Contract administrativ. Decizia 712/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR--05.02.2009

DECIZIA CIVILĂ NR. 712

Ședința publică din 12 mai 2009

PREȘEDINTE: Claudia LIBER

JUDECĂTOR 2: Maria Cornelia Dascălu

JUDECĂTOR 3: Adina Pokker

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent Consiliul Local al Municipiului Reșița, împotriva sentinței civile nr. 221/5.XII.2008 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - SRL Reșița, având ca obiect contract administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă consilier juridic, pentru pârât intimată se prezintă consilier juridic.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri și nici excepții, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.

Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Reșița și înregistrată sub nr-, scutită de taxa de timbru, conform art. 17 din Legea 146/1997, modificată prin HG. 44/2004 și Legea 195/2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtă solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 88.687,29 lei, reprezentând diferența de redevență, dobânzi și penalități, TVA, precum și dobânzi și penalități la TVA; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 24.10.2002, între părți a intervenit contractul de concesiune nr. 35473, prin care reclamantul a pus la dispoziția pârâtei suprafața de 3.134 mp. înscrisă în CF 1870, nr. top. /e/2/2/2, în zona de Nord, pe o perioadă de 49 ani, în vederea construirii unei baze de producție. În urma Deciziei nr. 14/11.10.2007 a Curții de Conturi și conform notei de constatare pe teren din data de 29.09.2004, a rezultat că această bază de producție nu a fost finalizată, astfel că pârâta nu a îndeplinit principala obligație a contractului de concesiune, pârâta fiind obligată la plata facilităților de care a beneficiat, în suma solicitată prin acțiune.

În drept, reclamantul a motivat acțiunea pe dispozițiile art. 969-art. 970 cod civil.

Față de acțiunea reclamantului, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, susținând că baza de producție a fost realizată și că imobilul construit a și fost înscris în CF 1870, în baza adeverinței nr. 9/10.01.2006 eliberată de Primăria Municipiului Reșița, în baza autorizației de construire nr. 93/2004, astfel că pârâta îndeplinit obiectivul contractului de concesiune, nedatorând cuantumul facilităților acordate.

Prin sentința civilă nr. 1248/12.05.2008, Judecătoria Reșița a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat recurs.

Prin decizia nr. 502/R/10.10.2008, Tribunalul C - Saa dmis recursul formulat și a casat, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, sentința pronunțată, reținând, spre soluționare, în prima instanță, acțiunea formulată de către recurentul - reclamant Consiliul Local al municipiului Reșița - Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat".

Prin sentința civilă nr. 2217 din 5.12.2008, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul Consiliul Local al Municipiului Reșița - Serviciul Public,Direcția pentru Administrarea Domeniului Public și Privat" împotriva pârâtei," Reșița.

În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 24.10.2002 între părți a fost încheiat contractul de concesiune nr. 35437 prin care reclamantul, în calitate de concedent, a pus la dispoziția pârâtei, în calitate de concesionar, suprafața de 3.134 mp. cu nr. top. 100/e/2/2/2/a, înscrisă inițial în 1870, actualmente intabulat în 13.933. Pârâta a preluat în concesiune această suprafață, care ulterior a fost dezmembrată din parcela inițială cu nr. top. 100/e/2/2/2, pentru o perioadă de 49 ani, începând cu data de 26.07.2002, în vederea construirii unei baze de producție. Conform dispozițiilor art. 17 lit. c și lit. d din contract, pârâta trebuia să înceapă construirea imobilului, în termen de 9 luni de la data încheierii contractului și să finalizeze obiectivul în termen de 18 luni, de la data încheierii contractului.

La data de 03.11.2003 a fost încheiat actul adițional la contract prin care s-au modificat, prin acordul părților, termenele de începere și finalizare a construcției imobilului, la 21 luni și respectiv 30 luni.

În baza art. 10 din contract, pârâta a beneficiat de anumite facilități: perioadă de grație de 2 ani privind plata redevenței și un an plata a 50% din valoarea taxei de concesionare.

Potrivit dispozițiilor art. 26 din contractul încheiat între părți, în situația în care concesionarul se retrage sau contractul se reziliază exclusiv din vina concesionarului, precum și în situația în care nu se realizează în termenul stabilit obiectivul de investiții sau are loc schimbarea profilului de activitate de producție în altă activitate, se anulează facilitățile obținute, respectiv reducerea la 25% a taxei de concesionare, perioada de grație de 2 ani și plata a 50% din taxa de concesiune în al 3-lea an, urmând ca, concesionarul să plătească integral taxa de concesiune cu care a câștigat licitația, respectiv 2,20 $/mp/an din momentul încheierii contractului până în momentul renunțării la concesiune sau până în momentul schimbării profilului de activitate.

Tribunalul a constatat că susținerile reclamantului privind faptul că pârâta nu a finalizat baza de producție și că aceasta și-a schimbat obiectul de activitate sunt neîntemeiate, întrucât prin adresa nr. 39997/13.11.2008 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C - S rezultă că pârâta nu a efectuat nicio mențiune privind schimbarea obiectului principal de activitate în perioada cuprinsă între data încheierii contractului de concesiune și data de 23.11.2008, aceeași activitate fiind desfășurată de pârâtă la sediul secundar din Reșița - Zona de Nord, respectiv pe terenul concesionat, potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C - S la data de 09.06.2008 și potrivit memoriului tehnic nr. 382/2008.

Referitor la realizarea bazei de producție, tribunalul a reținut că potrivit procesului verbal de recepție, lucrările executate în baza proiectului nr. 1007/2004 și a autorizației nr. 93/2004 privind construirea bazei de producție au fost terminate și recepționate în data de 03.11.2004. De asemenea, în baza adresei nr. 9/10.01.2006 a Primăriei municipiului Reșița, prin care se atestă construirea bazei de producție s-a intabulat dreptul de proprietate al pârâtei asupra acestui imobil, conform extrasului nr. 1852/2006.

Deși, inițial, reclamantul a solicitat instanței încuviințarea probei cu expertiza tehnică pentru dovedirea existenței bazei de producție, cât și pentru dovedirea activității de producție, aceasta a renunțat la proba propusă.

Tribunalul C - Sar eținut că pârâta a respectat obligațiile contractuale prevăzute în contractul de concesiune, motiv pentru care a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Municipiului Reșița, considerând-o ca netemeinică și nelegală.

În motivarea recursului se invocă următoarele:

Pe terenul care face obiectul contractului de concesiune nu se află nici o bază de producție, terenul în cauză fiind în continuare împrejmuit și folosit doar pentru parcare utilaje, conform notei de constatare nr. 10942/24.09.2007.

Potrivit dispozițiilor art. 26 din contractul de concesiune nr. 35473/24.10.2002 în situația în care concesionarul se retrage sau contractul se reziliază exclusiv din vina concesionarului, precum și în situația în care nu se realizează în termenul stabilit obiectivul de investiții sau are loc schimbarea profilului de activitate de producție în altă activitate, se anulează facilitățile obținute, respectiv reducerea la 25 % a taxei de concesionare, perioada de grație de 20 ani și plata a 50 % din taxa de concesionare in al 3-lea an, urmând ca, concesionarul să plătească integral taxa de concesiune cu care a câștigat licitația, respectiv 2,20 $/mp/an din momentul încheierii contractului până în momentul renunțării la concesiune sau până în momentul schimbării profilului de activitate.

Deși pârâta a arătat că au fost executate lucrările de investiții prevăzute în proiectul de execuție, însă din cele enumerate nu reiese că ar exista vreo activitate de producție așa cum trebuia executată conform documentației ce a stat la baza câștigării licitației. Mai mult decât atât, situația se menține și în anul 2007, conform notei de constatare nr. 10942/24.09.2007, întocmită de inspectorii Serviciului Public - Direcția pentru Administrarea domeniului Public și Privat al Municipiului Reșița.

Reclamantul recurent consideră că pârâta nu desfășoară activitatea de producție și că nu a făcut dovada existenței activității de producție prevăzută în contractul încheiat între părți.

Recursul este neîntemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut faptul că obiectivul de investiție reprezentat de executarea unei " de Producție" a fost realizat în termen, nefiind modificată nici natura activității de producție într-o activitate de alt gen, împrejurare față de care nu se pot da eficiență dispozițiilor art. 26 din contractul de concesiune vizând anularea facilităților al cărui beneficiar a fost - SRL.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că pârâta - SRL a obținut certificatul de urbanism nr. 196 din 22 aprilie 2004 și autorizația de construcție nr. 39 din 12.05.2004, în temeiul cărora a edificat o bază de producție pe terenul concesionat, sens în care și-a intabulat dreptul de proprietate asupra construcțiilor executate, prin înscrierea în CF nr. 13933, nr. top. G 100/e/2/2/2/a, nr. cadastral 1522.

De altfel, atestarea existenței acestei construcții rezultă și din cuprinsul adresei nr. 1 din 10 ianuarie 2006 emisă de Primăria municipiului Reșița, iar pe de altă parte din adresa nr. 39997/13.11.2008, ORC de pe lângă Tribunalul C - S, atestă faptul că pârâta și-a menținut obiectul de activitate în perioada 24.10.2002-13.11.2008.

Față de considerentele mai sus reținute, Curtea apreciază că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins, în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița, împotriva sentinței civile nr. 221/5.XII.2008 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 12 mai 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- LIBER - - - - -

GREFIER

- -

Primă instanță: Tribunalul C -

Judecător:

Red. /12.06.2009

Tehnored. /19.06.2009/ 2 ex.

Președinte:Claudia
Judecători:Claudia, Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contract administrativ. Decizia 712/2009. Curtea de Apel Timisoara