Contestație act administrativ fiscal. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 13.07.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9
Ședința publică din 12 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 610/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Față de lipsa părților și având în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Lugoj sub nr- reclamantul a chemat in judecata pe parata DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța sa anuleze dec. nr. -.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, prin Decizia nr. 1768/17.10.2008 pârâta i-a respins contestația împotriva Deciziei nr. 22462/24.07.2008 emisă de către
Prin sentința penală nr. 722 din 17.03.2004 s-a stabilit că, Direcția Regională Vamală T nu s-a constituit parte civilă în cauză, această calitate având-o Ministerul Finanțelor - Direcția Generală a Vămilor B pentru suma de 579.562.736 ROL, cu titlu de daune materiale cu majorări de întârziere.
Direcția Regională Vamală Tae mis pretenții față de reclamant, deși nu avea calitatea procesuală activă.
Prin emiterea deciziei contestate se creează încă un titlu executoriu în condițiile în care există sentința penală nr. 722/2004, ceea ce nu este admisibil.
Prin 2261/2008 pronunțat de Judecătoria Lugoj în dosar nr- declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, având în vedere că, obiectul speței îl constituie contestație la titlul executoriu, potrivit Codului d e procedură fiscală, competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Timiș - Secția Contencios Administrativ, ca primă instanță, motiv pentru care se dispune declinarea competenței materiale în favoarea acestei instanțe.
Prin sentința civilă nr.610/01.06.2009, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin 722/2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.569/2004, rămasă definitivă, în baza art. 14.C.P.P. rap. la art. 346.C.P.P. a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Ortodoxă Romană la plata sumei de 579.562.736 lei daune materiale către Ministerul Finanțelor - Direcția Generala a Vămilor B, cu majorări de întârziere până la data executării.
In conformitate cu aceasta hotărâre judecătorească, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Tae mis decizia nr. 22462/2008 prin care s-a reținut în sarcina reclamantului obligația de plată a sumei de 80.118 lei reprezentând, debit, majorări de întârziere și penalități de întârziere.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia -.
Decizia contestată de către reclamant a fost emisă ca urmare a pronunțării asupra laturii civile în cauza penală în care acesta a fost judecat și condamnat.
Criticile aduse sentinței penale care constituie de fapt apărările de fond ale reclamantului nu au fost analizate de către instanța de contencios administrativ întrucât hotărârea penală este definitivă și executorie, nemulțumirile sale față de aceasta fiind tardive.
Deci în ceea ce privește debitul a cărui sursă este o hotărâre judecătorească, reclamantul nu mai poate formula critici, acesta fiind cert, lichid și exigibil.
Singurele aspecte ce țin de organul fiscal sunt cele privitoare la calcularea majorărilor și penalităților, cuantumul nefiind stabilit prin sentința penală, însă reclamantul nu aduce critici la modul de calcul a acestora.
Așa fiind, tribunalul a constatat și reținut că decizia atacată este temeinică și legală, motiv pentru care în conformitate cu art.18 din 554/2004 a respins acțiunea.
Întrucât nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare se arată că prin sentința penală nr. 722/19.03.2004 s-a stabilit, printre altele, că Direcția Regională Vamală T nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost stabilită calitatea de parte civilă a Ministerului Finanțelor - Direcția Generală a Vămilor B, pentru suma de 579.562.736 lei (Rol) cu titlu de daune materiale cu majorări de întârziere, astfel că nefiind reținută calitatea de parte civilă a Direcției Regională Vamală T, recurentul consideră că această instituție nu are calitate de a emite pretenții.
Prin urmare emițându-se un titlu fiscal fără respectarea dispozițiilor unei hotărâri judecătorești, recurentul susține că respectivul titlu executor (decizia contestată) este lovit de nulitate.
Mai arată că prin emiterea deciziei contestate s-a creat un alt titlu executor în condițiile în care exista un titlu, respectiv sentința penală nr.722/19.03.2004 dată de Judecătoria Timișoara, ceea ce este inadmisibil. Consideră că tribunalul a soluționat cauza fără a analiza susținerile sale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
În motivare se arată că recurentul susține că Direcția Regională Vamală T nu s-a constituit parte civilă, această calitate revenindu-i Direcției Generale Vamale Prin contestația formulată, reclamantul contestă Decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr.22462 din 24.07.2008, decizie emisă de organul vamal având în vedere cele stabilite prin sentința penală nr.722/19.03.2004 a Judecătoriei Timișoara. Deși așa cum reiese din sentința penală mai sus amintită Direcția Regională Vamală T nu s-a constituit parte civilă, această instituție a fost și este o structură din cadrul Direcției Generale a Vămilor, în subordinea acesteia, reprezentând interesele acesteia în teritoriu.
Cu referire la titlul fiscal emis de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T nr.22462/24.07.2008 se arată că acesta a fost emis în baza sentinței penale nr.722/2004 prin care reclamantul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Ortodoxă Romană la plata sumei de 57.956 lei, cu majorări de întârziere până la data executării. Astfel că, prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, în mod legal a fost stabilită obligația fiscală în cuantum de 138.074 lei RON.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art. 3041c Cod Penal Curtea reține că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Starea de fapt a fost reținută în mod corect de prima instanță în condițiile în care prin sentința penală nr. 722/19.03.2004 rămasă definitivă și pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarnr.569/2004 reclamantul în calitate de inculpat a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente Ortodoxă Română la plata sumei de 579.562.736 lei daune materiale către Ministerul Finanțelor - Direcția Generală a Vămilor B, stabilindu-se totodată obligația de plată a majorărilor de întârziere până la data executării.
În esență recurentul reține că, de vreme ce nu s-a reținut calitatea de parte civilă a Direcției Regionale Vamale T, această instituție nu are calitatea de a emite pretenții față de recurent. susținere ce nu poate fi însușită de instanța de recurs, întrucât la emiterea deciziei 22462/24.07.2008 intimata Taa cționat în calitate de reprezentant în teritoriu al Autorității Naționale a Vămilor, procedând la emiterea titlului de creanță în conformitate cu prevederile OUG nr. 92/2003, decizia putând antetul F - ANAF - Autoritatea Națională a Vămilor.
Prin urmare, decizia a fost emisă de co structură din cadrul Direcției Generale a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a Vămilor, astfel încât vor fi respinse criticile formulate de reclamant.
Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, potrivit căruia prin emiterea deciziei contestate se creează încă un titlu executoriu pe lângă sentința penală menționată, Curtea reține că aceste susțineri nu corespund adevărului întrucât sentința penală a stabilit obligația de plată a daunelor materiale în sumă de579.562.736 lei cu majorări de întârziere până la data executării iar potrivit art.446 C.p p. despăgubirile civile se execută potrivit legii civile. În aceste condiții de vreme ce sentința penală nu cuprinde și cuantumul majorărilor de întârziere, în mod corect autoritatea competentă, B prin Tap rocedat la emiterea deciziei nr22462/24.07.2008 privind obligația de plată a.dobânzilor și majorărilor de întârziere, la plata taxelor vamale și a penalităților de întârziere în sumă totală de 80.118 lei. Prin aceasta, reclamantul nu se află în situația de ai fi emise în sarcina sa două titluri executorii pentru aceeași sumă, întrucât sentința penală se referă la taxele vamale neachitate ca urmare a infracțiunii săvârșite de reclamant, iar decizia nr.22464/24.07.2008 menținură prin decizia de soluționare a contestațiilor nr.1768/17.10.2008 vizează exclusiv majorările de întârziere datorate pentru neachitarea taxelor vamale, creanțe fiscale ce se colectează în temeiul unui titlu de creanță conform art. 110 alin. 2 OG nr.92/2003 și care au fost calculate potrivit dispozițiilor cuprinse la art. 88 lit. c) și art. 119 alin. 1.Cod Penal, fiscală, text de lege care stabilește că pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a II a Cod Penal,c Curtea urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamant
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 610/1.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.MB - 19.01.2010
Tehnored LM- 19.01.2010
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
