Contract administrativ. Decizia 200/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 200
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmina Mitru
JUDECĂTOR 2: Lavinia Barbu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Fănuță
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenții reclamanți - și - împotriva sentinței nr. 492 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de către grefierul de ședință a fost prezent recurentul reclamant, lipsind recurenta reclamantă -, intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și intimatul pârât -, fiind reprezentat de av..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul pârât CONSILIUL LOCAL al COMUNEI, a răspuns la adresa înaintată de Curtea de Apel Craiova, comunicndu-se că terenul ce face obiectul contractului de concesiune nr. 1239/24.07.2003 - titular aparține domeniului privat al com..
Instanța, din oficiu a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei.
Avocat pentru intimatul pârât a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului O l t, în primă instanță.
Recurentul reclamant referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Olt în primă instanță lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 8070/3ll/2008 reclamanții și au chemat in judecată pe pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de concesiune nr. 1239/24.07.2003 încheiat între pârâți precum și obligarea acestora să lase in deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 70. ce a format obiectul concesiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că obiectul contractului de concesiune îl constituie suprafața de 70. durata contractului fiind de 33 ani.
Reclamanții au susținut că prin contractul de vânzare cumpărare nr. l527/30.07.2008 autentificat de Biroul Notarului Public, au cumpărat de la numita suprafața de 300 teren cu o casă de locuit în suprafața construită de l00 situată în intravilanul comunei jud O cu număr cadastral nr.92l, imobile dobândite prin retrocedare conform legii l0/200l.
S-a precizat că pârâtul ocupă suprafața de 70. din terenul pe care l-au cumpărat.
Primarul comunei a solicitat respingerea acțiunii pe considerentul că suprafața dobândită de către reclamanți nu include suprafața ce a format obiectul concesiunii.
Pârâtul a solicitat să se constate că reclamanții nu au calitate procesuală activă pentru anularea contractului de concesiune și s-a solicitat respingerea celui de-al doilea capăt de cerere.
Judecătoria Slatina prin sentința nr. 849/2009 a declinat cauza in favoarea Tribunalului Olt întrucât potrivit art. 2 lit. c din legea 554/200l contractele încheiate de autoritățile publice ce au ca obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publică sunt asimilate actelor administrative iar litigiul este de competența instanței de contencios administrativ, cel de-al doilea capăt de cerere având caracter accesoriu s-a motivat că potrivit art. l7 din pr.civ. revine instanței competente să judece cererea principală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. l24l/l04/2009.
Prin sentința nr. 492 din 19 iunie 2009 Tribunalul Olta admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și și a dispus anularea parțială a contractului de concesiune nr. 1239/24.07.2003 cu privire la suprafața de 0,47. situată în comuna, județul O, cu vecinătățile: N-E - teren reclamanți, S -, V - teren Primărie concesionat.
A obligat pârâții Consiliul Local, și să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților acest teren.
A obligat pe pârâtul la 98,2 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin dispoziția nr. 77/9.10.2001 a primăriei comunei, jud. O, s-a dispus restituirea în natură a unui teren loc de casă în suprafață de 300. situată în satul, comuna și casa acoperită cu fier in lungime de l0 m și lățime de l0 compusă din 3 camere ce au aparținut numitului către numitele și .
Acestea au vândut imobilele retrocedate către reclamanții și potrivit contractului autentificat sub nr. l527/30.07.23008 de către Biroul Notarului Public.
Prin contractul de concesiune nr. 1239/24.07.2003, Consiliul Local al comunei a concesionat către pârâtul suprafața de 70. teren situat în satul, comuna, jud. O, în vederea continuării obiectivului spațiu comercial - alimentație publică, specificat in contractul de concesiune încheiat la data de 8.0l.l996.
Pentru a se stabili dacă suprafața de teren concesionată s-a suprapus cu parte din terenul cumpărat de către reclamanți, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice topometrice - expertiză ce a fost efectuată de către expert, iar din conținutul acesteia a rezultat că o porțiune de 0,47. din terenul concesionat se regăsește în terenul dobândit de către reclamant astfel cum s-a prezentat și în schița anexă la raportul de expertiză.
S-a constatat că reclamanții au calitate procesuală activă cu privire la primul capăt de cerere formulat, întrucât dispunerea de bunuri aparținând altuia constituie o cauză de nulitate absolută care poate fi invocată de orice persoană interesată.
Reclamanții prezintă interes în cauză pentru că o parte din terenul lor a format obiectul contractului de concesiune.
S-a apreciat că acțiunea este întemeiată în parte, pentru suprafața de 0,47. având in vedere că s-a încheiat convenția cu privire la suprafața de teren menționată în frauda reclamanților, ceea ce este interzis potrivit art. 968 cod civil, și în consecință potrivit art.l8 pct. din legea 554/2004 se va dispune anularea parțială a contractului de concesiune.
C de-al doilea capăt de cerere s-a apreciat ca întemeiat cu privire la suprafața de teren arătată anterior având în vedere că prin lipsa de folosință a bunului se aduce atingere atributelor dreptului de proprietate al reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, recurenții reclamanți - și -, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că prima instanță a făcut o apreciere eronată probelor administrate și a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză.
Intimații pârâți Consiliul Local al comunie și nu au formulat întâmpinări la cererea de recurs.
La termenul de judecată din data de 28.01.2010, Curtea din oficiu, în temeiul dispoz. art. 306 alin. 2 din Codul d e pr. Civilă a invocat,ca motiv de ordine publică, excepția necompetenței materiale a instanței de contencios administrativ și fiscal în soluționarea cauzei.
Asupra excepției necompetenței materiale se rețin următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamanții - și - au chemat în judecată pârâții Consiliul Local al comunie și solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea contractului de concesiune nr. 1239/24.07.2003, încheiat între Consiliul Local, în calitate de concedent și, în calitate de concesionar, având ca obiect suprafața de 70., teren situat în satul, comuna.
Reclamanți au mai solicitat și obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren ce face obiectul contractului de concesiune.
La art. 2 din Contract,părțile au stipulat că terenul considerat concesionat va fi utilizat pentru " continuarea obiectivului spațiu comercial - alimentație publică".
Cu adresa nr. 156/21.01.2010, depusă la dosarul de recurs, Primăria com. a comunicat instanței că terenul ce face obiectul contractului de concesiune nr. 1239/24.07.2003 aparține domeniului privat al com.. Contractul de concesiune având ca obiect un bun aparținând domeniului privat al unității administrativ teritoriale încheiat între o autoritate a administrației publice și o persoană fizică este un contract de drept privat, respectiv civil, iar nu un contract administrativ întrucât.
Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 "Dreptul unităților administrativ teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel".
În conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c, teza finală din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea bunurilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.
Ori, dat fiind că, contractul de concesiune în discuție are ca obiect un bun proprietate privată a unității administrativ - teritoriale, per a contrario, nu intră sub incidența prevederilor referitoare la contractele administrative.
Având în vedere cele expuse, Curtea apreciază că acțiunea având ca obiect anularea contractului de concesiune dedus judecății este un contract civil, fiind incidente dispoz. art. 1 pct. 1 Cod pr. Civilă.
Astfel, în baza art. 304 pct. 3 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința Tribunalului și va trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Slatina.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți - și - împotriva sentinței nr. 492 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și -.
Casează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Slatina.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. M
Ex.3//03.02.2010
Jud. fond MCE.
Președinte:Carmina MitruJudecători:Carmina Mitru, Lavinia Barbu, Magdalena Fănuță
