Contestație la executare. Decizia 487/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția de contencios Administrativ și Fiscal
Dosar Nr-
DECIZIA NR. 487/R/2008
Ședința publică din 22 iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche JUDECĂTOR 2: Marcela Comșa
- - - - JUDECĂTOR 3: Silviu Gabriel
- - - - - judecător
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 5287 din 07.06.2007 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr-, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentului contestator - și a intimatei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registraturii, punctul de vedere al recurentului contestator cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov.
Având în vedere că, instanța, din oficiu, în baza art. 10 alin.1 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 3 alin.3 Cod procedură civilă a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov și faptul că ambele părți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, rămâne în pronunțare:
CURTEA:
Constată că prin sentința civilă nr. 5287/07.06.2007 a Judecătoriei Brașova fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul - în contradictoriu cu intimata
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie iar în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin hotărârea atacată se încalcă prevederile imperative ale art. 123 din legea nr. 85/2006. Executarea silită începută de către DGFP B, ca organ fiscal, cu mijloace proprii, este pornită în vederea încasării întregii creanțe reprezentând pasivul societății în faliment pe care a fost obligat să îl suporte contestatorul
Ori, după cum se prevede în Legea nr. 85/2006 - art. 140, în acestă situație, sumele depuse prin obligarea administratorilor societății la suportarea pasivului social intră în averea debitoarei, de unde se va plăti pasivul societății.
Într-adevăr, creanțele fiscale pot fi executate direct de către organele fiscale în temeiul codului d e procedură fiscală, dar nu se prevede nicăieri ca ordinea distribuirii averii debitoarei ar fi alta decât cea prevăzută în legea falimentului.
Prin urmare, este imposibil ca întregul activ recuperat să fie folosit pentru plata cu preferință a creditorului fiscal, în detrimentul creditorilor cu creanțe prioritare față de creanțele bugetare, cum sunt cheltuielile de procedură, creditele bancare sau salariile ( art. 123 alin. 1 pct. 1-3 din legea nr. 85/2006). Nu poate fi confundata modalitatea de executare cu creanța de executat, având în vedere că distribuirea creanței de executat se face după reguli obligatorii impuse de lege, de la care nu se poate deroga și că nu exista nici o excepție de la ordinea distribuirii creanțelor, indiferent prin ce procedura s-a realizat executarea silita.
Organul fiscal nu își poate însuși întreaga avere a debitoarei, ci o executare silita corectă a creanței bugetare trebuia să țină seama de creanțele prioritare, enunțate de lege.
Cauza în recurs a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov - secția civilă, dosarul având nr-. Prin încheierea de ședință din data de 20 martie 2008, Secția Civilă a dispus transpunerea cauzei la Secția Comercială și de Contencios Administrativ din cadrul Tribunalului Brașov, apreciind că natura juridică a litigiului dedus judecății este fiscală, fiind astfel aplicabile dispozițiile art.1 alin.1 din Codul d e procedură fiscală și art.10 raportat la art.30 din Legea contenciosului administrativ. În motivarea soluției date, Secția Civilă a menționat și Decizia nr. XV din 05.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii referitor la respectarea principiului specializării în judecarea contestațiilor la executare și a contestațiilor la titlu.
La Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ dosarul a fost înregistrat cu nr-. Prin Decizia civilă nr.307/R/18.04.2008, Secția Comercială și de Contencios Administrativ a Tribunalului Brașov (judecând litigiul ca fiind unul de contencios administrativ) a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de contestatorul - împotriva Sentinței civile 5287/07.06.2008 a Judecătoriei Brașov în favoarea Curții de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal. În motivarea deciziei date, Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Brașova arătat că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art.2 alin.1 lit. d Cod procedură civilă raportat la art.10 alin.2 din Legea contenciosului administrativ, precum și dispozițiile art. 3 pct. 3 Cod procedură civilă, care stabilesc competența Curții de apel ca instanță de recurs.
Cauza a fost declinată la Curtea de Apel Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal pentru judecarea recursului declarat de contestatorul -.
La Curtea de Apel Brașov dosarul și-a păstrat numărul de înregistrare dat de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, respectiv -, cauză în care Curtea de Apel Brașova invocat din oficiu, la termenul din data de 24 iunie excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului declarat de contestatorul - împotriva Sentinței civile nr. 5287/07.06.2007 a Judecătoriei Brașov.
Analizând excepția potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit Deciziilor nr. XIV și XV din anul 2007 pronunțate de ÎCCJ în două recursuri în interesul legii, natura litigiului este una civilă, iar competența de soluționare revine în primă instanță judecătoriei, care judecă asemenea cauze potrivit dreptului comun în materia executării silite, anume art. 373 alin. 2 Cod procedură civilă și art. 400 alin.1 Cod procedură civilă (instanța de executare este judecătoria în cazul executării silite, dacă legea nu dispune altfel; contestația se introduce la instanța de executare). De altfel, din analiza dispozițiilor speciale ale art. 172 alin. 4 Cod procedură fiscală, potrivit cărora contestația la executarea silită se introduce la instanța judecătorească de executare, se desprinde interpretarea că, în absența unei norme procedurale de competență speciale, care să stabilească o competență diferită decât cea de drept comun, se aplică regulile de drept comun de competență, adică dispozițiile codului d e procedură civilă în materia executării silite. Dreptul comun în materia executării silite plasează competența soluționării acestor cauze la secția civilă, iar prin simetrie, la tribunal, recursurile se judecă tot în materie civilă, așadar de către secția civilă, în celelalte materii neexistând dispoziții procedurale speciale privind executarea silită. Dacă am admite o altă interpretare, prin care să se stabilească competența de soluționare la secția de contencios administrativ și fiscal sau, după caz, la secția comercială, atunci ar însemna să admitem aplicarea unei lex tertia, compusă din norme de procedură civilă privind executarea silită combinate artificial și nelegal cu norme de competență privind judecarea cauzelor de drept administrativ și fiscal sau, după caz, comercial.
Ca atare, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 5287/07.06.2007 a Judecătoriei Brașov trebuie judecat de către Tribunalul Brașov - Secția civilă, potrivit art. 2 pct. 3 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 159 Cod procedură civilă: "Necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad".
Pentru aceste considerente, în baza art. 137 alin. 1 și art. 158 Cod procedură civilă, văzând și dispozițiile art. 1 din Legea 554/2004, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, ca instanță de recurs în soluționarea recursului declarat în cauză și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov - secția civilă.
În baza art. 20 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea constată existența conflictului negativ de competență între Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov în judecarea recursului ce face obiectul prezentului dosar și în baza art. 22 pct. 3 Cod procedură civilă, urmează a trimite cauza la Înalta Curte de Casație și justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență și stabilirea instanței competenta în judecarea recursului declarat de contestatorul - împotriva Sentinței civile nr. 5287/07.06.2007 a Judecătoriei Brașov.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel Brașov în soluționarea recursului declarat de recurentul contestator - împotriva sentinței civile nr.5287/07.06.2007 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr- și, în consecință:
Declină competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Brașov - Secția civilă.
Constată ivit conflictul negativ de competență materială între Curtea de Apel Brașov și Tribunalul Brașov și,
Trimite cauza pentru rezolvarea conflictului de competență la Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22 iulie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /23.07.2008
Dact. /24.07.2008
Jud. fond:
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Marcela Comșa, Silviu Gabriel
