Contestație la executare. Decizia 468/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 468/
Ședința publică din 12 mai 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în comuna de M,-, județul M, împotriva sentinței nr. 31 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru reclamanta-recurentă av., lipsă fiind pârâta - intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural, și timbrat cu suma de 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
De asemenea, se constată că pârâta intimată a depus întâmpinare.
Reprezentanta recurentei declară că nu are cereri de formulat, împrejurare de care instanța ia act, închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei susține recursul și solicită admiterea lui, modificarea în tot a sentinței atacate și pe cale de consecință trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Târgu Mureș, făcând trimitere la prevederile art. 158 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, raportat la art. 400, coroborat cu art. 1 pct. 3 din Codul d e procedură civilă.
CURTEA,
Prin sentința 31/16 ianuarie 2009 Tribunalului Mureș, dos. nr-, a admis excepția prematurității, invocată din oficiu, și, ca atare, a dispus respingerea contestației formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, respectiv de anulare a actului constatator nr. 275/28.04.2004 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța în acest fel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanta, se arată în considerentele hotărârii atacate, a solicitat, prin acțiunea introductivă de instanță înregistrată la data de 24.10.2008, în contradictoriu cu pârâta, anularea tuturor actelor care au stat la baza emiterii titlului executoriu din dosarul de executare nr. 2684/2005 și exonerarea acesteia de la plata sumei stabilită prin titlul executoriu.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș deoarece obiectul cauzei îl constituie contestație la executare silită și nu acțiune în contencios administrativ.
Instanța de fond reține că acțiunea introductivă nu a fost motivat, iar la termenul din 16.01.2009 reclamanta, prin avocatul ales, și-a precizat acțiunea în sensul că contestă actul constatator nr. 275/28.04.2004.
Din oficiu a invocat excepția prematurității pe care, după punerea în discuția părților, a admis-o, în sensul că potrivit art. 1 pct. 1 din OUG92/2003 împotriva titlului de creanță și a altor acte administrative reclamanta putea formula contestație potrivit legii, astfel că înainte de a se adresa instanței, reclamanta trebuia să parcurgă procedura prealabilă.
Pe cale de consecință, a constatat că acțiunea este inadmisiblă, respingând-
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul declinării competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tg. M, ca instanță competentă în a soluționa contestația la executare formulată.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și în temeiul art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
În fapt, organul fiscal a emis somația din 09.10.2008 în dosarul de executare silită cu nr. 2684/2005 al - Autoritate Națională a Vămilor ( 3 dos. primă instanță).
Chiar emitentul actului, respectiv pârâta intimată, precizează că împotriva acestui act, respectiv somația mai sus - amintită, reclamanta poate face contestație potrivit art. 172 și următoarele Cod procedură fiscală, aceste texte de lege reglementând contestația în materia execuțional silită fiscală.
Recurenta a formulat, așa cum rezultă expres din cele solicitate instanței, contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 2684/2005.
Cu alte cuvinte, însăși recurenta - reclamantă și-a intitulat și a înțeles să atace pe calea specifică a contestației la executare, direct la instanță, actele de executare emise în dosarul mai sus precizat, astfel încât potrivit art. 129 aliniat ultim Cod procedură civilă, instanța era datoare, dat fiind și principiul disponibilității părții în procesul civil, să se pronunțe asupra contestației la executare, în cazul de față prin admiterea excepției de necompetență materială invocată de pârâtă ( 17 dos. primă instanță).
În acest caz, sunt incidente dispozițiile art. 141 alin. 2 ale Codului d e procedură fiscală, ce prevăd că titlul de creanță, prin emiterea titlului executoriu, devine titlu executoriu la data la care creanța devine scadentă. Aici, chiar dacă recurenta - reclamantă nu a depus titlul executoriu, act declanșator al procedurii execuțional fiscale, prin constituirea dosarului execuțional de către pârâta intimată și emiterea unor acte de executare este evident că ne aflăm în procedura specială a procedurii execuționale fiscale. Evident, rămâne în sarcina instanței competente să analizeze dacă într-adevăr au fost respectate dispozițiile procedural execuționale fiscale, așa cum le reglementează Codul d e procedură fiscală, mai ales dacă s-a emis titlu executoriu, actul de bază al declanșării executării silite.
Este adevărat că reprezentantul ales al reclamantei a declarat în fața instanței de fond că-și precizează acțiunea prin faptul că înțelege să atace actul constatator cu nr. 275/28.04.2004. Însă, este de observat că precizarea de acțiune este un act intuitu personae, care nu poate fi făcut decât de partea însăși, fie cu mandat expres dat către reprezentantul ales, ceea ce nu a fost cazul de față. Așadar, precizarea de acțiune, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă, ca fiind făcută de un participant fără a avea mandatul expres al reclamantei - recurente și, pe cale de consecință, instanța de recurs nu va avea în vedere decât strict contestația astfel cum a fost formulată de reclamanta - recurentă.
Din acest punct de vedere, fiind vorba de un raport juridic execuțional, firesc este ca procedura să fie una tipică, execuțională, prevăzută la secțiunea Codului d e procedură fiscală mai sus-menționată.
Conform acestor raționamente instanța de recurs constată că în mod greșit instanța de fond a soluționat din punct de vedere material cauza ca fiind una de contencios administrativ, în fapt competența materială fiind cea specifică unei contestații la executare, procedura fiind cea ordinară, adică fiind incidente dispozițiile art. 399 și următoarele Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția ridicată din oficiu, a necompetenței materiale, și, în consecință, va admite recursul reclamantei, va casa în întregime hotărârea atacată și va trimite dosarul spre judecare instanței judecătorești competente, respectiv Judecătoria Târgu Mureș (care este instanță de executare), potrivit art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul contestatoarei, domiciliată în comuna de M,-, județul M, formulat împotriva sentinței nr. 31/16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică integral hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Târgu Mureș, ca urmare a admiterii excepției de necompetență materială a Tribunalului Mureș invocată de reclamanta - intimată.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 mai 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./12.06.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
