Contestație act administrativ fiscal. Decizia 909/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.909
Ședința publică din data de 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta, domiciliată în P,-, Cod poștal -, Județ P împotriva sentinței nr.19 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei conform chitanței nr. -/2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă personal și intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice P reprezentată de consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta reclamantă, depune la dosar un set de acte în susținerea motivelor de recurs respectiv: adresele nr. 26367/27.05.2009; nr.26926/5.03.2009; nr.8408/3.02.2009, nr. 8409/13.02.2009; nr. 16400/24.03.2009, plângerea prealabilă nr. 1644/19.03.2009, adresa către ANAF B din 10.10.2008, declarația rectificativă nr.200 înreg. sub nr. -/13.02.2009, decizia nr. 844/29.08.2008 prin care s-a stabilit impozitul pe veniturile realizate în anul 2007, Hotărârea pentru aprobarea unor măsuri de executare a Legii contabilității nr. 82/1991, art.4, profesia de contabil prezentare, de meserii în domeniul tehnologiei informației, ale activităților desfășurate de membrii, ordinul nr. 1847/2003, din OG nr. 65/1994 rep.art.6 și art. 8, din Codul d e Procedură Fiscală, art. 83-84 privind depunerea declarațiilor fiscale și corectarea declarațiilor fiscale și normele metodologice de aplicare a art. 83-84, precum și un certificat de grefă emis de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
S-a înmânat copie de pe înscrisurile depuse de recurenta reclamantă, intimatei pârâte Administrația Finanțelor Publice P prin consilier juridic.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice P, învederează instanței faptul că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse de recurentă la termenul de astăzi, precizând că alte cereri nu mai are de formulat.
Recurenta reclamantă declară că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea, ia act de declarațiile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta reclamantă învederează instanței faptul că a manifestat o preocupare permanentă cu privire la impozitarea veniturilor sale din anii 2002-2006 și anul 2007adresându-se cu plângeri și cereri la ANAF B, DGFP P, P, întrucât aplicarea prevederilor legale pentru stabilirea acestuia nu a fost adaptat dispozițiilor legale respectiv art. 49 Cod Fiscal, dintr-o meserie, ocupație ce se regăsește în stabilit prin nr. 1847/2003, pe baza normelor de venit și nu conform art. 48 Cod fiscal (venituri realizate cu salariați).
La cerere instanței învederează că după data de 5.09.2008 a făcut mai multe demersuri, iar principalul îl constituie dosarul nr-, când s-a adresat instanței și abia în 2009 se arată public norma pe venit, P necomunicând această situație.
De asemenea mai arată că a atacat decizia emisă pentru anii 2002-2006, care în prezent este suspendată.
Totodată, învederează instanței faptul că în perioada ianuarie 2009 și până în prezent a făcut numeroase demersuri în ceea ce privește modalitatea de impozitare pentru veniturile realizate din anul 2007, apreciind că nu se impozitează calitatea de expert contabil ci veniturile realizate.
De altfel precizează faptul că decizia nr.- din 29.08.2008, i-a fost comunicată la o altă adresă unde nu mai locuiește, iar la 09.09.2008 a ridicat o copie a acesteia.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea excepției lipsei procedurii prealabile și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru soluționarea pe fond întrucât a respectat și îndeplinit procedura prealabilă.
În subsidiar, solicită suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului -, aflat pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială și de Contencios II, prin care solicită stabilirea încadrării veniturilor realizate din activitatea desfășurată în baza calității sale de expert contabil.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice P, susține că atât din adresele depuse la termenul de astăzi de recurentă precum și din întregul probator administrat, rezultă că în mod corect s-a apreciat că activitatea de expert nu se încadrează în Ordinul nr. 1847/2003.
În continuare menționează faptul că în speță procedura prealabilă nu a fost îndeplinită, decizia a fost contestată sub forma unei adrese la care s-a răspuns.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția comercială și de Contencios Administrativ II sub nr-, reclamanta a solicitat instanței sa dispună anularea deciziei de impunere anuală pentru veniturile din anul 2007 nr. - emisă de către Administrația Finanțelor Publice a Mun. P la data de 29.08.2008.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că, în calitate de liber profesionist, trebuia să fie impozitată conf. art.49 din Codul fiscal, pe baza normelor de venit, însă parata a aplicat principiul egalizării impozitării la nivelul economiei, practica greșită si neprevăzută de nici un act normativ, ca norma de impozitare a veniturilor obținute de către un liber profesionist nu ar putea depăși cota de impozitare a veniturilor microînteprinderilor, precum si că impozitarea stabilită prin actele contestate este excesivă, incertă si nedatorată.
La termenul de judecată din data de 20.01.2009, la solicitarea instanței, reclamanta a învederat că înțelege să se judece doar cu P, în calitate de emitent al deciziei contestate, precum și faptul că nu a formulat plângere prealabilă, conform disp. art.205 și urmat. pr.fiscală.
de aceste aspecte, din oficiu, tribunalul a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, pe care a pus-o în discuția părților si de care a rămas apoi în pronunțare.
Prin sentința nr. 19 din 20 ianuarie 2009, Tribunalul Prahova - Secția comercială și de Contencios II a admis excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de instanță, din oficiu, a respins cererea de anulare a deciziei de impunere anuală nr. -/29.08.2008, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta P, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că decizia contestată este un act administrativ fiscal, astfel că reclamanta trebuia să o conteste în condițiile art. 205 si urmat. pr.fiscala, la P, doar decizia acestei ultime instituții putând fi atacată la instanța de contencios administrativ, conform art.218 al.2 din pr.fiscala.
Or, reclamanta nu a formulat contestație împotriva deciziei nr. - / 29.08.2008, în condițiile art.205 și urmat. din OG 92/2003 - aspect recunoscut expres de către reclamanta în fața instanței de judecata - astfel ca aceasta nu a urmat procedura prealabila prevăzută de dispozițiile legale menționate - procedura care, in materia dreptului procesual fiscal, este o condiție de admisibilitate a sesizării instanței de judecată ( aspect statuat in mod constant in jurisprudența ICCJ - Secția Contencios Administrativ si Fiscal - ex. decizia nr.1363/2007, decizia nr.496/2006.etc).
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta reclamantă criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie prin aceea că instanța de fond în mod greșit a respins contestația cu motivarea că nu a depus plângere prealabilă la organul emitent al deciziei de impunere, somației și titlului executoriu, menționate, iar că actele administrative atacate au respectat cerințele legale pentru emiterea lor.
Consideră eronat punctul de vedere al instanței, deoarece nu poate fi impozitată în sistem real mai înainte ca P conform art. 46 Cod Fiscal să-i comunice norma de venit anuală stabilită în baza art. 49 Cod Fiscal.
Mai arată că este expert contabil liber profesionist individual, fără contract de muncă individual și fără angajați, situație care o poziționează conform nr.1847/2003, la poz.104 "servicii de informatică" și conform clasificației activităților desfășurate de experții contabili cod 6209.
Acest fapt este susținut și de de meserii în domeniul tehnologiei informației emis de Ministerul Cercetării și Tehnologiei Informației - fila 6 din anexă.
Susține că în conformitate cu art.49 alin.2 era necesar a fi emise norme de venit, obligație care însă nu a fost îndeplinită de către factorii de răspundere din cadrul ANAF B - DGFP P - P, prevăzute în sus amintitul text de lege. De altfel arată că la termenul de judecată din data de 20 ianuarie 2009 i-au fost aduse la cunoștință normele de venit pentru anul 2008 emise de Serviciul de metodologie din cadrul DGFP P anexat de către
judecată din această cauză mi-a fost depus de către P un exemplar al Normelor de venit pentru anul 2008 emise de Serviciul de metodologie din cadrul DGFP P, anexat.
Pentru anul 2007, deși a solicitat normele de impunere, reprezentanții
P au indicat că nu au fost emise, publicate sau comunicate astfel de
norme, iar în calitate de liber profesionist, expert contabil, nu se încadrează la
impozitarea pe bază de norme de venit.
Apreciază că acest mod de determinare a impozitului pe venit este facil pentru organul fiscal dar abuziv, supradimensionat și contrar legii pentru persoanele impozabile - liber profesioniștii individuali.
Mai arată că a depus la P declarație rectificativă pentru anul 2007 înregistrată sub nr. -/13.02.2009, pe care Par efuzat să o prelucreze și i-a comunicat în scris refuzul acestei instituții de a proceda la rectificarea bazei impozabile și a impozitului pe venit datorat pentru anul 2007 la nivelul normei aferente serviciilor de informatică, cu adresa nr.8408/23.02.2009, documente anexate.
pe baza relației venituri minus cheltuieli deductibile este similară cu impozitul pe profit stabilit pentru societățile comerciale, iar în cazul liber profesioniștilor - individuali, cheltuielile declarate sunt considerate cheltuieli personale, cota de 16% se aplică asupra veniturilor totale declarate, cu o mică abatere, astfel că impozitarea este excesivă, cu mult mai mare decât impozitul pe profit aplicabil pentru societățile comerciale, fiind similară unei categorii nedefinite în codul fiscal de salariat fără angajator și fără drepturile din contractul de muncă la nivel național".
Consideră că în lipsa normelor legale de impunere a veniturilor liber profesioniștilor care realizează veniturile individual fără salariați, norma de impozitare a veniturilor nu ar putea depăși cota de impozitare a veniturilor realizate de o microîntreprindere, singura formă de organizare a activității cu care se poate face comparația fiind impozitată tot pe baza unui " impozit pe venit, care pentru anul 2007 fost de 1,5% aplicabil veniturilor totale realizate.
Apreciază că impozitarea practicată pentru liber profesioniști individuali, în mod nelegal, pe baza diferenței dintre venituri și cheltuieli declarate asimilate cheltuielilor personale, este similară cu impozitul pe profit aplicabil liber profesioniștilor care realizează veniturile cu salariați și cu plătitorii de impozit pe profit.
Mai arată că liber profesioniștilor care realizează veniturile individual, fără salariați și pentru care impozitul ar fi trebuit stabilit pe bază de norme de venit suportă în prezent consecințele lipsei normelor care încă nu au fost emise de autoritățile statului.
Luând în calcul toate prevederile legale și prin respectarea și aplicarea principiului echivalenței impozitării indiferent de forma de organizare a activității, prevederile stabilite prin Codul Fiscal și prin Normele de aplicare a acestuia, consideră recurenta că suma maximă a impozitului datorat pentru anul 2007 ar fi de 2.997 ron ( stabilit la nivelul impozitării celei mai mici verigi, microîntreprinderea, al cărei impozit se determină tot pe bază de venit, astfel: venituri realizate 199.800 ron x 1,5% cota = 2.997 ron).
Din impozitul datorat s-au efectuat plăți anticipate pe parcursul anului 2007 în sumă de 1.540 ron, rămânând de achitat suma de 1.457 ron. Suma de 1.500 ron (1457 ron) a fost depusă cu foaia de vărsământ nr. - din data de 03.12.2008, în cele 15 zile legale de la emiterea somației de plată și a Titlului executoriu.
Precizează că în prezent are cunoștință de faptul că norma de venit pentru anul 2008 prevede la poziția 104 "servicii de informai că" un venit net în cuantum de 4.500 ron, rezultă faptul că în anul 2007 norma de venit putea fi mai mică sau egală, în nici un caz mai mare, și ca urmare, impozitul datorat este de 16% aplicat la 4.500 ron, deci 720 ron, față de plățile totale efectuate în sumă de 3.040 ron. Astfel rezultând că a achitat pentru anul 2007 un impozit pe venit mai mare cu 2.320 ron (3040-720).
Prin urmare, comparativ, precizează că impozitarea stabilită prin decizia, somația și titlu executoriu este excesivă, incertă și nedatorată, întrucât în anul 2007 derulat un program investițional pe bază de credite purtătoare de dobânzi și asigurări pentru care a utilizat cea mai mare parte a veniturilor, are o situație familială specială, soțul său este pensionat medical, este singura susținătoare a familiei, mai are de întreținut un copil student.
Precizează și faptul că încadrarea sa la art.48 în loc de art.49 Cod Fiscal stă și confuzia pe care Pof ace asimilând calitatea de expert contabil cu veniturile totale realizate de către mine. Ori, din expertiză contabilă, impozitată prin reținerea la sursă a unui impozit de 10%, realizez numai 10-20% din venituri (iar o parte fiind pentru societățile în faliment a căror impozitare este scutită de reținerea la sursă a cotei de 10%) și restul veniturilor le realizează din alte activități la care îmi dă dreptul calitatea de expert contabil stipulate în HG nr.65/1994, anexată.
Precizează că cel puțin 80% din venituri sunt realizate din executarea evidențelor contabile pe bază de programe informatice pentru diverse societăți comerciale cu care a angajat contracte de prestări servicii, activitate care se încadrează la servicii de informatică cod 6209 "Alte activități de servicii privind tehnologia informației și în prevederile art.4 din Hot. dată pentru aplicarea legii nr.82/1991 a contabilității.
Mai mult învederează că s-a adresat cu cerere înregistrată sub nr. 18804/01.04.2009 la P prin care a solicitat abținerea de la orice formă de executare silită până la soluționarea plângerii prealabile înregistrată sub nr. la P prin care am solicitat, abținerea de la orice alte măsuri de executare silită ". deci și a actelor administrative atacate cu recurs, până la soluționarea pe fond a încadrării sale în prevederile Codului Fiscal.
Se solicită admiterea recursului, anularea Deciziei nr.-/2008, a titlului executoriu nr. -/2008 și a somației nr. -/2008 care au rezultat ca urmare a modului eronat de încadrare a veniturilor sale, la nivel P și nu de către DGFP P și din care a rezultat impozitarea veniturilor sale în baza art. 48 Cod Fiscal și nu a art. 49 Cod Fiscal pe bază de norme de venit.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ., Curtea reține următoarele:
Din multitudinea de adrese depuse la dosar de către recurenta reclamantă rezultă că aceasta în nenumărate rânduri și-a exprimat dezacordul față de modalitatea de impozitare, însă toate acestea au fost considerate simple petiții, autoritățile fiscale comunicându-i răspuns fără a considera că aceste petiții constituie de fapt o contestație a reclamantei recurente față de modalitatea de stabilire a impozitului.
Or, atunci când o instituție publică refuză să soluționeze contestația formulată, instanța nu îi poate imputa reclamantului faptul că nu a urmat procedura prealabilă, fapt ce rezultă atât din dispozițiile art. 12 din Legea contenciosului administrativ, din practica judiciară constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și dispozițiile Codului d e procedură fiscală care obligă instituția să soluționeze contestația chiar atunci când poartă o denumire greșită.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312 alin.3 pr.civ. Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării, prima instanță va avea în vedere și necesitatea disjungerii celor două capete de cerere înainte de a se pune în discuție excepția necompetenței materiale cu privire la anularea formelor de executare, întrucât au proceduri diferite de soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în P,-, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.19 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ P și în consecință:
Casează sentința nr.19 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ cu trimitere spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 10 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/CMF
2 ex./25.06.2009
f- - Tribunal P
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
