, căruia legea îi lasă posibilitatea de a aprecia în situația analizată se impunea.
Urmează deci a respinge contestația ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația formulată de contestatoarea SC SRL, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva deciziei nr. 404/28.11.2008, emisă de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B- DE SOLUȚIONARE CONTESTAȚIILOR cu sediul în B, sector 5,-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte,
-
Grefier,
Red.
/4 ex/16.06.2009
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu
