Contestație act administrativ fiscal. Decizia 975/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 975
Ședința publică din data de 9 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în, str. - I, jud. P și sediu ales pentru comunicarea actelor procedurale în Câmpina,-,. 9C,.2, jud. P împotriva sentinței nr. 307 din data de 24 iunie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta P - Serviciul de Soluționare Contestații, cu sediul în P,-, jud.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, potrivit chitanței nr. -/13.08.2008 și timbru judiciar de 0,3 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-reclamantă - SRL și intimata-pârâtă P - Serviciul de Soluționare Contestații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și legal timbrat, iar prin serviciul registratură recurenta a depus cerere de judecare a cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act de solicitarea recurentei de judecare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțarea asupra recursului.
CURTEA
Prin sentința nr. 307 din data de 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulata de reclamanta - SRL împotriva pârâtei
Pentru a pronunța această sentință, după examinarea materialului probator administrat în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
În perioadele 29-30.10.2007, 6-26.11.2007, 28.11.2007 si 3-5.12.2007, pârâta a efectuat la punctul de lucru al reclamantei situat în Câmpina,-,.1, jud. P, o inspecție fiscală care s-a finalizat prin raportul de inspecție fiscală din data de 5.12.2007 și care a avut ca obiect verificarea pe perioada ianuarie 2002 - septembrie 2007.
Cu ocazia controlului, inspectorii pârâtei au constatat că pentru perioada menționată anterior, reclamanta a dedus de 47.610 lei, însă
deductibilă legal era doar de 45.308 lei, diferența de 2302 lei (pentru care nu s-a acordat drept de deducere), fiind aferentă spațiului închiriat de societate, care nu a fost declarat ca punct de lucru la Oficiul Registrului Comerțului.
De asemenea, organele de control au stabilit că în perioada precizată societatea a colectat în suma totală de 61.630 lei, la control stabilindu-se o sumă totală de 69.804 lei, diferența de 8174 lei fiind aferentă colectată pentru ziarele editate și care nu se regăsesc în facturile de vânzare (7539 lei), colectată aferentă depășirii cheltuielilor de protocol la finele anilor 2003-2006 (291 lei) și 344 lei colectată aferentă mărfii constatate lipsă la finele anului 2004.
În baza acestui raport de inspecție fiscală, pârâta a emis decizia de impunere nr. 2268/6904/17.12.2007, împotriva căreia reclamanta a formulat contestație, care a fost respinsă, prin decizia pârâtei nr. 11/22.02.2008.
Referitor la. deductibilă de 2302 lei, tribunalul a reținut că până la 1.08.2004 reclamanta a avut închiriat și declarat ca punct de lucru la. P spațiu situat în Câmpina, str. -, nr. 50, iar după aceasta dată, reclamanta a prelungit contractul de închiriere, fără să mai declare spațiul la. ca fiind punct de lucru (situație care s-a menținut până în septembrie 2007).
De asemenea, din nota explicativă dată de administratorul reclamantei, tribunalul a reținut că societatea nu a desfășurat activitate în acel spațiu, pentru perioada august 2004-august 2007, perioadă pentru care s-au înregistrat în evidența contabilă cheltuieli (chirie și telefon), fiind dedusă în sumă totală de 2302 lei.
Având în vedere că spațiul nu a fost folosit de reclamantă pentru activitatea proprie (aspect recunoscut expres de către administratorul societății), instanța de fond a apreciat că în mod corect pârâta a interpretat și aplicat dispozițiile art. 145 alin. 3 din Legea 571/2003, refuzând să deducă de 2302 lei, întrucât cheltuielile menționate anterior nu au fost efectuate de reclamantă în folosul operațiunilor sale taxabile, mai ales că societatea nu putea desfășura, în mod legal, activitatea decât în cadrul unui punct de lucru, declarat la Oficiul Registrului Comerțului, situație care nu se regăsește în cauză.
În ceea ce privește colectată de 7539 lei tribunalul a reținut că aceasta este aferentă ziarelor editate de societate și care nu s-au regăsit în facturile de vânzare. Totodată, atât în decizia contestată, cât și în raportul de inspecție fiscală din 5.12.2007, organele fiscale au menționat detaliat defalcat pe fiecare an al perioadei 2002-2007, motivul pentru care societatea avea obligația să colecteze precizată.
Astfel, în anul 2002, reclamanta nu a realizat profit, iar potrivit art. 18 lit. c din OUG17 /2002, art. 22 al. 4 lit. din Legea 345/2002, art. 4 al. 2 și art. 60 al. 3 si 4 din HG598/2002, avea obligația colectării de 1243 lei, iar în perioada ianuarie 2003 - septembrie 2007 stocul de marfă nevândută a fost înregistrat în conturi de cheltuieli, fără a exista documente justificative.
Cu privire la susținerea reclamantei - conform căreia ziarele au fost distribuite gratuit cititorilor - instanța de fond a apreciat ca fiind legale și temeinice motivele invocate de pârâtă, conform cărora, în situația pretinsă, operațiunea ar fi trebuit înregistrată ca o cheltuială de reclamă și publicitate, că pretinsa operațiune nu s-ar fi putut încadra în dispozițiile art. 128 al. 9 lit. din Codul fiscal (întrucât nu a avut ca efect stimularea vânzărilor, ziarele vândute fiind inferioare numeric, pe toată
perioada controlată, celor nevândute), precum și argumentul de logică, conform căruia, în situația pretinsă de reclamantă - de imposibilitate de vânzare a tuturor ziarelor aprovizionate, apare ca nejustificată aprovizionarea cu aceleași tiraje de ziare (mai ales că proporția celor vândute era de cca. 35%).
Totodată, reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte o altă situație de fapt decât cea rezultată din înscrisurile depuse la dosar, devenind astfel incidente dispozițiile art. 1169 Cod civil, iar reclamanta nu s-a prezentat în fața instanței de judecată, solicitând judecata cauzei în lipsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 11/22.02.2008 a P, solicitând anularea acesteia, cu consecința admiterii contestației reclamantei și a exonerării acesteia de plata sumei de 20.250 lei, acțiune respinsă de către Tribunalul Prahova.
Recurenta consideră că instanța de fond nu a ținut cont și nu a avut în vedere faptul că în perioada august 2004 - august 2007, fost dedusă în sumă de 2302,51 lei, aferentă spațiului sediului secundar din Câmpina,-, fapt apreciat de organul de control ca nelegal, nefiind declarat ca punct de lucru, în schimb există contract de închiriere. Acest sediu secundar a fost declarat inițial la Registrul Comerțului, dar la prelungirea contractului de închiriere s-a omis a se declara și în continuare la. fapt remediat în luna septembrie 2007.
Se solicită a se constata că nu a existat nicio încălcare a normelor legale în sensul interpretat de organul de control și infirmarea măsurii de reducere a deductibile cu suma de 2302,51 lei. În mod greșit instanța de fond nu a reținut faptul că ziarele care nu au fost vândute și nu au fost consemnate în facturile fiscale, au fost apreciate ca lipsuri și s-a procedat la colectarea, numai în anii 2005-2006 însumând valoarea de 2110 lei, în condițiile în care în perioada supusă controlului s-a colectat o diferență de în sumă de 7538 lei.
A precizat recurenta că ziarele nevândute au fost distribuite gratuit către cititori, operațiunea fiind înregistrată ca atare în contabilitate, dar articolul contabil, respectiv nota contabilă efectuate, nu au avut anexat și documentul justificativ, limitându-se la faptul înregistrării reale și corecte, chiar dacă au axistat întocmite în acest sens documente justificative.
Instanța de fond nu a reținut nici veridicitatea motivației și motivării reclamantei și solicitatea de a se dispune infirmarea măsurii de colectare a în sumă de 7538 lei, evitându-se astfel influențarea a înregistrărilor și negativă a rezultatelor. Ca urmare a măsurii de reducere a deducerilor și colectării celor 7538 lei, de la punctul II.1, a rezultat de plată suplimentar, față de cea evidentă, în sumă de 10.746 lei.
Recurenta consideră că interpretarea situației de fapt constatată în sensul opiniei organului de control în interpretarea și aplicarea reglementărilor legale, a denaturat rezultatele înregistrate în evidența societății, influențând în mod negativ actitivatea de informare a cetățenilor prin difuzarea presei legale, în special și rezultatele sale financiare.
Se solicită admiterea recursului și rejudecarea acțiunii formulate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a apreciat în mod just și legal cauza dedusă judecății, recurenta este vinovată de faptul că nu a declarat punctul de lucru la. P situat în spațiul din municipiul Câmpina, str. -, nr. 50, după prelungirea contractului de închiriere.
S-a apreciat în mod legal și just de către organele de control fiscal, faptul că în perioada de referință recurenta a colectat VA. în sumă totală de 61.630 lei, la control stabilindu-se o sumă totală de 69.804 lei, diferența de 8.174 lei fiind aferentă colectat pentru ziarele editate și care nu se regăsesc în facturile de vânzare, precum și colectat aferent depășirii cheltuielilor de protocol la finele anilor 2003-2006, și colectat aferent mărfii constatate lipsă la finele anului 2004.
Tribunalul Prahovaa considerat în mod just și legal faptul că decizia de impunere nr. 2268/6904/17.12.2004 emisă de P este reală și corectă, recurenta fiind în culpă fiscală pentru cele arătate în raportul de inspecție fiscală întocmit în acest sens.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în, str. - I, jud. P și sediu ales pentru comunicarea actelor procedurale în Câmpina,-,. 9C,.2, jud. P împotriva sentinței nr. 307 din data de 24 iunie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta P - Serviciul de Soluționare Contestații, cu sediul în P,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
- - G - - -
Grefier
- -
Red. / - 2ex./29.09.2008
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond.
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
