Contestație la executare. Decizia 790/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIE Nr. 790/CA/2008
Ședința publică de la 11 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Sibiu împotriva sentinței civile nr.18/CA/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta recurentei, consilier juridic și mandatarul ales al intimatei, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, mandatara intimatei a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, cerere prin care solicită strigarea cauzei după ora 10.30, întrucât are de susținut cauze la Tribunalul Sibiu și Judecătoria Sibiu, anexând cererii copia împuternicirii avocațiale.
Mandatara intimatei depune la dosar împuternicire avocațială, întâmpinare, fotocopia chitanței nr. -/4 06 2008 reprezentând contravaloarea onorariului de avocat, învederând instanței că a comunicat un exemplar din întâmpinare reprezentantei recurentei.
Reprezentanta recurentei și mandatara intimatei arată că nu mai au cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată în stare de judecată recursul și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii primei instanței, pentru motivele din recurs. Intimata nu și-a respectat obligațiile pe care și le-a asumat, respectiv să angajeze șomeri în proporție de 50% din numărul locurilor de muncă nou create, iar în cazul în care disponibilizează persoane astfel încadrate înainte de 3 ani de la încadrare, aceasta se obliga ca pe locurile devenite vacante, indiferent de motive, să încadreze persoane din aceeași categorie, într-o perioadă de maximum 30 de zile de la data vacantării.
Mai arată că, obligația pe care și-a asumat-o intimata în momentul în care a semnat contractul de credit nu era o obligație de diligență, ci una de rezultat, aceasta nu a formulat cereri în scris privind angajarea de personal din categoria șomeri și nici nu au fost date anunțuri în ziare.
Totodată, prin decizia nr.300/2007 Curtea de APEL ALBA IULIAa considerat că în speță sunt incidente prevederile art.11 alin.2 din Legea 554/2004, fiind în prezența unui act administrativ individual. Depune la dosar practică judiciară, decizia civila nr.2027/2005.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului formulat ca nefundat, menținerea sentinței civile nr.18/CA/21 01 2008, cu cheltuieli de judecată.
Potrivit procesului verbal intimata a făcut dovada comunicării către recurentă a locurilor de muncă vacante; de asemenea martorii audiați în cauză (filele 275, 276 dosarul de fond) au arătat că toți angajații care au plecat din unitate au plecat prin demisie, nefiind culpa intimatei în modul în care au încetat contractele de muncă ale salariaților.
De asemenea, din Anexa 1 la procesul verbal rezultă că intimata a avut un număr mai mare de angajați decât cel care era obligatoriu. Prin Legea 76/2002 a fost abrogată Legea nr.1/1991 în baza căruia a fost încheiat contractul de credit.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.18/CA/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta - SRL Sibiu împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Sibiu și ca urmare s-a dispus anularea Deciziei nr.9179/2005 și a titlului executoriu - procesul verbal nr.7432/24.05.2005 emise de pârâtă, respingând celelalte cereri.
Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 8.11.2001, reclamanta - SRL a încheiat cu - Sucursala Sibiu contractul de credit nr.967/2009, contract în baza căruia reclamanta avea obligația menținerii locului de muncă și a numărului de locuri de muncă nou create timp de 3 ani de la data încadrării acestora.
Potrivit art.29 lit.b din contract, în situația în care împrumutatul disponibilizează persoane astfel angajate înainte de 3 ani de la încadrare, aceasta se obliga ca pe locurile devenite vacante, indiferent de motive, să încadreze personal din aceeași categorie, într-o perioadă de maxim 30 de zile de la data la care acestea au devenit vacante.
Prin Procesul verbal de control nr.7432/24.05.2005 pârâta a stabilit că reclamanta datorează la bugetul de asigurări suma de 150.000.000 ROL pentru nerespectarea graficului de angajare a șomerilor, proces verbal împotriva căruia reclamanta a formulat contestație, ce a fost respinsă prin decizia nr.9179/27.06.2005, întrucât reclamanta nu a respectat dispozițiile art.29 din contractul nr.967/8.11.2001 încheiat cu - Sucursala Sibiu.
Cu privire la legalitatea acestei decizii, prima instanță a reținut că a fost emisă de o autoritate administrativă investită prin lege organică cu atribuții de jurisdicție administrativă specială și ca urmare este un act administrativ jurisdicțional emis în cadrul unei jurisdicții administrative speciale.
Din cuprinsul dispozițiilor art.2 lit.e din Legea nr.554/2004 raportate la cuprinsul deciziei nr.9179/2006 emisă de pârâtă, rezultă că în speță jurisdicția administrativă exercitată de către pârâtă a încălcat atât dreptul la apărare al reclamantei și nici nu a respectat principiul contradictorialității, împrejurare care atrage incidența art.1 din Legea nr.554/2004, reclamanta fiind vătămată atât prin actul administrativ - decizia nr.9179/24.05.2005, cât și prin întreaga procedură de emitere a acestui act administrativ.
În ce privește temeinicia contestației împotriva procesului verbal de control nr.7432/24.05.2005, prima instanță a reținut că potrivit statelor de plată depuse la dosar și declarației de martorilor și, în perioada supusă controlului, angajații au plecat prin demisie și că reclamanta și-a îndeplinit obligația de a comunica pârâtei solicitarea de a angaja noi salariați și ca atare, actul de control nu a stabilit corect nici starea de fapt și nici obligația reclamantei la plata sumei de 15.000 lei către bugetul asigurărilor sociale, astfel că pârâta în mod greșit a respins contestația reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Sibiu, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică în ce privește admiterea primului capăt de cerere, întrucât decizia atacată este un act administrativ individual, iar procesul verbal de control a fost corect întocmit, cuprinzând date reale privind încălcarea de către reclamantă a obligațiilor asumate prin convenția încheiată și nu s-a făcut nici o dovadă a faptului că reclamanta intimată a depus toată diligența în vederea îndeplinirii acestor obligații.
În drept invocă prevederile art.304 pct.7, 8 și 9 și art.304/1 Cod pr.civilă.
Reclamanta intimată prin întâmpinarea depusă la dosar și concluziile orale expuse de reprezentantul său a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul pârâtei în raport cu motivele invocate și actele dosarului, se constată că este fondat, urmând să fie admis, iar sentința modificată în parte, în sensul respingerii și a capătului de cerere privind anularea Deciziei nr.9179/2005 și a Procesului verbal de control nr.7432/24.05.2005 și înlăturarea obligației de plată a cheltuielilor de judecată, menținând celelalte dispoziții ale sentinței, pentru considerentele ce se vor arăta.
Prin clauzele cuprinse în art.29 din contractul de creditare nr.967/8.11.2001, reclamanta s-a obligat să angajeze personal conform graficului anexă, respectiv 30 de persoane, din care 15 șomeri, derularea angajării trebuia să înceapă în ianuarie 2002, urmând ca până în luna martie 2002 reclamanta să angajeze toate persoanele, după care perioada de urmărire a locurilor de muncă nou create se va întinde timp de 3 ani și ca urmare reclamanta trebuia să aibă până la expirarea perioadei de 3 ani, încadrați 15 șomeri.
Cu ocazia controlului efectuat în data de 24.05.2005, s-a constatat că începând cu luna mai 2004, numărul șomerilor angajați de reclamantă a început să scadă, astfel că la data controlului nu avea încadrate cele 15 persoane din categoria șomeri, respectiv 50% din numărul de 30 locuri de muncă nou create.
Pentru nerespectarea obligației prevăzută de art.24 alin.2 lit.a din Legea nr.1/1991 republicată, respectiv de a angaja și menține contractele de muncă a celor 15 șomeri pe o perioadă de 3ani de la încadrare și respectiv de a angaja alte persoane din aceeași categorie în maximum 30 de zile de la data vacantării posturilor, societatea beneficiară a creditului bancar va suporta o penalitate de 50.000.000 lei pentru fiecare loc de muncă nou creat și neocupat din categoria șomeri, s-a prevăzut în art.29 lit.b din contractul de creditare nr.967/8.11.2001 (filele 17 - 22).
Prin Procesul verbal de control nr.7432 încheiat la data de 24.05.2005 de către pârâtă, având în vedere nerespectarea de către reclamantă a clauzelor contractului de credit nr.967/2001 și în baza prevederilor art.24 alin.2 lit.a din Legea nr.1/2001 republicată a fost stabilită în sarcina reclamantei intimată obligația de plată a sumei de 150.000.000 lei ROL reprezentând penalități pentru nerespectarea clauzei contractuale și a graficului de angajare a șomerilor.
Reclamanta intimată susține că a făcut demersurile necesare pentru angajarea de șomeri, însă pârâta recurentă nu i-a repartizat spre angajare asemenea persoane, deși avea în evidență și plată șomeri și de asemenea nu are nici o culpă pentru faptul că angajații care au plecat din societate au plecat prin demisie, astfel că fără repartiție de la. nu putea angaja personal din rândul șomerilor.
Obligația pe care și-a asumat-o reclamanta intimată prin încheierea contractului de credit a fost aceea de a crea un număr de 30 locuri de muncă, din care 15 pentru șomeri și să angajeze în perioada celor 3 ani personalul din această categorie într-o perioadă de maxim 30 zile calendaristice de la data vacantării locului de muncă, indiferent de motive.
Prin urmare, obligația asumată de reclamantă este una de rezultat și nu una de diligență, cum susține în apărare și întrucât la data controlului, reclamanta avea 3 posturi vacante de peste 30 zile față de principiul forței obligatorii a contractelor consacrat de art.969 cod civil și clauza penală stabilită în contract, în mod legal pârâta recurentă a stabilit obligația de plată către bugetul asigurărilor sociale a sumei de 15.000 lei și a respins contestația împotriva actului de control, aplicând corect prevederile Legii nr.76/2002.
Așa fiind, concluzia primei instanțe în sensul că prin procesul verbal de control nu s-a reținut corect starea de fapt și obligarea reclamantei la plata sumei de 15.000 lei către bugetul asigurărilor sociale este greșită.
De asemenea este greșită și susținerea primei instanțe în sensul că pârâta prin emiterea Deciziei nr.9179/27.06.2006 a încălcat dreptul la apărare al reclamantei și principiul contradictorialității.
Pârâta nu este o autoritate administrativ jurisdicțională și nici contestația împotriva actului de control nu a fost soluționată de către o comisie independentă față de cele două părți, astfel că nu se impunea citarea reclamantei la sediul pârâtei după depunerea contestației pentru o dezbatere contradictorie, astfel că actele atacate sunt acte administrative individuale, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr.300/CA/2007 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosarul nr-.
Așa fiind, în cauză este îndeplinit motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, astfel că în baza art.312 alin.3 din același cod, recursul pârâtei va fi admis ca fondat.
Pârâta recurentă nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
(continuarea deciziei civile nr.790/CA/2008)
*
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Sibiu împotriva Sentinței civile nr.18/CA/21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția Comercială și Contencios Administrativ în Dosarul Nr- și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - SRL Sibiu împotriva pârâtei Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă Sibiu pentru anularea Deciziei nr.9179/2005 și Procesul verbal nr.7432/24.05.2005. Înlătură obligarea pârâtei AJOFM-Sibiu la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 Iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- - -
Semn.Grefier șef
Red.IM
Dact.
2 ex./01.06.2008
Jud.fond.,
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș, Ioan Cibu, Iosif Morcan
