Custodie publică. Sentința 320/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 21.11.2008
SENTINȚA CIVILĂ nr.320
Ședința publică de la 25 2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamant OFICIUL ROMÂN PENTRU în contradictoriu cu pârâtul,având ca obiect custodie publică
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantului consilier juridic, pârâtul prezent personal și asistat de avocat.
În reprezentarea Ministerului Public, se prezintă Procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantului învederează instanței că translatorului care a fost prezent în ședința din 24.11.2008 nu s-a mai putut prezenta la acest termen de judecată, întrucât a plecat din localitate și a prezentat un traducător autorizat de limbă engleză.
Apărătorul pârâtului arată că pârâtul nu este un cunoscător de limbă engleză, știe doar câteva cuvinte și consideră că se impune prezența unui traducător de limbă pakistaneză.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că este necesar prezența translatorului, pentru a i se asigura pârâtului prezenta și asistența unui translator.
Reprezentantul reclamantului arată că poate prezenta o persoană de origine pakistaneză, cunoscător de limbă română și solicită suspendarea ședinței pentru o oră pentru a-l putea prezenta în instanță.
Atât apărătorul pârâtului cât și reprezentanta Ministerului Public sunt de acord cu solicitarea reprezentantului reclamantului.
Curtea a dispus suspendarea dezbaterilor în vederea asigurării dreptului la apărare al intimatului, prin prezența unui traducător autorizat.
lista traducătorilor autorizați și interpreți conform Legii nr. 178/1997, a rezultat neexistența vreunei persoane autorizate ca traducător de limbă pakistaneză,situația în care instanța a acceptat prezența d-lui de origine, cunoscător de limbă română, născut în la data de 06.08.1983, cu CNP -, căsătorit cu o româncă și locuiește în T.
Instanța pune în discuția părților excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. 5 și 7 din OUG nr. 197/2002, care contravin dispozițiilor art. 1 alin. 4, art.21, art.24, art.53, art. 124 din Constituție.
Apărătorul pârâtului consideră că sunt neconstituționale, măsura luării în custodie publică fiind o măsură privativă de libertate Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
În motivarea excepției se susține,că în ceea ce privește dispozițiile art. 97 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, acesta încalcă dreptul constituțional la apărare, în măsura în care dispozițiile criticate nu reglementează o procedură clară de prelungire a perioadei de luare în custodie publică, precum și prin limitarea duratei procedurii. Se apreciază că textul este contrar dreptului la apărare și liberului acces la justiție, aducând și o gravă atingere independenței justiției, prin aceea că soluția prelungirii custodiei publice este impusă instanței prin lege.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 97 alin. (5) si (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr.55/2007privind Înființarea Oficiului Român pentru prin reorganizarea Autorității pentru străini și a Oficiului Național pentru, precum și modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007.
Textele de lege criticate au următorul cuprins: Art. 97 alin. (5): "(5) Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuți la alin. (2) care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Oficiului Român pentru. Instanța trebuie să se pronunțe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanței este irevocabilă.",și alin.7, deoarece se susține că în cazul în care străinului i s-a acordat permisiunea de ședere in România, în conformitate cu art.88, 89 din Legea 122/2006,măsura luării în custodie publica trebuie să înceteze de drept, trebuind să fie inclusă în cazurile de încetare de drept a măsurii luării in custodie publica, deoarece această măsura este luată pentru ca străinul să fie returnat în cel mai scurt timp, făcându-se demersuri în acest sens, dar dacă i se permite sa rămână pe teritoriul României, atunci nu mai este necesară măsura reținerii în vederea îndepărtării de pe teritoriu, deci aceasta măsura luata împotriva lui trebuie sa înceteze, dându-i- se în mod legal permisiunea de rămânere, până la soluționarea dosarului ce are ca obiect accesul la o noua procedura de azil.
În opinia sa, prevederile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art.1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat,art.21 care garantează accesul liber la justiție,art.24 privind dreptul la apărare, art.53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 124 care statuează principiile în conformitate cu care se înfăptuiește justiția. De asemenea, autorul excepției susține că sunt încălcate și dispozițiile art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la respectarea vieții private și de familie, care garantează dreptul la libertate și siguranță. Având în vedere cele enunțate mai sus, solicită suspendarea cauza de pe rolul acestei instanțe și să fie trimisă cauza spre soluționare, instanței competente Curtea Constituțională.
Se mai arată că pe rolul Curții de Apel București există o cauză având ca obiect măsura înapoierii sub escortă și nu s-a mai adus la cunoștință instanței faptul că pârâții au dosar penal și nu pot părăsi teritoriul României până la soluționarea cauzei. De asemenea nu s-a adus la cunoștință nici faptul că pârâtul nu beneficiază de hrană și asistență medicală în Centrul de la
Reprezentantul reclamantului arată că nu s-a suspendat măsura custodiei publice; să se constate că art. 97 alin 5 și 7 nu are legătură cu cauza de față; că această măsură a prelungirii custodiei publice nu poate fi luată decât de către instanță; nu a fost depusă nici o plângere pentru hrană sau medicamente.
In temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, reprezentantul reclamantului formulează prezentul punct de vedere față de excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin. 5 și alin. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor in România, republicata la 05.06.2008.
Art. 97 alin. "(5) prelungirea duratei de luare in custodie publica a străinilor prevăzuți la alin. 2 care nu au putut fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către Curtea de Apel în a cărei raza teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivate a Oficiului R pentru. Instanța trebuie să se pronunțe înainte de expirarea termenului luării în custodie publica dispuse anterior, iar hotărârea instanței este irevocabila"
Art. 97 alin. "(7) In situația în care, ulterior luării în custodie publică a unui străin, se constată existența unuia dintre cazurile prevăzute la art. 92 alin.1 sau acesta formulează pentru prima data o cerere pentru acordarea unei forme de protecție, măsura luării in custodie publica încetează de drept. La formularea unei a doua cereri, măsura luării în custodie publică încetează la data acordării accesului la o noua procedura".
Autorul excepției apreciază ca aceste texte de lege contravin art. 1 alin. 4,art. 21, art. 24, art. 53 si art. 124 din Constituția României, revizuită conform cărora: Art.1 alin. (4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale. Art.21- Accesul liber la justiție;Art.24 - Dreptul la apărare;Art.53-Restrangerea exercițiului unor drepturi sau unor libertăți;Art. 124- înfăptuirea justiției
Referitor la criticile formulate de autor cu privire la prevederile art. 97 alin. 7 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor in România se arătă că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fata instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, care are legătura cu soluționarea cauzei în orice faza a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia
Astfel, textul legal menționat stabilește una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale. Pe cale de consecința in situația in care critica de neconstituționalitate vizează un text de lege ce nu are legătura cu soluționarea cauzei dedusa judecații, cererea de sesizare a Curții Constituționale va fi respinsă, o asemenea excepție de neconstituționalitate fiind inadmisibilă.
In sensul celor arătate, legiuitorul a stabilit prin intermediul dispozițiilor art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, cu modificările și completările ulterioare, respingerea cererii de sesizare prin încheiere motivata.
Referitor la criticile aduse de autor în ceea ce privește dispozițiile art. 97 alin. 5 din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicata la 05.06.2008 se poate observa ca acestea nu opresc părțile interesate de a apela la instanțele judecătorești, de a fi aparate și de a se prevala de toate garanțiile procesuale care condiționează într-o societate democratica procesul echitabil. Considerăm că nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale întrucât apărarea valorilor prevăzute la art. 1 din Constituție presupune, in unele cazuri si in condiții riguros reglementate, restrângerea exercițiului chiar si al unor drepturi si libertăți fundamentale.
Luarea in custodie publica, este o măsura de restrângere temporara a dreptului la libera circulație, și numai pe teritoriul statului R, dispusă de magistrat împotriva străinilor care nu au putut fi îndepărtați sub escorta în termenul prevăzut de lege - în cazul nostru, dar aceasta măsură poate fi dispusă și altor categorii de străini.
Art. 97 din OUG 194/2002 reglementează clar modul de luare și prelungire a custodiei publice pentru toate categoriile de străini prevăzute în alineatul 1 al acestui articol. De asemenea în alineatul 6 este prevăzută durata maximă de luare în custodie publică a străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura returnării, care nu poate depăși 6 luni, iar la aliniatul 9 este prevăzută calea de atac, instanța competenta și modul de soluționare.
Față de cele prezentate mai sus, consideră ca fiind neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 97 alin 5 OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România întrucât prevederile menționate nu contravin Constituției României.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale privind soluționarea excepției de neconstituționalitate, conform prevederilor art. 97 alin 1 din OUG nr. 194/2002 și depune la dosar concluzii scrise. Mai arată că,art. l 1 alin. 4 din Constituție consacră principiul separației și echilibrul puterilor în stat astfel că excepția invocată nu are legătură cu obiectul cauzei.
Articolul 21 din Constituție garantează accesul liber la justiție iar articolul 24 garantează dreptul la apărare.
Prelungirea duratei custodiei publice a străinilor nu contravine acestor principii întrucât s-a asigurat prezența intimatului la judecarea cauzei fiind asistat de apărător.
Articolul 53 din Constituție se referă la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți precizându-se că această restrângere poate avea loc numai prin lege și dacă se impune, între altele, pentru apărarea ordinii publice.
Or, în situația străinilor care intră ilegal în țară, care nu au forme de ședere și acte de identitate, cum este cazul în speță, este evident că se impune o măsură de restrângere temporară a libertății de mișcare pe teritoriul statului român, aceasta fiind prevăzută de lege, respectiv în art. 97 alin. 1 din OUG194/2002.
Totodată această măsură se aplică nediscriminatoriu la toate categoriile de persoane aflate în situația prevăzută de art. 97 alin. 5 din OUG194/2002.
Cât privește prelungirea măsurii mai sus menționată, prin trimiterea la alin. 7 din ordonanță, respectiv art. 88, 89 din Legea 122/2006, autorul excepției nu aduce argumente de neconstituționalitate ci propuneri de "lege ferenda", fundamentate pe principiul nediscriminării.
Articolul 124 din Constituție privind principiile de înfăptuire a justiției, a fost invocat cu caracter general, fără a fi explicată neconstituționalitatea textului din ordonanță raportat la aceste principii.
Pe de altă parte, în analiza constituționalității unor prevederi din OUG194/2002, republicată, trebuie avut în vedere că ea transpune normele comunitare prevăzute în art. II aplicabile de la data aderării României la Uniunea Europeană precum și cele ale Protocolului de la, iar potrivit aceleiași Constituții, tratatele și prevederile convențiilor la care România este parte au prioritate, chiar și în raport cu legea fundamentală.
Raportând excepția ridicată la prevederile constituționale invocate, instanța a apreciat că în speță nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992, respingând-o ca inadmisibilă, motiv pentru care s-a dat cuvântul asupra cererii reclamantului.
Apărătorul pârâtului învederează că instanța nu mai este investită cu soluționarea cererii de prelungirea custodiei publice, întrucât arată că înțelege să declare recurs împotriva respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale, situație în care se suspendă judecarea acestei cereri.
Curtea de Apel respinge cererea de suspendare,suspendarea impunându-se doar în situația admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale, în sensul Legii 47/1992.
Apărătorul pârâtului declară că înțelege să recuze completul de judecată.
În vederea soluționării cererii de recuzare, instanța suspendă dezbaterile.
Urmarea soluționării cererii de recuzare, prin respingerea acesteia, au fost reluate dezbaterile.
Apărătorul pârâtului solicită încuviințarea probei cu acte, respectiv pentru a depune certificat de grefă cu care să facă dovada că pe rolul Curții de Apel București se află un dosar care îl privește pe intimat prin care s-a contestat măsura îndepărtării sub escortă, dosar care a fost înaintat Curții de Apel Timișoara dar care nu a fost înregistrat încă.
O altă cerere formulată de apărătoarea pârâtului este acordarea unui termen pentru a face dovada că a formulat o cerere pentru o nouă procedură.
Reprezentantul reclamantului se opune la admiterea cererilor de probațiune, arătând că dosarul la care face referire apărătoarea intimatului nu are legătură cu prezenta cauză și nu știe de existența formulării vreunei cereri de către pârât pentru o nouă procedură,motiv pentru care solicită respingerea acestora.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a celor două cereri de probațiune formulate de apărătoarea intimatului.
Având în vedere că cele două dosare se află la două instanțe diferite, cel aflat pe rolul Curții de Apel București are ca obiect contestație împotriva măsurii îndepărtării sub escortă, diferit de obiectul prezentei cauzei, instanța apreciază că proba solicitată a fi administrată nu e pertinentă cauzei motiv pentru care o va respinge.
Instanța respinge și cea de-a doua cerere privind acordarea unui termen de judecată pentru a se face dovada formulări unei cereri pentru o nouă procedură, având în vedere susținerile părților cât și faptul că nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă, raportat și la susținerile reclamantului care nu confirmă existența vreunei cereri privind o nouă procedură.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și motivată în scris, arătând că pârâtul a trecut fraudulos frontiera și pentru că nu avea acte asupra sa a fost luat în custodie publică, iar pentru că perioada în care a fost luat în custodie expiră la data de 25.11.2008, solicită prelungirea custodiei pe o perioadă maximă de 5 luni.
Apărătorul pârâtului solicită respingerea cererii formulată de reclamant ca neîntemeiată, din actele de la dosar rezultă că măsura suspendării sub escortă este suspendată, să se aibă în vedere condițiile pe care le are intimatul în Centrul de la A, dispoziția de ședere li se acordă în vederea luării interviului sau pentru a fi prezentat la Judecătoria Arad, însă acesta se află acolo ca și la închisoare. De asemenea învederează situația existentă în, iar dacă acesta va fi repatriat îl așteaptă torturi și pedeapsa cu moartea în țara de origine; nu se iau în vedere toate condițiile la care sunt supuși și nu li se acordă tolerarea.
Pentru toate acestea, solicită respingerea în totalitate a acțiunii formulată de reclamant și să fie lăsat pe teritoriul României în libertate.
În subsidiar, solicită acordarea unei perioade de maxim o lună.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de admitere a cererii formulate de reclamant, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 97 alin 5 din OG nr. 94/2002, pe o durată maximă de 5 luni, având în vedere și faptul că pârâtul are un dosar penal și este necesară prezența lui pe teritoriul României până la soluționarea acestuia.
Pârâtul solicită să i se mai dea o șansă, să fie lăsat liber întrucât a venit de la o închisoare și aici se află în altă închisoare; acolo în s-a schimbat guvernul iar el făcând parte din vechiul guvern, ar putea fi supus unei sancțiuni capitale în caz de returnare; a fost bătut și urmele se pot vedea pe tot corpul; mai arată că actele de identitate pe care le-a avut au fost reținute în Austria.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de față,constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr- reclamantul Oficiul Român pentru Bac hemat în judecată pârâtul născut la 25.06.1990 în -, aflat în Centrul de cazare a străinilor luați în custodie publică -
La data de 27.10.2008, sus-numitul a fost transferat în România, în baza Regulamentului, de către autoritățile austriece și preluat de la. Aeroport Internațional B M - de către lucrători ai Biroului pentru
Conform propriei declarații, cel în cauză a intrat în țară prin trecerea ilegală a frontierei de stat dintre Bulgaria și România, în data de 18.08.2008.
Cetățeanul pakistanez nu figurează în evidențele traficului de frontieră cu intrări/ieșiri în/din România. La data de 19.08.2008, străinul a depus cerere de acordare a statutului de refugiat, însă aceasta i-a fost respinsă definitiv, fiind executorie întrucât nu a depus plângere împotriva hotărârii Direcției și Integrare.
Întrucât persoana în cauză a trecut ilegal frontiera României, împotriva sa a fost dispusă măsura îndepărtării sub escortă de pe teritoriul României, în conformitate cu prevederile art.87 alin.1 lit. b din nr.OUG194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată (Decizia de returnare sub escortă nr. - din 27.10.2008).
Având în vedere că cetățeanul pakistanez nu poseda un document de călătorie și nici mijloacele materiale necesare achiziționării unui bilet de avion cu destinația, îndepărtarea sub escortă a acestuia nu s-a putut efectua în termenul de 24 ore prevăzut de art. 88 alin.2 din actul normativ sus-menționat, motiv pentru care Oficiul Român pentru a solicitat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București luarea cetățeanului pakistanez în custodie publică.
Prin Rezoluția nr. 5564/II-5/27.10.2008 procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus luarea în custodie publică a străinului pentru o perioadă de 30 zile, respectiv până la 25.11.2008
Față de împrejurarea că cele 30 de zile dispuse de Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel București expiră,reprezentantul reclamantului a solicitat prelungirea duratei luării în custodie publică pentru o perioadă de 5 luni,urmând ca la momentul obținerii documentului de călătorie,acesta să fie îndepărtat de pe teritoriul României.
De menționat că în ședința publică din data de 24 2008, pârâtul prin apărătorul său a depus la dosar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 97 alin. 5 și 7 din OUG nr. 197/2002, care contravin dispozițiilor art. 1 alin. 4, art.21, art.24, art.53, art. 124 din Constituție.
În ședința publică de azi,Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale în temeiul dispozițiilor art. 29 alin 1 din Legea 47/1992, în sensul că excepția invocată nu are legătură cu obiectul cauzei, astfel că nu se impune sesizarea Curții Constituționale.
Și aceasta întrucât,dispozițiile art. 1 alin. 4 din Constituție vizează principiul separației și echilibrului puterilor în stat,situația în care excepția invocată nu are legătură cu obiectul cauzei.
Prin art. 21 din Constituție se garantează accesul liber la justiție, iar prin art. 24 se garantează dreptul la apărare.
Or, prelungirea duratei custodiei publice a străinilor nu reprezintă o măsură care să contravină acestor principii, în condițiile în care prezența pârâtului la judecarea cauzei de față a fost asigurată, iar acesta a fost asistat de către apărător.
Art. 53 din Constituție vizează restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți cu sublinierea că aceste restrângeri pot fi adoptate doar în condițiile legii.
Deci, în cazul străinilor aflați pe teritoriul României fără forme de ședere și acte de identitate, ca în speța dedusă judecății, s-a luat măsura de restrângere temporară a libertății de mișcare,în consonanță cu dispozițiile art. 97 alin. 1 din OUG nr. 194/2002 și care se aplică fără nici o discriminare oricărei persoane care se găsește în situația reglementată de dispozițiile art. 97 alin. 5 din OUG nr.194/2002.
În fine, dispozițiile art. 124 din Constituție, care se referă la principiile de înfăptuire a justiției, au fost invocate fără însă a se argumenta neconstituționalitatea art. 97 alin 5 și 7 din OUG nr.194/2002, în raport de textul constituțional invocat.
Examinând cererea de față, Curtea constată că este fondată, urmând a fi admisă și a se dispune prelungirea măsurii luării în custodie publică a pârâtului născut la 25.06.1990 în -, aflat în Centrul de cazare a străinilor luați în custodie publică - A, pentru o perioadă de șase săptămâni,respectiv până la data de 6 ianuarie 2009,pentru următoarele considerente:
Cele solicitate de reclamant, sunt conform reglementărilor legale incidente art.93 alin.5 al nr.OUG194/2002, privind regimul străinilor în România, republicată, potrivit cărora luarea în custodie publică este o măsură restrângere a libertății de mișcare dispusă de magistrat împotriva străinului care nu a putut fi returnat în termenul prevăzut de prezenta ordonanță, măsura returnării dispunându-se inițial de procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe o perioadă de 30 de zile, în situația în care, ca în speță, nu a fost posibilă îndepărtarea de pe teritoriul României în acest teren, la solicitarea motivată a reclamantului Oficiul Român pentru B, se dispune de către Curtea de Apel în a cărei rază de competență se află locul de cazare, prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinului respectiv, până la o perioadă maximă de 6 luni.
Văzând că măsura luată inițial de procuror expiră la 25.11.2008 și constatând că această instanță este actualmente competentă, în temeiul prevederilor legale citate, locul de cazare actual al străinului aflându-se în raza de competență a Curții de Apel Timișoara și acțiunea fiind temeinică și legală, Curtea o va admite în modalitatea arătată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Admite cererea formulată de către reclamantul Oficiul Român pentru
Dispune prelungirea duratei luării în custodie publică a cetățeanului pakistanez, pe o perioadă de șase săptămâni, respectiv până la data de 6 ianuarie 2009.
Irevocabilă în privința cererii formulată de reclamant de prelungirea duratei luării în custodie publică a intimatului și cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare în privința respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de intimat.
Pronunțată în ședința publică azi 25 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
- LIBER - -
Red.LC -26.11.2008
Tehnored -26.11.2008
4 expl-emis 2 comunicări
Se comunică:
- reclamant OFICIUL ROMÂN PENTRU
-Pârât
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia
