Contract administrativ. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 38/R-CONT
Ședința publică din 13 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Gina Achim
- - - JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu
- - - judecător
- - - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul în Râmnicu V,-, -.19,.E,.15, județul V, împotriva sentinței nr. 1253 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI JUDEȚUL și PRIMARUL COMUNEI JUDEȚUL
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiala aflate la dosar și avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentei depune la dosar dovada plăților și precizează că nu mai are de formulat alte cereri.
Apărătorul intimaților depune la dosar un set de înscrisuri și învederează instanței faptul că s-a renunțat la judecarea acțiunii ce se afla la fila 37 dosar de fond, fapt confirmat de către adversarul său.
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei, avocat susține oral motivele de recurs așa cum au fost formulate în scris solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanțe de fond, și depune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul intimaților, avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică, potrivit notelor de ședință depuse la dosar.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 12 iunie 2009, reclamanții Consiliul Local al Comunei județul V și Primarul Comunei județul V au chemat în judecată pe pârâta Consult pentru rezilierea contractului de concesiune nr.841/22 februarie 2006 și obligarea pârâtei la plata sumelor pe care i le datorează, precum și la predarea spațiului constând în căminul cultural și terenul în suprafață de 997,33 mp.
În motivarea acțiunii au susținut că prin contractul evocat s-a concesionat pârâtei, pe o durată de 20 ani, spațiul cultural, punctul "B" și terenul aferent, ambele aparținând domeniului public, în schimbul unei redevențe anuale de 2.277,50 lei, care urma să fie plătită la data de 22 fiecărei luni.
S-a mai arătat că din ianuarie 2007 și până în prezent, pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată de a plăti redevența menționată, ceea ce constituie motiv de reziliere a contractului, potrivit art.57 din nr.OUG54/2006.
Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ prin sentința nr.1253/20 octombrie 2009 admis acțiunea și a dispus rezilierea contractului de concesiune nr.841/22 februarie 2006 având ca obiect spațiul constând în căminul cultural al comunei, sat, punctul "B" și terenul în suprafață de 997,33 mp. și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 9.906 lei redevență neachitată, pe perioada ianuarie 2007-octombrie 2009 și la predarea bunurilor concesionate.
Ca să pronunțe această sentință, instanța de fond a reținut următoarele, după ce în prealabil a observat că în cauză s-a efectuat procedura de conciliere, prevăzută de art.7201Cod procedură civilă.
Prin contractul intervenit între părți la data de 22 februarie 2006, pârâta a primit în concesiune, spațiul reprezentat de căminul cultural al comunei, sat, punctul "B" și terenul în suprafață de 997,33 mp. aparținând domeniului public, în schimbul unei redevențe de 2.277,50 lei, plătibilă la data de 22 fiecărei luni.
Potrivit art.34 din Legea nr.219/1998, pârâta urma ca în termen de 90 zile de la data semnării contractului de concesiune, să depună cu titlu de garanție, o sumă fixă reprezentând o cotă parte din obligația stabilită și datorată pentru primul an de activitate, însă deși a fost notificată în acest sens, nu s-a conformat.
Deosebit, nu a respectat nici clauza contractuală de a plăti redevența anuală, în data de 22 fiecărei luni, pe perioada ianuarie 2007 și până la soluționarea cauzei, determinând adoptarea hotărârii nr.25/28 august 2008, prin care reclamantul Consiliul Local al comunei a aprobat rezilierea contractului de concesiune.
În această ordine de idei, instanța a făcut trimitere și la art.49 alin.1 lit.c din nr.OUG54/2006, potrivit căruia, în cazul în care interesul național sau local o impune, prin denunțarea unilaterală de către concedent sau în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către cesionar, se poate cere rezilierea contractului cu plata unei despăgubiri corespunzătoare.
Tot astfel, în motivarea sa, instanța a invocat dispozițiile art.969 Cod civil, referitoare la puterea de lege conferită convențiilor legal încheiate de părțile contractante.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul motivelor prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
Reținând că în cauză s-a efectuat procedura de conciliere, instanța a calificat litigiul ca fiind unul de natură comercială și nu unul de contencios administrativ, așa cum era corect, față de natura administrativă a contractului de concesiune, ceea ce impune casarea cu trimitere a cauzei, pentru ca instanța de fond să soluționeze litigiul în baza dispozițiilor aplicabile în materia contenciosului administrativ.
În acest context, instanța urma să rețină că pârâta nu a făcut dovada efectuării procedurii prealabile, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, consecința fiind inadmisibilitatea acțiunii formulate, înscrisurile prezentate neavând conținutul și forma, cerute pentru această procedură.
Tot în acest cadru, a invocat și excepția prescripției dreptului de a formula procedura prealabilă și ca atare acțiunea, potrivit art.7 alin.6 din Legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, a susținut că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța a reținut că nu a plătit redevența datorată pe perioada ianuarie 2007-octombrie 2008, ceea ce atrage rezilierea contractului de concesiune, deși reclamanta nu și-a formulat în mod clar, exact, pretențiile, sub aspectul cuantumului și perioadei, iar pârâta a dovedit că a respectat clauza contractuală în discuție.
Și în fine, a mai susținut că instanța a încălcat dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă, deoarece hotărârea sa nu cuprinde motivele de drept care i-au format convingerea, menționând atât dispozițiile Legii nr.219/1998 și ale nr.OUG54/2006, care a abrogat-o pe prima, precum și hotărârea consiliului local nr.25/28 august 2008, prin care s-a decis unilateral rezilierea contractului de concesiune pentru cauză de utilitate publică și nu pentru motivele susținute în prezenta acțiune.
Recursul este fondat sub aspectul primului motiv invocat, referitor la inadmisibilitatea formulării acțiunii în lipsa efectuării procedurii prealabile, ceea ce face inutilă analizarea celorlalte critici adusă sentinței.
Este indubitabil, unanim recunoscut de către părți, că obiectul acțiunii privește rezilierea contractului de concesiune, pe instanța îl caracterizează ca un contract administrativ, așa cum este definit de art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, încheiat de o autoritate publică.
În această situație, potrivit art.7 alin.1 din același act normativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se constituie vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual (sunt asimilate actelor administrative și contractele administrative), trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității publice ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte a acestuia.
Potrivit alin.6, plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative, are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului d e procedură civilă, fiind aplicabile în mod corespunzător. În acest caz, plângerea trebuie făcută în termenul de 6 luni prevăzut de alin.7.
Față de cele expuse, rezultă că plângerea prealabilă în cazul contractelor administrative are semnificația procedurii de conciliere din litigiile comerciale, punct de vedere din care, susținerea pârâtei în recurs că prin efectuarea procedurii de conciliere, litigiul a fost calificat ca unul de natură comercială, deși natura acestuia este indiscutabil una de contencios administrativ, care atrăgea efectuarea procedurii prealabile, nu poate fi primită.
Cercetarea actelor și lucrărilor dosarului, conduce însă la concluzia că în cauză, plângerea prealabilă echivalentă cu procedura concilierii din litigiile comerciale, prevăzută de art.7201Cod procedură civilă așa cum s-a arătat, nu s-a efectuat în spiritul și rigorile prevăzute de textul evocat.
Astfel, potrivit art.7202alin.2 Cod procedură civilă, în scopul efectuării concilierii directe cu cealaltă parte, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare, care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
În continuare, alin.3 prevede că data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate mai sus, iar alin.4 că rezultatul concilierii se consemnează într-un înscris, cu arătarea pretențiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului și a punctului de vedere al fiecărei părți, iar conform alin.5, înscrisul despre rezultatul concilierii ori în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin.2 și dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 zile se anexează la cererea de chemare în judecată.
În cauză, reclamanții au susținut că au efectuat concilierea directă, invocând ca dovezi adresele din datele de 10 octombrie 2008 și 20 mai 2009 emise pârâtei, iar instanța a achiesat pe apărarea lor fără nici o motivare, deși actele menționate nu îndeplinesc cerințele legale prezentate, ale textului art.7201Cod procedură civilă.
Din conținutul acestora, nu doar că nu rezultă neechivoc caracterul lor de conciliere directă, dar nu se precizează cuantumul pretențiilor, temeiul legal, nu se atașează actele doveditoare, nu se stabilește data convocării și nu se menționează rezultatul concilierii într-un înscris care să însoțească ulterior acțiunea de chemare în judecată.
Mai mult, se impunea a se stabili în mod cert, prin care dintre aceste acte a fost realizată procedura prealabilă, pentru verificarea termenelor legale de sesizare a instanței, lucru care de asemenea nu a fost făcut.
Rezultă în concluzie, că apreciind realizarea procedurii prealabile prin înscrisurile de mai sus, a fost încălcată legea, recursul fiind fondat sub aspectul primului motiv formulat.
Ca atare, urmează ca în baza art.312 Cod procedură civilă, să admită recursul și să modifice sentința, iar pe fond să respingă acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta, cu sediul în Rm.V,-, -.19,.E,.15, județul V, împotriva sentinței nr.1253/20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, județul V și PRIMARUL COMUNEI.
Modifică sentința de mai sus, iar pe fond respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./14.01.2010
GM/7 ex.
Jud.fond: Gh.
Opinie separată
Apreciez că, se impunea ca recursul să fie respins ca nefondat, întrucât intimatul a efectuat procedura prealabilă, fiind depuse următoarele înscrisuri, adresa nr.4203/15.09.2008, privind comunicarea Hotărârii nr.25/28.08.2009 (12), adresa nr.5042/10.10.2008 (15), adresa nr.87/22.08.2008 (21) și adresa nr.2655/20.05.2009.
Sub aspectul îndeplinirii condițiilor de fond și de formă a acestei proceduri, se poate constata că au fost respectate dispozițiilor prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004.
Legea nu impune o anumită formă de redactare a plângerii prealabile, ci doar ca prin aceasta, să i se ofere părții adverse posibilitatea de a-și revoca actul în tot sau în parte.
Textul de lege, condiționează în mod expres doar termenul de formulare al plângerii prealabile, respectiv 30 de zile "de la data încălcării obligațiilor contractuale, în cazul litigiilor legate de executarea contractului", dar nu mai târziu de 6 luni.
Legiuitorul nu impune, ca în comercial fixarea un termen, pentru a se ajunge la o înțelegere între părți, ci doar comunicarea plângerii prealabile.
În speța de față, prin adresa nr.4203/15.09.2009, intimatul a somat-o pe reclamantă să-i pună la dispoziție spațiul ce face obiectul contractului de concesiune, începând cu data de 20.09.2008, argumentând că, s-a hotărât rezilierea contractului, în ședința din data de 28.08.2008, înaintându-i totodată și Hotărârea nr.25/28.08.2008. Această adresă, întrunește întocmai dispoziția legală privitoare la procedura prealabilă.
Mai mult decât atât; această hotărâre, nu a fost supusă anulării și poate fi pusă în aplicare.
La data de 10.10.2008, i-a înaintat adresa nr.5042, prin care recurenta este somată să-și achite majorările de întârziere și să-și onoreze în termenul stabilit a toate obligațiile stabilite de organul fiscal, prin Dispoziția nr.893/02.10.2008.
La data de 22.08.2008, i se comunică titlul executoriu, cu întregul mod de calcul al fiecărei luni, începând cu luna septembrie a anului 2006, cu majorările de întârziere aferente, somând-o să achite în termenul de 15 zile, de la data primirii, urmând ca în caz de neachitare, să procedeze la executare silită.
În plus, recurenta a primit și copia acțiunii, având ca obiect rezilierea contractului de concesiune și evacuarea sa, cu termen de judecată la data de 25-06.2009, precum și somația de plată, privitoare la evacuare, înregistrată la data de 01.07.2009. În contenciosul administrativ, pentru plata redevențelor lunare, nu era necesară procedura prealabilă, iar somația de plată, ține loc de plângere prealabil.
În faza de recurs, intimata a mai depus și înscrisul cu nr.2655/20.05.2009, prin care i-a comunicat recurentei situația debitelor, "rugând-o să procedeze cât mai urgent la achitarea majorărilor de întârziere și efectuarea plăților lunare, conform termenului legal stipulat în contractul de concesiune nr.841/22.02.2006".
Având în vedere că recurenta, nu este instituție publică și că, în contractul de concesiune, este stabilit termenul de scadență, procedura de conciliere, nu putea să vizeze decât aceste aspecte (plata de îndată și suportarea consecințelor, în caz de neplată).
De asemenea, se poate constata că recurenta, nu și-a formulat nici un fel de apărare la instanța de fond, a recunoscut în motivele sale de recurs, faptul că a fost încunoștiințată în legătură cu efectele convenției, iar până la finalizarea căi de atac, nu și- onorat în întregime obligațiile de plată.
De aceea, soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Judecător,
- -
Red.
18.01.2010
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu
