Contestație act administrativ fiscal. Decizia 999/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.07.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.999
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.10.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr.527/CA/11.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, având ca obiect contestație act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 22.09.2008, concluzii scrise din partea reclamantului - intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.2172/30/22.02.2008 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T obligarea acesteia la plata sumei de 6052 lei reprezentând plata taxei de primă înmatriculare plătită prin chitanța seria - nr. -/19.10.2007 arătând că a fost în mod nelegal obligat la plata acestei taxe care contravine art.148 al.2 și 4 din Constituția României și art.90 din Tratatul Comunității Europene precum și Legea nr.343/2006.
În motivare s-a arătat că în luna septembrie 2007 cumpărat din Germania un autoturism Opel Astra an de fabricație 2000, înmatriculat în prezent sub nr. -. În vederea înmatriculării pentru prima dată în România reclamantul a fost obligat la plata taxei de primă înmatriculare de 6052 lei achitată la 19.10.2007. Aceasta contravine art. 90 din Tratatul potrivit căruia nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Tai nvocat pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii în contencios pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii odată cu prematuritatea acțiunii în contencios dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzută de nr.OG92/2003. A mai invocat totodată tardivitatea cererii de restituire prin raportare la art.207 al.1 Cod procedură fiscală precum și inadmisibilitatea capătului de cerere privind restituirea taxei speciale raportat la prevederile art.117 Cod procedură fiscală.
Tot pe cale de excepție în privința tardivității formulării cererii s-a arătat că au fost încălcate dispozițiile art.207 al.1 Cod procedură fiscală potrivit cărora contestația se depune în 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal sub sancțiunea decăderii ori în fapt reclamantul a plătit taxa la 19.10.2007 iar cererea de restituire a fost înregistrată la 22.02.2008.
Referitor la inadmisibilitatea cererii privind restituirea taxei speciale s-a arătat că aceasta nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 117 al.1 Cod procedură fiscală care reglementează cazurile legale de restituire a sumelor solicitate de la bugetul de stat.
Pe fondul cauzei s-a arătat că acțiunea este nefondată întrucât reclamantul datorează în mod legal taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantumul indicat, taxa prevăzută de ar. 214 ind.1 -214 ind. 3 Cod fiscal coroborate cu art. 311și 312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. Aceste dispoziții legale nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană întrucât în lipsa unei armonizări la nivelul Uniunii Europene în domeniul impozitării autovehiculelor, statele membre sunt libere să aplice astfel de taxe și să stabilească nivelurile acestora.
În speță, art. 90 al.1 din Tratatul interzice măsuri protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte membre comunitare. Ori taxa de primă înmatriculare nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte membre ale ci ea se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima data în România indiferent de proveniența lor geografică sau națională inclusiv autoturismelor noi din producția națională a României.
Prin sentința civilă nr.527/11.06.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANCIARĂ T și a dispus obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 6052 lei achitată prin chitanța seria - nr.-/19.10.2007.
În motivarea soluției pronunțate, s-au reținut următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzută de art.205 din nr.OG92/2003 coroborat cu art.7 din Legea nr.554/2004 instanța a reținut că o asemenea excepție este neîntemeiată în condițiile în care taxa de primă înmatriculare a fost achitată de reclamant cu chitanța seria - nr. -/19.10.2007 emisă de T pentru suma de 6052 lei iar la data de 22.02.2008 reclamantul a înregistrat o cerere de restituire a acestei taxe. Susținerea pârâtei în sensul că o asemenea cerere de restituire nu poate fi asimilată contestației împotriva actului administrativ fiscal nu poate fi reținută de către instanță întrucât este de observat că reclamantul a achitat taxa conform procedurii prevăzute în Codul fiscal, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor în România nefiind posibilă fără plata acestei taxe. Ori, în aceste condiții instanța a reținut că plata taxei operează automat ca o condiție obligatorie la înmatricularea autoturismului iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamantul prin raportare la dispozițiile art.205 al.1 din nr.OG92/2003 cu raportare la art.7 al.1 din Legea nr.554/2004 nu-l poate constitui decât cererea de restituire a acestei taxe, cerere înregistrată de reclamant la T la data de 20.02.2008.
Tot referitor la procedura prealabilă obligatorie, pârâta Tai nvocat prematuritatea acțiunii în contencios administrativ data de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzută de Titlul IX din nr.OG92/2003 apreciind ca procedura prealabilă nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației formulate.
Raportat la aceste susțineri instanța a observat că pârâta Tar ăspuns cererii reclamantului de restituire a taxei de primă înmatriculare prin adresa nr. -/18.12.2007( 7 dosar) prin care a respins cererea de restituire arătând că taxa specială a fost stabilită în mod legal și nu poate fi restituită. Ori, în condițiile în care aprecia că cererea privind restituirea taxei de primă înmatriculare echivalează cu o contestație în sensul art. 205 din nr.OG92/2003 avea obligația să înainteze aceasta cerere organelor abilitate pentru soluționarea contestației și nu să procedeze la emiterea răspunsului materializat în adresa -/18.12.2007. Deci, pârâta T s-a comportat nu numai ca un veritabil organ împuternicit cu încasarea și calcularea taxei în litigiu dar a emis și adresa de răspuns prin care a refuzat restituirea taxei respective fără a invoca lipsa competenței legale în emiterea acestui act și fără a indica un alt organ administrativ care ar avea aceasta competență. Prin urmare instanța a apreciat că procedura prealabilă la care face referire art. 205 al.1 din nr.OG92/2003 cu raportare la art. 7 al.1 din Legea nr.554/2004 a fost îndeplinită de reclamant prin depunerea cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare și a fost finalizată de către pârâta T prin emiterea adresei de răspuns nr.73692/27.02.2008.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de restituire a taxei speciale pe considerentul că au fost încălcate prevederile art.207 al.1 Cod procedură fiscală potrivit cărora contestația se va depune în termen de 30 zile de la data comunicării actului administrativ fiscal sub sancțiunea decăderii instanța a respins o asemenea excepție reținând că prin adresa de răspuns nr.-/18.12.2007 pârâta T nu a respins cererea reclamantului ca tardiv formulată ci a reținut aspecte de fond legate de legalitatea dispozițiilor Codului fiscal privind plata taxei de primă înmatriculare. În urma emiterii răspunsului la data de 18.12.2007 reclamantul a înregistrat prezenta acțiune la data de 22.02.2008 cu respectarea astfel a prevederilor art. 11 al.1 lit. a) din Legea nr.554/2004 și art. 218 din nr.OG92/2003.
Pârâta Tam ai invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea capătului de cerere privind restituirea taxei de primă înmatriculare arătând că nu se încadrează în cazurile de restituire prevăzute de art.117 Cod procedură fiscală ci se contestă însăși prevederile legale care instituite taxa specială de primă înmatriculare iar aceasta excepție a fost apreciată de instanță ca fiind strâns legată de analiza pe fond a cererii principale astfel încât a fost analizată împreună.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că prin chitanța seria - nr. -/19.10.2007 reclamantul a achitat suma de 6051 lei cu titlu de taxa speciala auto la primă înmatriculare. Chestiunea invocată de reclamant în motivarea cererii de restituire a acestei taxe a constat în aceea că dispozițiile Codului fiscal cuprinse la art. 2141- 2143contravin dispozițiilor art.90 al.1 din Tratatul Potrivit acestei din urmă dispoziții nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Ca atare prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă de natură similară. Art.90 din Tratat se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate produselor altor membre și impozitele interne de orice natură care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare al produselor altor membre ale în comparație cu nivelul de impozitare al produselor de pe piața internă a Statului Român. Este de necontestat că taxa de primă înmatriculare se plătește de către toți particularii care procedează la înmatricularea pentru prima data în România a unui autovehicul indiferent de unde provine acesta, însă taxa de primă înmatriculare se aplică numai autovehiculelor care nu sunt deja înmatriculate în România. Cu toate acestea taxa stabilită de art. 214 ind.1 Cod fiscal nu se percepe în cazul reînmatriculării în România după 01.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în România dar se percepe în cazul înmatriculării în România după 01.01.2007 a unui autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al decât România. Ori, în aceste condiții se constată o diferență de aplicare a taxei ce introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele din aduse în România în scopul reînmatriculării cu situația în care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență față de vehiculele înmatriculate deja în România pentru care la reînmatriculare nu se mai percepe o asemenea taxă.
S-a mai observat că discriminarea operează și între nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România anterior datei de 01.01.2007 când Statul Român a aderat la și au intrat în vigoare dispozițiile art.214 ind.1 Cod fiscal și nivelul de impozitare a autoturismelor înmatriculate în România ulterior datei de 01.01.2007 și în consecință instanța a constatat că art.90 din Tratatul este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză. Dispozițiile art.214 ind.1 Cod fiscal sunt astfel incompatibile cu dispozițiile art.90 din Tratatul motiv pentru care s-a impus soluția motivării de la aplicarea art.214 ind.1 Cod fiscal cu obligarea pârâților la restituirea acestei taxe.
Susținerea pârâtei T în sensul că prezenta cerere este inadmisibilă întrucât nu se regăsește printre motivele de restituire enumerate în art. 117 Cod procedură fiscală ci contestă însăși prevederile legale care instituie taxa specială de primă înmatriculare nu au putut fi reținute de instanță ca motiv pentru respingerea acțiunii în condițiile în care instanța națională este primul judecător comunitar și este abilitată să analizeze dispozițiile legislației interne prin raportare la prevederile dreptului comunitar. Potrivit art.148 al.2 din Constituția României prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne iar autoritatea judecătorească este obligată să aducă la îndeplinire obligațiile rezultate din aceste prevederi, ținând cont și de principiul efectului direct a art.90 al.1 din Tratatul pentru ordinea juridică internă a României.
Mai este de observat astfel, conform practicii constante a (cauza Simmenthal nr./77 din 9.03.1978) că "judecătorul național însărcinat să aplice în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar are obligația de a asigura realizarea efectului deplin a acestor norme, lăsând la nevoie neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Ca atare față de practica constanta a Curții de Justiție a Comunității Europene, a cărei jurisprudență este obligatorie pentru instanțele naționale în interpretarea dreptului comunitar, tribunalul a reținut că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin a dreptului comunitar, la însăși înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții naționale contrare.
Instanța a mai reținut că a reținut în mod constant în practica sa începând cu hotărârea Costa/ENEL supremația dreptului comunitar asupra oricăror prevederi naționale interne inclusiv asupra prevederilor constituționale.
Astfel s-a decis ca "Spre deosebire de tratatele internaționale obișnuite, Tratatul și-a creat ordinea sa juridică proprie care, la intrarea în vigoare a Tratatului, a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Membre, instanțele din aceste fiind obligate să-l aplice.
Prin crearea unei Comunități cu durata nelimitată, având instituții proprii, personalitate juridică proprie, propria sa capacitate juridică și de reprezentare în plan internațional și, mai ales, puteri reale născute din limitarea suveranității sau din transferul de puteri dinspre Statele Membre spre Comunitate, Statele Membre și-au restrâns drepturile suverane creând, prin aceasta, un set de norme juridice care obligă atât cetățenii, cât și Statele ca atare.
Integrarea în legislația fiecărui Stat Membru a prevederilor care derivă din Comunitate și, într-un sens mai larg, din termenii și spiritul Tratatului, pun Statele, în imposibilitatea de a acorda întâietate unei măsuri legislative interne unilaterale ulterioare, față de un sistem judiciar pe care Statele Membre l-au acceptat pe bază de reciprocitate. O asemenea măsură nu poate, așadar, să fie în dezacord cu un astfel de sistem judiciar."
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T, considerând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
În principal, pe cale de excepție, a susținut că în mod neîntemeiat, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ dată de neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art.205 și următoarele din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală coroborate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Tot pe cale de excepție, a susținut că în mod neîntemeiat Tribunalul Timișa respins excepția prematurității acțiunii în contencios administrativ dată de nefinalizarea procedurii prealabile prevăzute de Titlul IX - soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, coroborat cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 6.052 lei achitată de contribuabil la data de 19.10.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule; solicită respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008 pentru autoturismul în cauză.
Învederează că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, publicat în Of. nr.327 din 25.04.2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art.14 din această ordonanță.
"Art.14 alin.1) prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.
2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare".
Învederează faptul că dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art.11.
Recursul este neîntemeiat.
Privitor la excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ urmarea neefectuării procedurii prealabile obligatorii reglementată de dispozițiile art.205 și următoarele din nr.OUG92/2003, Curtea urmează să o respingă ca neîntemeiată.
Și aceasta întrucât, chitanța seria - nr.-/19.10.2007 eliberată de Trezoreria T, atestă achitarea de către reclamant, în beneficiul T, a sumei de 6.052 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul Opel, model Astra, an de fabricație 2000, iar ulterior, la data de 14.12.2007, reclamantul a înregistrat sub nr.-, cererea de restituire a acestei sume, pârâta răspunzând negativ la această solicitare, prin adresa nr.-/18.12.2007.
Curtea observă că această adresă materializează manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art.2 alin.1 lit. c) precum și ale alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul de față, în condițiile dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta T împotriva sentinței civile nr.527/CA/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - -
GREFIER,
- -
RED:/06.11.08/TEHNORED:07.11.08/2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș /Judecător -
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Anca Buta
