Custodie publică. Sentința 1142/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1142
Ședința publică de la 18.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carata Glodeanu Constanța Floriana C -
GREFIER - - -
Din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, participă procuror.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamantul, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei și pârâtul Oficiul Român pentru, reprezentat de consilier juridic, cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul, asistat de avocat, în susținerea acțiunii solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru suplimentarea probatoriului cu înscrisuri urmând să le depună la dosar pârâtul. Precizează că a fost demarată derularea procedurii privind azilul în România.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea probatoriului solicitat de reclamant ca neutilă cauzei, învederând că a depus la dosar toate înscrisurile și alte acte nu mai are de depus. Arată că începând cu data comunicării hotărârii, cetățeanul străin nu se mai bucură de drepturile prevăzute de art.17 din Legea nr.122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, șederea acestuia intrând sub incidența legii străinilor.
Apărătorul reclamantului învederează instanței că reclamantul are un dosar penal că a intrat ilegal în România solicitând acordarea unui termen de judecată scurt pentru a face dovada în acest sens.
Reprezentantul pârâtului arată că nu s-a făcut dovada că există pe rol un dosar penal. Mai arată că actele solicitate de reclamant nu prezintă relevanță față de obiectul acțiunii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul apreciază ca neutil și neconcludent probatoriul cu acte solicitat de reclamant față de obiectul acțiunii.
Arată că reclamantul nu a făcut dovada finalizării procedurii de azil în România.
Curtea respinge cererea de probe cu acte solicitată de reclamant, având în vedere că nu se află în posesia lor, afirmațiile nefiind susținute ca material probator.
Apărătorul reclamantului solicită acordarea unui termen scurt pentru ca acesta să fie asistat de un translator.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea cererii de amânare a cauzei formulată de reclamant, prin apărător.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea cererii, având în vedere că reclamantul nu a precizat că dorește un interpret ci numai pentru lipsă de apărare.
Asupra cererii de acordare a unui interpret pentru reclamant, având în vedere că acesta nu cunoaște limba română, Curtea respinge cererea luând act că interesele și drepturile reclamantului nu sunt încălcate, întrucât este reprezentat de avocat fiind o pricină care se judecă de urgență.
Curtea constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea rezoluției emisă la data de 05.03.2009 de luare în custodie publică, fiind îndeplinite condițiile prevederile art.103 din nr.OUG194/2002 privind regimul străinilor în România. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtului solicită respingerea cererii ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a rezoluției de luare în custodie publică, în conformitate cu prevederile art.97 alin.7 din OUG nr.194/2002.
Cu privire la cererea de acordare a tolerării solicită respingerea ei ca inadmisibilă, conform art.120 alin.2 lit.a din Legea nr.122/2006 privind azilul în România.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea cererii ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI din 05.03.2009. În ceea ce privește cerere de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României solicită respingerea ei ca inadmisibilă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra cauzei de față reține:
Prin acțiunea introductivă de instanță, înregistrată la 10.03.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Oficiul Român pentru, anularea măsurii de luare în custodie publică, dispusă de procuror, ca nelegală și netemeinică.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că luarea în custodie publică a fost adusă la cunoștință față de Rezoluția dispusă de procuror, însă o apreciază ca nelegală, întrucât se află într-un caz de interzicere a returnării, prevăzută de art.89 alin.1 lit.e, întrucât există temerea justificată că viața îi este pusă în pericol prin întoarcerea sa în țara de origine, pe de o parte, iar pe de altă parte, cererea sa pentru acordarea statutului de refugiat încă nu este finalizată.
În esență se arată că subzistă motive obiective care-l împiedică să plece în țara sa.
În dovedirea acțiunii s-a depus dovada comunicării măsurii de luare în custodie publică.
La termenul din 17 martie 2009, pârâtul a depus documentația ce a stat la baza măsurii dispuse, respectiv: nota de introducere în centru, rezoluția procurorului, referatul cu propunerea de luare în custodie, referatul cu propunerea de îndepărtare sub escortă de pe teritoriul României, decizia de returnare sub escortă de pe teritoriul României, adresa înaintată de pârât Direcției migrație, acceptul Departamentului de din Suedia, titlul de călătorie al reclamantului.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Examinând acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a fost formulată, înscrisurile aflate la dosarul cauzei și temeiul de drept invocat, respectiv art.89 alin.1 lit. din OUG 194/2002, modificată și completată, instanța se va pronunța în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, din considerentele ce se vor arăta:
Art.89 alin.1 lit.e reglementează interzicerea returnării, în cazul în care există temeri justificate că viața reclamantului este pusă în pericol, ori că va fi supus la torturi, tratamente inumane sau degradante, în statul în care urmează fi returnat străinul.
În speță,măsura luării în custodie publică a reclamantului s-a dispus prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI din 5.03.2009, întrucât măsura de îndepărtare a cetățeanului străin sub escortă, nu a putut fi dusă la îndeplinire de către pârât în 24 de ore, față de lipsa mijloacelor financiare necesare procurării biletului de avion.
Cercetând situațiile de interzicere a îndepărtării, prevăzute de art.92 din OUG 194/2002, republicată, ca și cele privitoare la acordarea tolerării pe teritoriul României, în conformitate cu art.103, instanța constată neîntemeiată acțiunea reclamantului.
Apreciem astfel, întrucât după părăsirea teritoriului României, în data de 5.02.2007, reclamantul a intrat ilegal în România fiind luat în custodie publică prin Rezoluția procurorului și cazat în Centrul Otopeni, timp în care a depus și cerere de azil la 25.11.2008, caz în care s-a identificat că, cetățeanul irakian a fost solicitant de azil în Suedia, fiind demarată procedura statului membru responsabil, în sensul prevederilor Legii 122 din 2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, autoritățile suedeze acceptând la 18.12.2008, reprimirea străinului, motiv pentru care ORI, prin Hotărârea nr.-/H//19.02.2009, comunicată în lipsă, a dispus respingerea accesului la procedura de azil în România și transferarea acestuia în Suedia, conform art.120 alin.2, lit.a, din Legea 122/2006 privind azilul în România.
Față de această situație de fapt, susținerea reclamantului că se află în procedura de acordare a statutului de refugiat, apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Neîntemeiată apare și susținerea reclamantului privitoare la interzicerea returnării pe temeiul art.89 alin.1,din OUG 194/2002, întrucât reclamantul voit nu a înțeles să își finalizeze procedura azilului, deși a avut acceptul autorităților suedeze, caz ce i-ar fi permis să se degreveze de temerea sa justificată de punerea vieții în pericol, prin supunerea la tratamente inumane și degradante, însă acesta nu a uzitat de beneficiul dispozițiilor legale incidente, având o atitudine disprețuitoare față de lege.
Din aceste rațiuni, măsura luării în custodie publică a reclamantului, apare ca întemeiată față de inexistența surselor financiare necesare procurării biletului de călătorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL ROMÂN PENTRU, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 18 martie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Carata C
Red.
Tehnored./2 ex.
13.04.2009
Dosar nr-
ROMÂNIA
20 August 2009
Președinte:Carata Glodeanu Constanța FlorianaJudecători:Carata Glodeanu Constanța Floriana
