Contract administrativ. Decizia 1230/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
1 ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1230/
Ședința publică din 24 decembrie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de reclamantul PRIMARUL MUNICIPIULUI TG., cu sediul pentru comunicarea actelor de procedură în T-M nr.3 și de pârâta SC SRL, J/-, CUI -, cu sediul în B de -/A județul A și cu sediul procesual ales la Societatea civilă de avocați din T-M-, împotriva sentinței civile nr.314/11.06.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și susținerile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 08.12.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 15.12.2009, la 22.12.2009 și apoi la 24.12.2009.
CURTEA,
Prin sentința nr.314 din 11 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr- instanța a admis în parte acțiunea formulată de Primarul municipiului Tg-M, împotriva pârâtei SC SRL, a reziliat contractul nr.57503/24.08.2004 și acrul adițional nr.1/08.08.2005, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 171.789,126 lei, cu titlu de daune interese moratorii, a respins petitele privind acordarea de daune interese compensatorii și daunele morale.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că la data de 24.08.2004 între părți s-a încheiat contractul de execuție de lucrări nr.57503 prin care pârâta s-a obligat să execute lucrarea "locuințe sociale pentru rromi, Tg-M".
Cu toate acestea pârâta nu și-a respectat obligația de executare și a solicitat modificarea condițiilor cu privire la plata prețului conform modalității prevăzute de pct.2.2 din contract.
Reclamantul a refuzat renegocierea prețului contractului și s-a încheiat doar un act adițional cu privire la modificarea termenului de executare.
Prima instanță a reținut că pârâta nu și-a executat obligațiile contractuale asumate, ceea ce atrage rezilierea contractului și plata penalităților de întârziere de 0,6%/zi de întârziere.
Daunele interese compensatorii au fost respinse apreciind că nu există suficiente elemente care să poată convinge la determinarea unei sume concrete cu care să fi fost prejudiciat reclamantul.
De asemenea, au fost respinse și daunele morale solicitate sub forma "prejudiciului de imagine adus autorității".
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs SC""SRL solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, în complet de doi judecători, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.
Recurenta a menționat că prima instanță nu era competentă să soluționeze acțiunea deoarece aceasta este o acțiune în contencios administrativ, iar cu toate astea a fost soluționată de Secția civilă a Tribunalului Mureș.
S-a apreciat că revenea secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Mureș competența de soluționare.
În ce privește fondul cauzei s-a arătat că în contractul de execuție de lucrări s-a statuat efectuarea lucrării în trei etape cu termene de predare diferite și că etapa I s-a finalizat prin semnarea procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.181/07.09.2005.
Recurenta a menționat că suntem în prezența unui contract cu executare succesivă în timp și că prestațiile deja executate nu pot fi afectate de rezilierea contractului.
S-a apreciat că rezilierea se poate analiza numai în ce privește etapa a II-a, deoarece etapa Iaf ost depășită iar etapa a III-a nu poate fi pusă în discuție deoarece nu a fost începută demararea sa.
S-a arătat că pârâta a refuzat începerea lucrărilor pentru etapa a II-a deoarece reclamanta a refuzat în mod nejustificat negocierea prețului contractului aferente acestei etape.
S-a susținut că pârâta a refuzat executarea obligației sale deoarece reclamanta a fost cea care nu și-a executat propriile obligații contractuale, situație în care nu putea să solicite rezilierea contractului.
În ce privește renegocierea prețului s-a arătat că OG nr.60/2001 conferă părților dreptul de reanalizare a prețului unui contract de execuție de lucrări.
În ce privește daunele solicitate de către reclamantă s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea acestora deoarece nu există o faptă ilicită nici prejudiciu, întrucât pârâta a refuzat îndeplinirea propriilor obligații pentru că reclamanta la rândul său nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
În această situație nu se poate vorbi nici de existența unui raport de cauzalitate.
S-a apreciat că astfel este inadmisibilă aplicarea clauzei penale stipulată la art.23 pct.1 din Contract.
S-a apreciat că atâta vreme cât în contract s-au înscris trei operațiuni distincte, acestea generează drepturi și obligații diferite și nefiind încă executate două dintre ele, nu se poate pune în discuție acordarea penalităților de întârziere cu privire la ultimele două.
În ce privește daunele interese compensatorii s-a arătat că acestea pot fi solicitate doar în situația în care executarea în natură a obligațiilor nu mai este posibilă.
S-a menționat că nu se pot cumula clauza penală, care vizează tot neexecutarea obligațiilor cu daunele interese compensatorii ce vizează executarea în natură a obligațiilor contractuale.
În ce privește daunele morale reprezentând prejudiciul de imagine suferit de reclamantă s-a arătat că acestea sunt nejustificate deoarece reclamanta își invocă propria culpă și este răspunzătoare de imaginea creată.
Reclamantul a formulat de asemenea recurs împotriva aceleiași sentințe, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea celorlalte pretenții solicitate prin acțiune și respinse de prima instanță.
În motivarea recursului s-a arătat că daunele interese compensatorii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării obligației de către pârâtă și că instanța trebuie să aprecieze cuantumul acestuia.
Cu privire la daunele morale s-a menționat că prin demolarea locuințelor din zonă în vederea amplasării unor noi construcții s-a creat un disconfort locuitorilor ce urmau să fie beneficiari ai lucrării.
S-a invocat presiunea socială a realizării proiectului, în condițiile în care familiile care urmau să beneficieze de al doilea modul sunt cazate provizoriu.
S-a invocat și faptul că proiectul a fost mediatizat și nu se poate prezenta încheierea cu succes a acestuia.
Reclamantul a depus și întâmpinare la recursul pârâtei solicitând respingerea acestuia și menționând cu privire la preț că nu exista nicio obligație de renegociere a acestuia și că pârâta nu a depus documentația solicitată pentru o eventuală actualizare a prețului.
În ce privește executarea modulelor s-a arătat că termenele nu au fost respectate cu privire la modulele II și III.
În ce privește daunele pentru întârzierea în execuții s-a menționat că art.23 al contractului trimite la prețul contractului și nu la fracțiuni din acest preț cum încearcă să sugereze pârâta.
Analizând cererile de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Cu privire la competența materială s-a arătat că prima instanța nu era competentă să soluționeze acțiunea deoarece acțiunea este una în contencios administrativ și revenea secției de contencios administrativ și fiscal competența de aos oluționa și nu secției civile, așa cum s-a menționat în antetul hotărârii.
Prin încheierea din 10 martie 2009, (fila 139 dosar fond), s-a soluționat cererea de îndreptare a erorii materiale cuprinse în sentința nr.314/11.06.2007 a Tribunalului Mureș, în sensul respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale.
Împotriva acestei încheieri s-a formulat recurs care a fost soluționat prin decizia nr.1025 din 29 octombrie 2009 Curții de Apel Tg-M, în sensul admiterii recursului, modificării încheierii atacate și admiterii cererii de îndreptare a erorii materiale în sensul de a se menționa "Secția de contencios administrativ" în loc de "Secția civilă".
În aceste condiții primul motiv de recurs va fi înlăturat, cauza fiind soluționată de instanța competentă.
Cu privire la fondul cauzei reținem că între părți s-a încheiat contractul de execuție de lucrări nr.57503/2004, prin care pârâta s-a obligat să execute lucrarea "locuințe sociale pentru rromi, Tg-M".
Pârâta a executat o parte din această lucrare, iar pentru diferența neexecutată a invocat refuzul de executare prin aceea că autoritatea contractantă a refuzat renegocierea prețului lucrării.
La data de 08.08.2005 s-a încheiat actul adițional nr.1 prin care s-a modificat art.3.1 din contract prin aceea că s-au stabilit trei etape de executare a trei module cu trei termene de finalizare diferite.
Restul clauzelor contractuale au rămas neschimbate.
Chiar dacă pârâta a invocat faptul că este vorba de trei lucrări și nu de una singură, menționăm că în contract se prevede expres că este vorba de o singură lucrare, chiar dacă aceasta presupunea construirea a trei imobile.
De asemenea, prețul a fost stabilit în mod unitar pentru întreaga lucrare.
Din această cauză, toate argumentele cu privire la imposibilitatea sancționării neîndeplinirii culpabile a obligațiilor aferente modulelor 2 și 3 și a nedatorării daunelor concretizate în clauza penală vor fi îndepărtate.
În ce privește renegocierea prețului menționăm că deși inițial prin contract s-a prevăzut un termen de executare de 12 luni, acesta a fost modificat ulterior prin actul adițional, depășindu-se 12 luni.
În aceste condiții, teoretic se putea renegocia prețul potrivit art.41 din OUG 60/2001.
Într-adevăr, art.41 alin.3 din OUG 60/2001 prevede că în cazul contractelor a căror durată de îndeplinire este mai mare de 12 luni, părțile contractante au dreptul de a conveni, prin act adițional, pentru restul rămas de îndeplinit, actualizarea prețului contractului pentru asigurarea protecției împotriva inflației.
Durata este mai mare de 12 luni, însă părțile au prevăzut expres la art.19.2 că prețul contractului nu se actualizează, situație în care contractul reprezintă legea specială față de dispozițiile OUG nr.60/2001 care reprezintă legea generală aplicabilă părților.
Chiar dacă intimata ar fi înțeles să treacă peste această clauză din contract, ar fi fost necesar să existe o exprimare de voință expresă în sensul disponibilității pentru renegocierea prețului, având în vedere că art.41 din OUG 60/2001 nu obligă părțile la renegociere ci doar le oferă această posibilitate.
Refuzul de renegociere a prețului este invocat de către recurentă ca obligație neexecutată și care în opinia sa îi oferă dreptul de a invocat excepția de neexecutare a contractului.
Pentru motivele invocate mai sus instanța nu poate reține că ar fi existat vreo obligație neexecutată, deoarece renegocierea prețului nu era obligatorie.
Nefiind aplicabilă excepția de neexecutare, înseamnă că reclamantul putea să solicite rezilierea contractului.
Deoarece pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a executa lucrarea ce face obiectul contractului, în mod corect prima instanță a dispus rezilierea contractului.
În ce privește despăgubirile solicitate de către reclamant menționăm că prin art.23 din contract s-a stabilit plata unor penalități de întârziere în execuție în valoare de 0,06%/zi, acestea fiind plafonate la maxim 10% din valoarea contractului.
Aceste penalități în mod corect au fost acordate de către prima instanță.
În recursul formulat de către reclamant se solicită și acordarea unor daune interese compensatorii reprezentând echivalentul prejudiciului pe care autoritatea le-a suferit ca urmare a neexecutării obligației.
În acest sens invocă tot art.23.1, prima teză. Aceasta trebuie însă coroborată cu a doua teză din cadrul art.23.1 care individualizează penalitățile din teza
În nici un caz nu se poate interpreta că ar fi vorba de penalități diferite în cele două teze, deoarece dacă ar fi fost două tipuri de penalități, părțile ar fi trebuit s prevadă modalitatea de calcul pentru cea de a doua categorie de penalități.
Însuși faptul că descrierea penalităților de întârziere este efectuată în cadrul unui singur punct și anume 23.1 reflectă ideea că este vorba de o singură categorie de penalități.
În ce privește daunele morale solicitate în recursul reclamantului acestea au fost justificate în sensul afectării imaginii autorității locale, fără a se face însă nicio dovadă în acest sens.
În consecință, pentru argumentele mai sus menționate, instanța va respinge recursurile ca nefondate.
În această situație părțile nu sunt îndreptățite la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de SC""SRL cu sediul în B de -/A județul A și cu domiciliul procesual ales în Tg-M,- (Societatea civilă de avocați ) împotriva sentinței nr.314 din 11 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
Red.
Tehn.
28.01.2010
4 exp.
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
