Contestație la executare. Sentința 33/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 12.11.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.33
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 09.02.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989 în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect contestație executare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâtul, lipsă, avocat, lipsă fiind reclamantul și pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtului depune la dosar împuternicire avocațială, dovada achitării onorariului de avocat, note de ședință și o cerere prin care a solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.324/05.12.2007 a Curții de Apel Timișoara. Totodată solicită suspendarea cauzei până la soluționarea cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile anterior menționată.
Curtea respinge cererea formulată de către reprezentanta pârâtului de suspendare a prezentei cauze până la data la care se va soluționa cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 324/05.12.2007 întrucât soluționarea cauzei de față nu depinde de soluția care se va pronunța în cererea formulată.
Curtea constată că art.399 Cod procedură civilă teza a doua stabilește alternativ posibilitatea de a recurge fie la procedura prevăzuta de art. 281 ind. 1, fie contestația la executare în cazul în care se solicită lămuriri cu privire la înțelesul și întinderea titlului executoriu, astfel că acțiunea ce face obiectul prezentului litigiu nu este inadmisibilă.
În ceea ce privește susținerea reclamantului în sensul că pentru a analiza contestația la executare ar fi competentă judecătoria, Curtea constată că din interpretarea dispozițiilor art. 22 rezultă că acțiunile care au ca obiect contestația la executare a titlurilor executorii reprezentate de hotărâri judecătorești pronunțate de instanțe de contencios administrativ sunt admisibile iar competența aparține instanței care a soluționat fondul litigiului în contencios administrativ.
Nemaifiind alte cererii de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta pârâtului pune concluzii de respingere a contestației, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.11.2008 sub nr- reclamantul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989 chemat în judecată pe parații și solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea somației nr.323 din data de 03.11.2008 în executarea sentinței civile nr.324/05.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
În motivarea contestației reclamantul arată că pârâtul nu a respectat procedura prealabilă, obligatorie sub aspectul prevederilor legale, respectiv nu s-a adresat instituției pentru a putea rezolva pe cale amiabilă această situație, respectiv nu a formulat cererea de a pune în executare voluntară, fapt ce ar fi făcut posibilă realizarea obligației impuse instituției. Se mai arată că prin faptul că s-a adresat direct executorului judecătoresc se consideră că a vătămat interesele instituției sub aspectul că sunt astfel obligați să achite costuri suplimentare în cuantum de 2380 lei cheltuieli de executare, ce ar fi putut fi evitate în cazul în care pârâtul și-ar fi respectat obligația privind procedura prealabilă.
Se arată că decizia nr.3120/25.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu le-a fost prezentată pentru a putea observa motivarea dispozitivului și a hotărî dacă vor promova o altă cale extraordinară de atac având în vedere faptul că fiind o cauză a instituției administrației publice centrale, ce este obligată prin executare să plătească 60.000 lei din bugetul de stat, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989 fiind obligat să-și exercite toate căile ordinare și extraordinare de atac.
Se mai arată că pârâtul nu a prezentat dosarul medical din care să rezulte dacă îndeplinește condițiile prevăzute în mod expres de nr.HG1927/2000, din care să rezulte că reclamantul nu are capacitatea de a conduce alt autoturism decât autoturismul adaptat cu invaliditatea dobândită în urma rănirii în Revoluția din 1989 și nici dovada că ar fi susținut examenul pentru obținerea permisului de conducere pe un autoturism adaptat infirmității acestuia, cu mențiunile corespunzătoare pe acest permis.
Se solicită ca instanța, în baza art.2811Cod procedură civilă să precizeze întinderea dispozitivului, sub aspectul faptului dacă instituția poate acorda reclamantului un autoturism din cele deținute în urma executării silite a unor beneficiari ai Legii nr.341/2004, care nu îndeplinesc condițiile de acordare a unui autoturism adaptat infirmității.
În acest mod s-ar realiza mai ușor obligația impusă obligației din următoarele considerente: în buget nu există resursă financiară adecvată realizării obligației; se poate realiza obligația și în același timp s-ar valorifica valori, ce îndeplinesc condițiile obligației, ce prin trecerea timpului se depreciază și care în timp se distrug fiind necesară în doi, trei ani casarea lor.
Menționează că somația nu a fost adresată Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989 ci Secretariatului General al Guvernului României, instituție care nu are nici un raport de obligație față de instituție, fiind instituție separată față de, instituții distincte în cadrul Guvernului României. În drept au fost invocate dispozițiile art.2811, 399 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
În considerentele întâmpinării se arată că motivele invocate de contestator nu trebuie să se refere la chestiuni de fond, ceea ce în speță acest lucru s-a întâmplat; nu ne aflăm în nici una din situațiile în care se poate formula contestația; mai mult, contestația la executare se introduce la instanța de executare.
Menționează că încă din anul 1996 s-a adresat în repetate rânduri Guvernului României pentru a putea beneficia de prevederile Legii nr.42/1990 și apoi nr.341/2004. Cu toate acestea nu a primit decât refuzuri politicoase. În anul 2004 primit de la reclamant o adeverință că dosarul său este complet, aceasta presupunând inclusiv toate actele medicale.
Arată că nu este de acord să primească un autoturism din cele recuperate de la alți beneficiari ai Legii nr.341/2004, întrucât, așa cum recunoaște și reclamantul în 2 - 3 ani acestea trebuie casate datorită vechimii.
Pârâtul învederează că în cererea inițială de chemare în judecată a fost menționat Guvernul României și nu -ul și că este curios cum atunci a putut interveni în proces iar acum sesizează că procesul verbal este adresat greșit.
Pârâtul, Biroul Executorului Judecătoresc prin reprezentant legal, executor judecătoresc, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În considerentele întâmpinării se arată că potrivit art.2 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, modificată și republicată, executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, iar actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor legale, este act de autoritate publică.
În ceea ce privește activitatea desfășurată de executorii judecătorești, la art. 49 din lege se prevede că executarea silită și celelalte acte care sunt de competența executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel.
Din dispozițiile legale enunțate rezultă fără echivoc că activitatea desfășurată de executorii judecătorești constituie un serviciu de interes public și că actele îndeplinite în limitele competențelor legale sunt acte de autoritate publică.
Aceasta înseamnă că executorul judecătoresc, învestit cu punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, nu acționează în exercitarea unui drept personal ori pentru satisfacerea unui interes propriu, ci, în virtutea competențelor legale, acționează pentru realizarea drepturilor creditorilor care se află în posesia unui titlu executoriu și numai la stăruința lor.
Prin urmare, executorul judecătoresc rămâne străin de raporturile juridice născute între creditor și debitor, fiind numai organul de executare care asigură prin forța coercitivă a statului aducerea la îndeplinire a unei obligații constatate de un titlu executoriu.
Nefiind parte într-un raport de drept material, executorul judecătoresc nu poate avea obligații nici în planul dreptului procesual pentru a putea participa la judecata dintre creditor și debitor.
Subliniază că pretențiile născute în faza executării silite se valorifică exclusiv între părțile raportului obligațional, fără participarea executorului judecătoresc, iar cenzura actelor îndeplinite de executor se realizează, în condițiile legii, de instanțele judecătorești competente.
Hotărârea pronunțată în contestația introdusă împotriva actelor de executare sau a unei executări pendinte se aduce la îndeplinire de către executor la fel ca orice alt titlu executoriu, fără a fi necesară chemarea în judecată a organului de executare.
Nici o dispoziție legală în vigoare nu prevede calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc în cadrul contestației la executare, reglementată de art.399 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă.
Pârâtul, a depus la dosar note de ședință prin care a solicitat suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea în camera de consiliu a cererii sale formulate în temeiul art.2811din Codul d e procedură civilă privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.324/05.12.2007 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul cu numărul -.
Consideră că dispozitivul sentinței civile mai sus menționate ar trebui lămurit chiar de către instanța care a pronunțat aceasta hotărâre, acest aspect fiind prioritar lămuririi dispozitivului acestei sentințe civile pe calea contestației la executare în temeiul art.399 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, în situația în care se apreciază că nu se impune suspendarea judecării prezentului dosar în temeiul art.244 pct. l din Codul d e procedură civila, se solicită a se avea în vedere dispozițiile art.399 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia "dacă nu s-a utilizat procedura prevăzuta de art. 2811, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu".
Având în vedere că dispozitivul sentinței civile nr.324/05.12.2007 urmează să fie lămurit în temeiul art.2811din Codul d e procedură civilă, consideră că prezenta contestație la executare este inadmisibilă în temeiul art.399 din Codul d e procedură civilă, teza privitoare la lămuririle necesare cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
În situația în care se consideră că prezenta contestație la executare nu este inadmisibilă sub aspectele mai sus menționate, învederează următoarele:
Raportat la punctul 1 din contestația la executare, că nu s-ar fi respectat procedura prealabilă obligatorie și nu a formulat o cerere către contestatoare cu privire la executarea voluntară a obligațiilor care îi incumbă acesteia, arată că nici o prevedere legală în vigoare nu prevede că în situația în care deține deja un titlu executoriu, este obligat să o ia de la capăt cu rugămințile și să adreseze cu o cerere contestatoarei prin care să o roage să își execute obligațiile menționate în titlul executoriu.
Contestatoarea avea cunoștință de faptul că sentința civilă nr.324/05.12.2007 este executorie din momentul în care i-a fost admisă acțiunea, pentru că recursul promovat nu suspendă executarea, cu atât mai mult după ce i-a fost respins recursul de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Nu avea nevoie de invitație specială să își aducă la îndeplinire obligațiile prevăzute în titlul executoriu, astfel că, dacă ar fi depus un gram de diligență ar fi putut evita costurile suplimentare, respectiv onorariul de executor și taxele judiciare de timbru în acest sens, cheltuieli pe a fost nevoit să le suporte din cauza atitudinii contestatoarei.
Cu privire la cel de al doilea punct din contestația la executare formulată, respectiv că nu s-a depus motivarea deciziei civile nr.3120/25.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a nu se observa faptul că recursul lor a fost respins datorită faptului că nu au avut calitate procesuală pasivă și pentru a nu se observa motivarea dispozitivului și a hotărî dacă vor promova o cale de atac extraordinară sau nu, precizează următoarele:
Susținerile contestatoarei sunt minciuni sfruntate, menționate cu nerușinare în contestația la executare.
Așa cum pârâtul a solicitat o copie de pe decizia civilă nr.3120/25.09.2008, tot așa și contestatoarea putea să solicite același lucru, întrucât a fost parte în proces.
Iar recursul promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție nu a fost respins nici pe departe pentru lipsa calității procesuale pasive a lor ci pentru că era nefondat.
Nu i-a împiedicat nimeni să exercite vreo cale extraordinară de atac până acum, însă la acest moment, orice fel de cale extraordinară de atac este tardivă.
În nici un moment al vreunei faze procesuale nu au considerat că nu au calitate procesuală pasivă, doar acum când sunt nevoiți să execute obligația prevăzută în titlul executoriu.
Arată că a solicitat chemare în judecată a Guvernului României - instituție cu personalitate juridică proprie, considerând, în mod corect, că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989 este un departament subordonat instituției Guvernului, adresa menționata în cererea de chemare în judecata - B, B-dul - de H nr.3-5, sector 1, B aparținând Guvernului - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.
Cu aceasta din urma instituție a purtat corespondența pe parcursul a 12 ani de zile pentru obținerea autoturismului, tot aceasta din urma instituție a fost cea care a formulat răspunsul în cadrul procedurii prealabile, tot ea a formulat întâmpinare și apoi recurs împotriva sentinței civile nr.324/05.12.2009.
Tot procesul care a făcut obiectul dosarului cu numărul - a fost soluționat în contradictoriu cu Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989.
Pe parcursul a 2 ani de zile cât s-a judecat, nu au invocat nici măcar o dată lipsa calității lor procesual pasive, s-au trezit abia în faza de executare silită, pentru că nu au găsit nici un motiv pentru care nu ar executa dispozitivul titlului executoriu.
În consecință, în situația în care dispozitivul sentinței civile va fi lămurit pe calea contestației la executare, se solicită a se observa că obligația de acordare a unui autoturism adaptat infirmității sale îi incumbă Guvernului - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, aspect realizat și de către Înalta Curte de Casație și Justiție, altfel a fi respins recursul pentru lipsa calității procesuale pasive a acestei instituții și nu pentru că era nefondat.
Cu privire la pct.3 din contestația la executare, în care contestatoarea arată că nu s-a prezentat dosarul medical complet cu dovada infirmității și carnetul de conducere pentru un autoturism adaptat infirmității, precizează că acestea sunt chestiuni de fapt care ar fi trebuit invocate pe parcursul judecării dosarului cu numărul - în nici un caz în faza de executare silită.
Doar ca o simplă curiozitate, în anul 2000 răspunsul la memoriul (memoriu întemeiat pe dispozițiile Legii nr.42/1990), adresat către domnul Prim - Ministru, a fost acela că pe lista de priorități, făcuta conform Hotărârii Guvernului nr.644/1998, se află pe poziția 2 și că s-au făcut toate demersurile pentru ca la rectificarea de buget din anul respectiv să li se acorde suma necesară pentru cel puțin două autoturisme. În acest context urmând a-i contacta telefonic după aprobarea rectificării de buget pentru a i se preciza dacă au fost alocați banii necesari.
Precizează că nici în urma acestui răspuns, ce datează din anul 2000, nu a primit autoturismul - mijloc de transport autonom corespunzător standardelor internaționale, la care este îndreptățit prin Legea nr.341/2004, actualizată, fiind vorba de un drept prevăzut de lege.
De asemenea, deși se afla pe poziția 2 pe lista de priorități, așa cum reiese din răspunsul instituției, nu a primit autoturismul în baza Legii nr. 42/1990, în condițiile în care altor beneficiari li s-au acordat mijloace de transport automate, neadaptate, deși nu se aflau pe lista de priorități sau cel puțin nu se aflau pe primele poziții.
O altă adresă a acestei instituții datează din anul 2004, adresa nr. 18/832//07.04.2004, prin care Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989 îi comunică faptul că memoriul depus conține toate actele necesare pentru alcătuirea dosarului în vederea acordării unui autoturism autonom adaptat cu invaliditatea dobândită în urma rănirii în Revoluția din 1989.
Iar prin prezenta contestație au nerușinarea să afirme că dosarul său medical nu este complet, când au fost depuse toate actele necesare, aspect recunoscut de către aceasta instituție încă din anul 2004.
În ceea ce privește punctul 4 din contestația la executare, se solicită a se observa că pe calea contestației la executare prevăzute de art.399 din Codul d e procedură civilă, contestatoarea încearcă să solicite lămurirea dispozitivului în sensul daca instituția lor poate să îi acorde un autoturism adaptat infirmității în condițiile în care nu îndeplinește condițiile de acordare a autoturismului, ceea ce este inadmisibil, existând un titlu executoriu în acest sens și o încheiere de lămurire a dispozitivului nr.324 din camera de consiliu din 06.03.2008, prin care aceasta instituție este obligata să îi acorde un "mijloc de transport autonom, corespunzător standardelor internaționale, respectiv un autoturism nou adaptat gradului de invaliditate al reclamantului".
Prin sentința civilă nr.324/0512.2007 s-a stabilit deja irevocabil că îndeplinește condițiile de acordare a unui autoturism adaptat infirmității sale astfel încât este inadmisibilă verificarea acelorași condiții de către instanța investită cu soluționarea prezentei contestații la executare. Se menționează că, deși contestatoarea prin precizarea formulată la termenul din data de 26.01.2009 arată că somația de executare nu a fost adresată instituției lor, dorește doar inducerea în eroare a instanței de judecată, întrucât, așa cum se observă din înscrisurile depuse în prezentul dosar, au fost somate cele doua instituții - atât Guvernul - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, cât și Secretariatul General al Guvernului României.
Consideră că în speță, contestatoarea face o cacialma între contestația la executare prin care se solicită lămurirea înțelesului și aplicării dispozitivului sentinței civile nr.324/05.12.2008 formulată în temeiul art.399 alin. lac ărei competență de judecată aparține Curții de Apel Timișoara și cea prin care solicită anularea formelor de executare întrucât au fost efectuate cu nerespectarea dispozițiilor cu privire la executarea silită în temeiul art.399 alin.2 din Codul d e procedură civilă, a cărei competență de judecată îi aparține instanței de executare, în nici un caz Curții de Apel Timișoara.
În consecință, invocă excepția disjungerii acestui capăt de cerere și admiterea acestei excepții, situație în care se impune disjungerea capătului de cerere al contestației la executare, formarea unui nou dosar și declinarea competenței de judecată în acest dosar în favoarea instanței de executare a Sectorului 1,
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea precizată de către reclamant, acesta solicită pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea somației nr.323/03.11.2008, precum și a celorlalte acte de executare întocmite în dosarul execuțional. Totodată învederează că formulează contestația la executare și împotriva încheierii de ședință din data de 06.03.2008 prin care s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.324 din data de 05.10.2007.
În esență, reclamantul menționează că nu a figurat ca parte în litigiul în care a fost pronunțată hotărârea care a fost pusă în executare silită și anume, sentința civila nr.324 din data de 05.12.2007. Reclamantul învederează că în tot timpul litigiului în calitate de pârât apărea Guvernul României iar nu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989.
În ceea ce privește motivele invocate de către reclamant, Curtea constată că acelea privitoare la anularea somației nr.323 emisă la data de 03.11.2008 de către B în dosarul execuțional nr.323/2008, precum și a celorlalte acte de executare care au fost emise nu sunt întemeiate, actele de executare fiind întocmite cu respectarea codului d e procedura civilă. Criticile formulate de către reclamant vizează aspecte legate de fondul cauzei principale iar nu aspecte în legătură cu executarea propriu-zisă a hotărârii judecătorești nr.324 din data de 05.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, rămasă irevocabila prin decizia nr.3120/25.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea constată că în cursul litigiului care a făcut obiectul dosarului nr.- în cadrul căruia a fost pronunțată hotărârea care face obiectul prezentei executari silite, toate înscrisurile, inclusiv întâmpinarea au emis de la pârâtul Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, aceasta instituție fiind cea care a și formulat recurs împotriva sentinței nr.324 din data de 05.10.2007 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara, recurs care a fost respins în contradictoriu cu Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989.
Astfel fiind, susținerea reclamantului în sensul că hotărârea care face obiectul executării silite nu îi este opozabilă întrucât nu a figurat în proces nu este susținută de înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Totodată Curtea constată că în recursul declarat împotriva sentinței civile nr.324 din data de 05.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, reclamantul din prezenta acțiune nu a invocat nici un motiv de admitere a recursului prin care să conteste calitatea sa procesuală pasivă și nici nu a invocat împrejurarea că nu figurează în sentința pronunțata de Curtea de Apel Timișoara.
Dimpotrivă în recurs au fost puse în discuție aspecte legate de fondul cauzei cu privire la atribuirea gratuită a unui mijloc de transport autonom corespunzător standardelor internaționale. În decizia pronunțată, instanța de control judiciar nu a reținut că reclamantul din prezenta cauza nu ar avea calitate procesuală pasivă. Totodată din cuprinsul deciziei instanței de control rezultă că recursul nu a fost admis pentru că s-ar fi constat lipsa calității procesuale pasive a reclamantului din prezenta cauza, ci ca neîntemeiat.
Prin urmare, Curtea constată ca actele de executare întocmite de către executorul judecătoresc contestate de către reclamant, pe calea prezentei contestații la executare sunt îndeplinite cu respectarea prevederilor legale incidente în materia executării silite.
În ceea ce privește contestația formulata de către reclamant împotriva încheierii din data de 06.03.2008 prin care s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.324 din data de 05.12.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Curtea constată că aceasta cerere este inadmisibilă față de împrejurarea că singura cale de atac care se putea exercita împotriva acestei încheieri era recursul iar aceasta cale de atac nu a fost exercitată de către reclamantul din prezenta cauza.
Fata de considerentele mai sus expuse, Curtea va respinge contestația la executare formulată ca fiind neîntemeiată.
Constatând culpa procesuală a reclamantului în declanșarea litigiului, Curtea în temeiul art.274 Cod procedură civilă, va obliga reclamantul la plata către pârât a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat potrivit chitanței seria - nr.0050/09.02.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge contestația la executare formulată de reclamantul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, cu sediul în B, B-dul - de H nr.3 -5, Sector 1 în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în T,-,.6, jud. T și Biroul Executorului Judecătoresc, cu sediul în B, A I nr.8, - 7,.2,. II,.28, Sector 3.
Obligă reclamantul la plata cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei către pârâtul.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 09.02.2009
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/23.02.09
TEHNORED:/24.02.09
5.ex./SM/emis 3 com./
Se comunică:
- reclamant - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, - B, B-dul - de H nr.3 -5, Sector 1
- pârât 1 -, - T,-,.6, jud. T
- pârât 2 - Biroul Executorului Judecătoresc, - B, A I nr.8, - 7,.2,. II,.28, Sector 3.
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
