Contract administrativ. Decizia 243/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.12.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.243
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 23.02.2010
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta ADMINISTRAȚIA ZONEI LIBERE A și de pârâta " ", împotriva sentinței civile nr.1333/30.09.2009, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, având ca obiect obligație a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă avocat iar pentru pârâta - recurentă se prezintă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților depun la dosar note de ședință.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei - recurente solicită admiterea recursului său, respingerea recursului pârâtei ca fiind lipsit de interes, cu cheltuieli de judecată, depunând dovada achitării onorariului de avocat.
Reprezentantul pârâtei - intimate pune concluzii de admitere a recursului său și de respingere a recursului formulat de reclamantă, cu cheltuieli de judecată în primă instanță.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr.1333/30.IX.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada respins acțiunea reclamantei Administrația Zonei Libere A, împotriva pârâtei " " C N, pentru obligarea la realizarea investițiilor din contractul de concesiune nr. 18/11.07.2000.
În motivare s-a reținut că prin acțiune înregistrată la Tribunalul Arad la data de 26.05.2009 ca urmare a declinării competenței de către Judecătoria Arad și a Deciziei civile nr.81/A/27.04.2009, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, în dosarul nr-, prin care a fost admis apelul " " și anulată Sentința civilă nr.2398/25.11.2008, cauza a fost trimisă spre competentă judecare la Tribunalul Arad, reclamanta Administrația Zonei Libere Aac hemat în judecată pe pârâta " " și a cerut obligarea pârâtei la realizarea investiției conform caietului de sarcini și art.4.4. din Contractul de concesiune nr.18/11.07.2000.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut că între reclamantă, în calitate de concedent și " Import - Export", în calitate de concesionar, s-a încheiat Contractul de concesiune nr.18/11.07.2000, prin care pârâta s-a obligat să realizeze o investiție, în condițiile art. 4 pct.4 din contract și a caietului de sarcini, în valoare de 105.500 USD.
Pârâta " " în calitate de cesionar, a încheiat Contractul de cesiune nr.3426 din 27.06.2005, cu " Import - Export", în calitate de cedent, prin care s-a concesionat către pârâtă Contractul de cesiune nr.18/11.07.2000 precum și terenul în suprafață de 1000 mp, aferent parcelei 2e amplasat în incinta Zonei Libere - A și înscris în nr.9437, cu nr. top. 1174/1/1/1/1/10/4 începând cu data de 01.08.2005, astfel că pârâta a dobândit calitatea de concesionar în contractul sus menționat cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din această calitate.
Pârâta a fost somată de mai multe ori să realizeze investiția, fiind invitată la conciliere directă conform art.7201Cod procedură civilă, însă a refuzat să demareze realizarea investiției ( 5-6, 9 -11).
Într-adevăr, adoptarea de către Statul Român a unor reglementări pentru armonizarea legislației interne cu acquis-ul comunitar, nu poate constitui motiv pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor de către concesionar, care și-a asumat riscurile prin activitatea pe care urma să o desfășoare pe terenul amplasat în incinta Zonei Libere - A și înscris în nr.9437, cu nr. top. 1174/1/1/1/1/10/4.
Având în vedere că terenul pentru care a încheiat contractul expiră la data de 11.07.2010, că terenul a fost preluat fără utilități, că timp de 9 ani și 4 luni pârâta concesionară nu a demarat vreo acțiune necesară realizării investiției și a comunicat expres refuzul de la realiza investiția, fără ca reclamanta concedentă să sancționeze pasivitatea acesteia, instanța a apreciat că perioada rămasă până la încetarea contractului aproximativ 8 luni nu mai permite realizarea investiției care presupune efectuarea de proiecte, obținere autorizații, avize, realizarea de utilități și construcții de către reclamantă.
Potrivit art.1021 Cod civil, partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau îi ceară desființarea, cu daune interese.
Față de aprecierea că executarea nu mai este posibilă, instanța a respins acțiunea.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
În cauză au declarat recurs reclamanta și pârâta.
Recurenta reclamantă Administrația Zonei Libere A critică prima instanță pentru că motivarea soluției de respingere este lapidară și, în esență considerentele subzistă în faptul că timp de 9 ani pârâta nu a demarat vreo acțiune necesară realizării investiției, că terenul a fost preluat fără utilități, ca termenul pentru care a fost încheiat contractul expiră peste 8 luni, iar instanța a apreciat că în acest timp nu mai permite realizarea investiției.
Critică sentința recurată pentru: nelegala aplicare a dispozițiilor ce reglementează contractul de concesiune care a stabilit raportul juridic dintre părți; pentru lipsa de analiză a cauzei contractului pe care, prin soluția pronunțată, îl lipsește de efecte juridice; pentru validarea culpei contractuale a pârâtei, deși reține refuzul net al acesteia de a realiza investiția; contradicția motivelor care au stat la baza respingerii excepțiilor invocate de pârâta intimată și cele ce au fost evaluate la pronunțarea soluției de respingere a acțiunii.
Astfel, instanța a reținut faptul că pârâta intimată a dobândit calitatea de concesionar la data de 01.08.2005 când a început să-și producă efectele juridice contractul de cesiune încheiat la data de 27.06.2005, cu toate drepturile și obligațiile ce decurg din contractul de concesiune nr.18 din 11 iulie 2000. Instanța a reținut că, raportat la obiectul contractului de concesiune, respectiv concesionarea terenului de 1.000 mp. pentru desfășurarea de activități, este evident că pârâta a preluat și obligația de a efectua investițiile pentru desfășurarea activității conform clauzei contractuale inserate la art.2.1. din contract, având obligația, conform art.4.3.1. să folosească terenul concesionat cu diligența și eficiența maximă pentru a-l conserva și dezvolta valoarea pe toată durata concesiunii. Obiectul contractului impunea desfășurarea de activități și nu simpla deținere, iar această obligație a concesionarului nu este exclusă sau înlăturată de faptul plății redevenței lunare.
Mai mult decât atât, s-a reținut în considerentele hotărârii că nu se poate accepta că la data cesiunii, în condițiile în care prevederile contractului au rămas nemodificate, concedentul a renunțat la dreptul de a mai solicita realizarea investiției, pentru ca evident aceasta ar echivala cu lipsirea de cauză a contractului, sancționată cu nulitatea.
Motivarea este corectă și în consens cu propriile sale argumente cuprinse în notele de ședință și cu toate acestea, temeiurile ce au stat la baza respingerii excepției, fiind evident interesul pârâtei intimate, care a invocat-o de a se eschiva de la îndeplinirea obligațiilor contractuale, constituie și temeiul respingerii acțiunii, și, ceea ce este inadmisibil pentru partea contractantă - conduita ce ar lipsi de cauză contractul în discuție, prin refuzul realizării investiției în raportul contractual, încurajează o conduită culpabilă de nesocotire a obligațiilor, îl modifică, exonerează pârâta de obligația realizării investiției și lipsește de cauză contractul.
Nici chiar faptul, reproșat de altfel de pârâta intimată, că reclamanta ar fi stat în pasivitate nu poate fi primit și de altfel nici nu este reținut de instanță, dimpotrivă, s-a reținut că pârâta intimată a fost somată de mai multe ori să-și realizeze investiție, conform înscrisurilor de la filele 5, 6, 9 - 11, dar aceasta a refuzat expres îndeplinirea obligației contractuale. Aceste argumente sunt în contradicție cu soluția pronunțată și contravin atât clauzelor contractuale cât și dispozițiilor legale sub al căror imperiu s-a născut raportul juridic dintre părți.
Reținerea de către instanță, ca temei al respingerii acțiunii, a împrejurării că terenul a fost preluat fără utilități, este criticabilă deoarece acest fapt a fost avut în vedere de ambele părți, la momentul negocierii contractului și s-a reflectat la nivelul redevenței lunare deoarece, dacă terenul ar fi fost dotat cu utilități, deși punctual este vorba doar de lipsa gazului, atunci este evident că nivelul redevenței lunare ar fi fost cu totul altul, și, oricum nu în favoarea pârâtei intimate.
Soluția de respingere a acțiunii este nelegală deoarece a validat și "legalizat" o conduită contractuală culpabilă, de refuz manifest de îndeplinire a obligațiilor contractuale, fiind încălcate și alte obligații rezultând din contract, cu înlăturarea efectelor acestora, în raport cu care, interesul reclamantei concedente era major. Acest interes trebuia valorificat nu numai prin încheierea contractului dar și prin urmărirea realizării efectelor acestuia, urmare a îndeplinirii obligației de către partea concesionară, punctual, a preluării, la sfârșitul concesiunii, a bunurilor de retur astfel cum sunt ele definite de legea ce reglementează concesiunea prin art.29 aliniatul 2 litera a) adică bunurile care au rezultat în urma realizării investițiilor impuse prin caietul de sarcini.
Ceea ce a dorit a releva este faptul că soluția contravine clauzelor contractuale, care impun îndeplinirea obligațiilor pe toată durata concesiunii, argumentul că mai sunt doar 8 luni până la expirarea duratei pentru care a fost încheiat, neputând fi primit deoarece există și putința prelungirii duratei concesiunii, dar contravine și legii însăși, a cărei rațiune și exigențe au fost înlăturate.
Ceea ce s-a ignorat de către instanță, ajungându-se la pronunțarea unei soluții lipsite de temei legal, este natura juridică a dispozițiilor contractuale cuprinse în caietul de sarcini, parte integrantă a contractului de concesiune.
Potrivit art.49 din nr.HG216/1999 se reglementează Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.219/1998 privind regimul concesiunilor, contractul de concesiune conține 2 părți: partea reglementară care cuprinde clauzele prevăzute în caietul de sarcini și ale clauze contractuale stabilite de către părți prin acordul lor, iar potrivit art. 64 din același act normativ doar concedentul poate modifica unilateral parte reglementară a contractului de concesiune, concesionarul fiind obligat a exploata bunul fără a putea solicita încetarea contractului de concesiune.
Apreciază că soluția de respingere constituie o intruziune a instanței în raportul contractual pe care ăl modifică nepermis, în favoarea pârâtei, ceea ce contravine evident dispozițiilor legale.
Instanța, fără a avea elementele necesare, a validat refuzul nejustificat de realizare a investiției, nesocotind dispozițiile art.61 din același act normativ care prevăd că în situația ivirii unor impedimente, cauze sau iminența producerii unor evenimente de natură a conduce la imposibilitatea realizării activității, pârâta intimată avea obligația ca în temeiul textului legal antemenționat să notifice concedentul în vederea luării măsurilor ce se impun pentru continuarea activității, ceea ce pârâta nu a realizat, neexistând nici un indiciu al unei astfel de conduite contractuale.
Apreciază că soluția de respingere a acțiunii este nelegală, ea contravine dispozițiilor legale și contractuale și modifică nepermis clauzele din caietul de sarcini, apanaj al concedentului.
Examinând recursul reclamantei în raport cu motivele invocate și cu cele din oficiu prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă se respinge ca nefondat pentru că:
Potrivit probelor dosarului reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă, solicitând obligarea acesteia la realizarea investiției conform caietului de sarcini și art.4.4. din contractul de concesiune nr.18/11.VII.2000 încheiat între părți, în temeiul Legii nr.219/1998 privind contractul de concesiune.
Așa cum reține și reclamanta prin înscrisul depus la fila 28 din dosarul nr- al Curții de APEL TIMIȘOARA, potrivit art.272aliniatul 3 din Legea nr. 219/1998, modificată prin Legea nr.518/2004, contractul în litigiu nu a fost încheiat sub imperiul Legii nr.554/2004, astfel că bine a fost respinsă acțiunea de prima instanță atâta timp cât dispozițiile acestei legi în baza cărora este abilitată legal instanța de contencios administrativ să cenzureze o acțiune, nu pot fi aplicate pentru că s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile reglementat de art.15 din Constituție și art.1 din Codul civil.
Cu toate că efectele contractului există pe toată durata sa de valabilitate, controlul instanței de contencios administrativ privește clauzele contractului care s-a încheiat în anul 2000, ori principiul susmenționat nu permite o asemenea cenzură prin prisma unor dispoziții dintr-o lege intrată în vigoare în anul 2005.
Privitor la fondul cauzei, având în vedere că termenul contractual expiră la 11.VII.2010, că terenul a fost preluat fără utilități, că timp de 9 ani și 4 luni pârâta concesionară nu a demarat vreo acțiune necesară realizării investiției și a comunicat expres refuzul de la realiza investiția, fără ca reclamanta concedentă să sancționeze pasivitatea acesteia, instanța a apreciat că perioada rămasă până la încetarea contractului aproximativ 8 luni nu mai permite realizarea investiției care presupune efectuarea de proiecte, obținere autorizații, avize, realizarea de utilități și construcții de către reclamantă.
a reținut instanța de fond conduita pasivă a reclamantei pentru că simpla somație a pârâtei, fără chemarea în judecată a acesteia pentru executarea contractului, evidențiază lipsa unui interes real în executarea contractului.
Așa fiind, devin aplicabile prevederile art.1021 cod civil care prevăd că partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea de a pe cealaltă la executarea convenției când este posibil sau să îi ceară desființarea, cu daune interese.
Soluția instanței nu încurajează o conduită culpabilă a pârâtei, cum susține reclamanta în recurs, atâta timp cât art.1021 Cod civil reglementează și o altă ipoteză decât executarea unei convenții și totodată nu contravine clauzelor contractuale pentru că aplicarea de către instanță a dispoziției legale din Codul civil, susmenționată, cade în competența acesteia de a cenzura acțiunea în raport cu temeiurile de drept aplicabile speței.
În consecință, pentru motivele expuse, recursul reclamantei se respinge ca nefondat conform art.312 aliniatul 1 Cod procedură civilă.
Recurenta pârâtă " " CNc ritică prima instanță pentru că nu a respins acțiunea pe excepțiile prescripției extinctive și a lipsei de interes.
Prin întâmpinarea depusă la instanța de recurs, reclamanta Administrația Zonei Libere Aac erut respingerea recursului pârâtei pe excepția lipsei de interes față de soluția de respingere a acțiunii.
Examinând recursul pârâtei " " C N pe excepția lipsei de interes se respinge ca atare pentru că:
Avându-se în vedere că prin sentința recurată Tribunalul Arada respins ca nefondată acțiunea reclamantei, deci soluția nu dispune nici o măsură față de pârâtă, recursul acesteia este lipsit de interes, cerință care trebuia să susțină orice acțiune în instanță, potrivit unui principiu general de drept. Curtea reține că această concluzie se impune chiar și în situația când prin recurs se tinde la modificarea soluției primei instanțe, în sensul de respingere a acțiunii pe excepție și nu pe fond, pe considerentul expus anterior privitor la consecințele juridice ale unei hotărâri judecătorești care nu obligă la nimic.
Așa fiind, recursul pârâtei se respinge pe excepția lipsei de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Administrația Zonei Libere A și ca lipsit de interes cel al pârâtei CNî mpotriva sentinței civile nr.1333/30-IX-2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică 23.II.2010
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/03.03.10
TEHNORED://03.03.10
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
