Contestație la executare. Decizia 486/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ i Fiscal
Decizia nr. 486/R/2008 Dosar Nr-
Ședința publică de la 22 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
- - - - - judecător
GR EFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului împotriva încheierii de ședință din data de 08.10.2007 pronunțată de judecătoria Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimata pârâtă SC SRL și se constată lipsa recurentei pârâte Administrația Finanțelor Public a Municipiului
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, Notă de ședință formulată de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, prin care se comunică punctul de vedere cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov.
Avocat pentru intimata pârâtă SC SRL depune la dosar în ședință publică împuternicirea avocațială și Notă de ședință.
Instanța față de recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 8.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov și față de decizia de declinare a Tribunalului Brașov pune în discuția contradictorie a părților excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, invocată din oficiu.
Reprezentanta intimatei pârâte SC SRL având cuvântul arată excepția este legală și astfel va fi admisă. Susține că hotărârea pronunțată de Tribunalul Brașov, prin care și-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Brașov, are evidente lacune întrucât temeiul juridic care a stat la baza pronunțării unei astfel de hotărâri nu au aplicabilitate în această cauză. În această situație instanța Curții de Apel trebuie să admită această excepție situația față de care sunt incidente dispozițiile art. 20 pct. 1 din Codul d e procedură civilă. Tribunalul Brașov pronunțând o hotărâre de declinare, Curtea de Apel Brașov în urma admiterii excepției de necompetență materială, nu poate decât prin hotărâre să decline din nou competența, lucru ce conduce la un regulator de competență, urmând a se înainta dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, care va stabili instanța competentă. Arată că în speță s-a făcut o denegare de drept prin transpunerea cauzelor de la o secție la alta. În mod greșit se interpretează dispozițiile Deciziei nr. 15/2007 a Secțiilor unite a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a fost dată să stabilească o practică unitară, nu una haotică.
Solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov.
CURTEA:
Constată că prin Încheierea din data de 08. 01.2008. pronunțată de judecătoria Brașov în dosarul nr-, s-a admis cererea de suspendare a executării silite; s-a suspendat executarea silită pornită de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B împotriva debitoarei SC SRL în dosarul de executare nr. - din data de 30.-.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului cauza în recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov - secția civilă, dosarul având nr-. Prin încheierea de ședință din data de 26.03.200 8 - Secția Civilă a dispus transpunerea cauzei la Secția Comercială și de Contencios Administrativ din cadrul Tribunalului Brașov, apreciind că natura juridică a litigiului dedus judecății este fiscală, fiind astfel aplicabile dispozițiile art.1 alin.1 din Codul d e procedură fiscală și art.10 raportat la art.30 din Legea contenciosului administrativ. În motivarea soluției date, Secția Civilă a menționat și Decizia nr.XV din 05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii referitor la respectarea principiului specializării în judecarea contestațiilor la executare și a contestațiilor la titlu.
La Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ dosarul a fost înregistrat cu nr-. Prin Decizia civilă nr.309/RC/18.04.2008, Secția Comercială și de Contencios Administrativ a Tribunalului Brașov (judecând litigiul ca fiind unul de contencios administrativ) a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului împotriva Încheierii din data de 8. 01.2008. pronunțată de judecătoria Brașov în favoarea Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal. În motivarea deciziei date, Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Brașova arătat că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art.2 alin.1 lit.d Cod pr.civ. raportat la art.10 alin.2 din Legea contenciosului administrativ, precum și dispozițiile art.3 pct.3 Cod pr.civ. care stabilesc competența Curții de apel ca instanță de recurs.
Cauza a fost declinată la Curtea de Apel Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal pentru judecarea recursului declarat de AVAS.
La Curtea de Apel Brașov dosarul și-a păstrat numărul de înregistrare dat de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, anume nr-, cauză în care Curtea de Apel Brașova invocat din oficiu, la termenul din data de 22 iulie excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului împotriva Încheierii din data de 8. 01.2008. pronunțată de judecătoria Brașov.
Analizând excepția potrivit art.137 alin.1 Cod pr.civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit Deciziilor nr.XIV și XV din anul 2007 pronunțate de ÎCCJ în două recursuri în interesul legii, natura litigiului este una civilă, iar competența de soluționare revine în primă instanță judecătoriei, care judecă asemenea cauze potrivit dreptului comun în materia executării silite, anume art.373 alin.2 Cod pr.civ. și art 400 alin.1 Cod pr.civ. (instanța de executare este judecătoria în cazul executării silite, dacă legea nu dispune altfel; contestația se introduce la instanța de executare). De altfel, din analiza dispozițiilor speciale ale art.172 alin.4 Cod proced.fiscală, potrivit cărora contestația la executarea silită se introduce la instanța judecătorească de executare, se desprinde interpretarea că, în absența unei norme procedurale de competență speciale, care să stabilească o competență diferită decât cea de drept comun, se aplică regulile de drept comun de competență, adică dispozițiile codului d e procedură civilă în materia executării silite. Dreptul comun în materia executării silite plasează competența soluționării acestor cauze la secția civilă, iar prin simetrie, la tribunal, recursurile se judecă tot în materie civilă, așadar de către secția civilă, în celelalte materii neexistând dispoziții procedurale speciale privind executarea silită. Dacă am admite o altă interpretare, prin care să se stabilească competența de soluționare la secția de contencios administrativ și fiscal sau, după caz, la secția comercială, atunci ar însemna să admitem aplicarea unei lex tertia, compusă din norme de procedură civilă privind executarea silită combinate artificial și nelegal cu norme de competență privind judecarea cauzelor de drept administrativ și fiscal sau, după caz, comercial.
Ca atare, recursul declarat împotriva Încheierii din Camera de Consiliu din data de 25. 01.2008. pronunțată de judecătoria Brașov trebuie judecat de către Tribunalul Brașov - Secția civilă, potrivit art.2 pct.3 Cod pr.civ.
Potrivit art. 159 Cod procedură civilă: " Necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad".
Pentru aceste considerente, în baza art. 137 alin. 1 și art. 158 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art. 1 din Legea 554/2004, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, ca instanță de recurs în soluționarea recursului declarat în cauză și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov - secția civilă.
În baza art.20 pct.2 Cod pr.civ. Curtea constată existența conflictului negativ de competență între Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov în judecarea recursului ce face obiectul prezentului dosar și în baza art.22 pct.3 Cod pr.civ. urmează a trimite cauza la Înalta Curte de Casație și justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență și stabilirea instanței competenta în judecarea recursului declarat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului împotriva încheierii de ședință din 8.01.2008 pronunțată de judecătoria Brașov
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov în soluționarea recursului declarat de recurenta intimată Administrația Finanțelor Publice B împotriva încheierii de ședință din data de 08.01.2008 pronunțată de judecătoria Brașov în dosarul nr- și, în consecință:
Declină competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Brașov - Secția civilă.
Constată ivit conflictul negativ de competență materială între Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov și
Trimite cauza pentru rezolvarea conflictului de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 iulie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - ---
Grefier
Red.-22.07.2008
Dact- T-23.07.2008/2 ex.
Jud. fond-
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Marcela Comșa, Silviu Gabriel
