Contestație act administrativ fiscal. Decizia 91/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 91/
Ședința publică din 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de, cu sediul în comuna de M,-, împotriva sentinței nr. 362 din 27.05.2009, și a Încheierii din 18.03.2009, pronunțate de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și timbrat cu suma de 20 lei, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Se constată de asemenea, că recurenta a depus o cerere de amânare a judecării cauzei, motivată de lipsa apărării, cerere care fiind pusă în discuție s-a respins ca fiind nejustificată, după care în raport de actele existente la dosar instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin Sentința nr. 362 din 27 mai 2009 Tribunalului Mureș s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SRL în contradictoriu cu pârâta Comuna de M - prin Primar, și s-a dispus restituirea către reclamantă sumei de 155 lei taxă judiciară de timbru nedatorată.
În considerentele hotărârii atacate, s-a reținut că reclamanta a solicitat anularea parțială a înștiințării de plată nr. 1766/23.07.2008, pentru suma de 204.796,74 lei, precum și suspendarea executării vremelnice a executării începută de pârâtă. Prima instanță a reținut că prin această înștiințare s-au comunicat reclamantei sumele cu care această parte figurează în evidențele pârâtei cu titlu de impozite, majorări de întârziere și penalități.
Contestația formulată de reclamantă împotriva acestei înștiințări a fost soluționată de pârâtă prin adresa nr. 436/22.01.2009, și ulterior reclamanta s-a adresat instanței de judecată printr-o acțiune în contencios administrativ.
Pe cale de consecință, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă întrucât în prezenta cauză reclamanta nu a uzat de procedura administrativă prealabilă care în raport de Legea nr. 554/2004 reprezintă un fine de neprimire.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal, reclamanta, criticând hotărârea atacată ca nelegală prin prisma disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând în esență că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată în paralel cu celălalt demers judiciar materializat prin dosarul nr-, motivul pentru care a fost promovată fiind acela că înștiințarea de plată era sumar redactată și nu se putea stabili natura juridică a actului emis de pârâtă; și că în cazul în care instanța investită în celălalt dosar ar fi dispus suspendarea cauzei, acțiunea de față ar fi rămas fără obiect neputând fi așadar respinsă ca inadmisibilă.
În aceeași ordine de idei s-a arătat că în mod nelegal prima instanță a dispus restituirea doar a sumei de 155 lei și nu 194 lei, deși s-a achitat taxa de timbru în valoare de 39 lei.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente, precum și din oficiu, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Primul motiv de critică a hotărârii atacate nu poate fi reținut de către instanța de recurs, întrucât, în primul rând, reclamanta nu poate promova o contestație la executare împotriva unui titlu de creanță, care la rândul său este contestat, până la soluționarea irevocabilă a acelui litigiu.
În al doilea rând, în mod simultan, reclamanta a promovat atât prezenta contestație la executare cât și contestație împotriva notificării nr. 1766/2008, astfel că în aceste condiții este cert că ceea ce se impune a fi soluționat în primul rând este contestația formulată împotriva titlului de creanță reprezentat de notificare și doar ulterior după soluționarea irevocabilă a contestației ar putea fi soluționată contestația la executare.
În aceste condiții nu se poate susține că acțiunea promovată în prezenta cauză ar fi rămas fără obiect, atâta timp cât pe rolul instanței de judecată există un alt litigiu care vizează tocmai legalitatea titlului de creanță care, dacă va fi desființat, ar atrage respingerea prezentei contestații ca rămasă fără obiect, soluție care la acest moment nu este posibil a fi pronunțată.
În ceea ce privește susținerile potrivit cărora în mod nelegal s-a dispus restituirea doar a sumei de 155 lei și nu a celei de 194 lei, este de observat că diferența dintre cele două sume reprezintă tocmai taxa judiciară de timbru datorată de 39 lei, care de altfel se impunea a fi plătită de către reclamantă, anticipat, potrivit dispozițiilor Legii nr. 146/1997.
În consecință, pentru motivele arătate mai sus, Curtea apreciază că recursul promovat în prezenta cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, întrucât în prezenta cauză nu au fost identificate și alte motive care să atragă reformarea hotărârii atacate ca urmare a examinării acesteia și din oficiu, potrivit art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de de M, cu sediul în comuna de M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 362/27.05.2009 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, la 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./24.02.2010
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
