Despăgubire. Sentința 103/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA -. 103/F/CA/2008
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iosif Morcan
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei în contencios administrativ - fiscal privind acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect despăgubire.
Se constată că s-au depus prin serviciul registratură, la data de 19.05.2008 concluzii scrise formulate de către reclamanta - SRL, iar la data de 21.05.2008 concluzii scrise formulate de către pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 14 Mai 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii în contencios de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu - sub dosar nr. 567/R/2004 - așa cum a fost precizată reclamanta Sas olicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S și Administrația Finanțelor Publice a mun. S, obligarea pârâților la plata sumelor de 6.258.000 lei ( RON ) reprezentând profitul nerealizat pentru perioada 1.03.1997 - 30.03.2006 actualizat cu indicele de inflație, 1000.000 lei daune morale și cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că nelegal pârâta i-a reținut sumele de 170.938.936 și 44.230.200 lei vechi, așa cum a stabilit Curtea de APEL ALBA IULIA prin sentința nr. 149/2000 și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ prin Decizia nr. 4049/10.12.2001.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu în calitate de administrator al reclamantei solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 1.500.000 lei RON - daune morale.
Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ prin sentința civilă nr. 1834/C/29 septembrie 2006 respins excepția necompetenței materiale, însă a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâte și ca urmare a respins acțiunea în despăgubiri ca inadmisibilă și pe fond cererea de intervenție.
Împotriva sentinței civile nr. 1834/C/2006 au declarat recurs reclamanta și intervenientul, invocând în principal necompetența Tribunalului Sibiu, iar în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Intervenientul a solicitat casarea și rejudecând pe fond să fie admisă cererea de intervenție pentru motivele arătate.
Prin decizia nr. 312/CA/12 martie 2007 Curtea de APEL ALBA IULIA Secția Comercială și Contencios Administrativ a admis recursurile declarate de reclamantă și intervenient și casând sentința atacată a stabilit competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Curții de Apel - Secția Comercială și Contencios Administrativ reținând aplicabilitatea prevederilor art. 3 pct. 1 Cod procedură civilă și 173 Cod procedură fiscală.
În urma dispozițiilor acestei decizii, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA - Secția Comercială și Contencios Administrativ sub dosar nr-.
În acest dosar, la primul termen de judecată din 25 mai 2007 au fost reiterate excepțiile invocate de pârâți în fața Tribunalului Sibiu, respectiv lipsa calității procesuale pasive, lipsa procedurii prealabile și tardivitatea, iar în plus, pârâta Sai nvocat excepția competenței materiale, susținând că Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ - este competent să judece cauza în fond.
Prin încheierea din 25 mai 2007 instanța a respins ca neîntemeiate cele patru excepții invocate de pârâți.
Prin aceeași încheiere, instanța constatând că nu sunt îndeplinite prevederile art. 49 din Codul d e procedură civilă, în baza art. 52 din același cod a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul ( fila 16-17 dosar nr- ).
La termenul din 14 mai 2008, când s-a dezbătut cauza în fond, pârâtele S și S au invocat o nouă excepție - excepția puterii lucrului judecat - susținând că prin sentința civilă nr. 724/C/31.05.2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu, menținută prin decizia civilă nr. 2146/2005 a Curții de APEL ALBA IULIA reclamanta a fost despăgubită pentru așa-zisele daune suferite în urma controlului efectuat de organele fiscale în anul 1997, plata despăgubirilor fiind efectuată prin Ordinele de plată nr. 517/22.03.2006 și nr. 570/29.03.2006.
Excepția invocată nu este întemeiată întrucât litigiu din dosarul nr. 567/R/2004 în care s-a pronunțat sentința nr. 724/C/2005 are ca obiect obligarea pârâtelor să-i plătească suma de 154.799.509 lei actualizată în baza sentinței civile nr. 149/2000 pronunțată în dosarul nr. 2841/1999 de Curtea de APEL ALBA IULIA, iar litigiu din prezentul dosar are ca obiect obligarea pârâților la plata daunelor suferite de reclamantă ca urmare a lipsei de folosință în perioada 1.03.1997 - 30.03.2006 a sumelor stabilite prin procesul verbal nr. 42/3.04.1997.
Ca urmare, litigiul neavând același obiect cu cel din dosarul nr. 567/R/2004, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 1201 Cod civil, astfel că excepția lucrului judecat se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.
Pârâții prin concluziile orale și scrise au reiterat și celelalte excepții invocate la primul termen de judecată, însă fiind respinse prin Încheierea din 25 mai 2007, nu mai sunt motive procedura de reexaminare și pronunțare din nou asupra lor.
În acest dosar s-a încuviințat o expertiză contabilă și patru suplimente - lucrări efectuate de expertul contabil - din cadrul Biroului de expertize de pe lângă Tribunalul Hunedoara și depuse în dosar la fila 569 - 573 (. II ), 722-756 (. III ), 845-850 (. III ), 940 - 956 (. III ) și 1394 - 1398 (. V ) și au fost audiați martorii și ( fila 711-715. II ).
În baza concluziilor expertizei contabile, reclamanta și-a majorat cuantumul profitului nerealizat pentru perioada 1.03.1997 - 30.03.2006 la suma de 24.005.046 lei, iar daunele morale la 2.957.500 lei.
Prin întâmpinările depuse la dosar și concluziile orale și scrise pârâții au solicitat pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, întrucât nu a desfășurat activitate de producție, după cum rezultă din expertiza efectuată în cauză și în afară de aceasta celelalte societăți comerciale în care reprezentantul legal al reclamantei deținea calitatea de asociat nu au desfășurat activități economice și nu au realizat profit important astfel că dacă în aceste cazuri, reprezentantul reclamantei ar fi demonstrat calitatea de bun manager și ar fi obținut aceste profituri pe care le pretinde, ar fi constituit o dovadă în sensul celor solicitate și ca urmare se poate trage concluzia că solicitările reclamantei nu sunt realiste.
Pârâții mai arată că timp de trei ani de la data actului de control reclamanta a stat în pasivitate, nefăcând nici un demers pentru punerea în executare a deciziei Curții Supreme de Justiție nr. 4094/2001, pasivitatea neputând constitui temei al îmbogățirii.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
În luna martie 1997, reclamanta s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului S, pentru efectuarea verificărilor necesare restituirii sumei de 170.938.936 lei, reprezentând TVA deductibil pentru perioada august 1996 - februarie 1997.
Ca urmare a acestei solicitări inspectorii pârâtei au efectuat controlul activității privind impozitul pe profit, TVA, impozitul pe salarii și impozitul pe dividende, încheind procesul verbal nr. 42/3.04.1997, stabilind că reclamanta, începând cu data de 22.06.1995, nu mai beneficiază de scutirea impozitului pe profit conform art. 5 pct. din legea nr. 12/1991 și ca urmare datorează un impozit pe profit suplimentar de 130.595.238 lei plus dublul acestei sume și 24.004.271 lei majorări de întârziere și totodată s-a constatat că este îndreptățită la rambursarea sumei de 170.938.936 lei reprezentând TVA, însă s-a dispus compensarea integrală a sumei de 170.938.936 lei reprezentând TVA cu o parte din sumele calculate reprezentând impozit pe profit suplimentar, majorări de întârziere, majorări la impozitul pe profit, precum și dublul sumei la impozitul pe profit suplimentar în sumă de 44.230.204 lei ( fila 1456-1457 ).
Reclamanta apreciind că nu datorează sumele stabilite prin procesul verbal, întrucât este scutită de plata impozitului pe profit, a depus contestație la pârâta S contestație ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 11.047/65/7.07.1997 ( fila 1462 ).
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat plângere la Ministerul Finanțelor Publice, care a soluționat-o prin Decizia nr. 1006/13.10.1007, în sensul că a respins plângerea privind suma de 154.799.509 lei reprezentând 130.595.238 lei impozit pe profit și 24.204.271 lei majorări de întârziere la plata impozitului pe profit și a admis plângerea privind suma de 130.595.238 lei reprezentând o sumă egală cu impozitul pe profit ( fila 1464 -. V ).
Împotriva celor două decizii reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de APEL ALBA IULIA - Secția Comercială și Contencios Administrativ sub dosar nr. 2841/1999.
Prin sentința civilă nr. 149/31.05.2000 Curtea de Apel Alba Iuliaa admis acțiunea reclamantei împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice, S și Administrația Finanțelor Publice S și ca urmare a dispus anularea Deciziei nr. 1006/1997, exonerând reclamanta de plata sumei de 154.799.509 lei, stabilită prin procesul verbal nr. 42/3.04.1997 ( fila 1470 ).
Această sentință a rămas irevocabilă la data de 10 decembrie 2001 prin respingerea recursurilor declarate de pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat S și Ministerul Finanțelor Publice prin Decizia nr. 4094/10.12.2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secția de Contencios Administrativ ( fila 1474 ).
În considerentele celor două hotărâri s-a reținut că reclamanta a desfășurat activitate de producție pentru care era scutită de plata impozitului pe profit pe o durată de 5 ani conform prevederilor art. 5 lit. a din legea nr. 12/1991.
Întrucât pârâții nu au pus în executare sentința nr. 149/2000 în sensul achitării TVA în sumă de 170.938.936 și restituirii sumei de 44.230.204 lei dublul sumei impozitului pe profit, reclamanta a fost nevoită să promoveze acțiune în pretenții în dosarul nr. 567/22 iunie 2004 finalizată prin sentința civilă nr. 724/C/31.05.2005, rămasă irevocabilă la data de 16 noiembrie 2005 prin Decizia civilă nr. 2146/2005 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr. 5809/2005 ( fila 1479 și 1483 -. V ).
Suma de 2.347.617.063 lei, stabilită prin sentința civilă nr. 724/C/2005 a fost achitată reclamantei în luna martie 2006, iar în ce privește suma de 128.502.675 lei vechi reclamanta susține că nu i-a fost restituită până în prezent având pe rolul instanței acțiune separată.
Ca urmare a lipsei de folosință a sumelor datorate de pârâte, reclamanta susține că în perioada 1.03.1997 - 30.03.2006 a suferit un prejudiciu total de 24.005.046 lei RON, reprezentând profit net nerealizat și profit reinvestit.
Acest profit a fost calculat având în vedere suma totală de 34.367,48 lei
( 343.674.797 lei vechi ) compusă din: 170.938.936 lei TVA, 128.505.657 lei - impozitul pe profit achitat în baza procesului verbal nr. 42/3.04.1997 și 44.230.204 lei reprezentând dublul sumei la impozitul pe profit suplimentar - sumă pe care reclamanta nu a folosit-o începând cu luna martie 1997, ca urmare a dispozițiilor greșite luate de pârâți și neplata sumei datorate, deși sentința civilă nr. 149/2000 a rămas irevocabilă prin respingerea recursului pârâților.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a verificat evidențele contabile ale reclamantei, evidența de producție și alte documente de gestiune, situația conturilor de profit și pierderi și s-a documentat la Institutul Național de Statistică, constatând că reclamanta a înregistrat profit până la exercițiul financiar 1998, iar din anul 1999 până în anul 2005 înregistrat constant pierderi, în anul 2006 înregistrat un profit de 164.524 lei datorită recuperării de la pârâți a sumei de 241.795 lei.
În anul 1996 cifra de afaceri a reclamantei a fost de 71.826 lei, deoarece activitatea de producție a început-o numai în luna august, iar în anul 1997 cifra de afaceri a fost de 319.072 lei cu un profit de 51.172 lei, dată după care profitul a scăzut semnificativ până în anul 2006 ( fila 519 ).
Cât privește cauzele care au dus la scăderea cifrei de afaceri și implicit a profitului net pentru perioada martie 1997 - martie 2006 expertiza contabilă le enumeră după cum urmează:
- preluarea în anul 1997 la buget a sumei totale de 34.367,48 lei ( 17.093,89 lei + 12.850,57 lei ) reprezentând 65,3 % din fondul de rulment în anul 1997 și care reprezintă principala cauză a declinului economic al reclamantei;
- blocarea contului bancar al reclamantei de către pârâta Administrația Finanțelor Publice S și preluarea sumelor din acest cont, în baza procesului verbal de control nr. 42/3.04.1997, creând astfel dificultăți în onorarea obligațiilor contractuale și plata creditelor bancare ( fila 533 - 535 ) pentru care s-au plătit dobânzi suplimentare.
Sub aspect comercial, efectele controlului finalizat prin procesul verbal nr. 42/3.04.1997 au condus la nerealizarea unor contracte de vânzare-cumpărare și altor comenzi și efectuarea unor cheltuieli pentru reintrarea pe piață cu mărfurile produse ( fila 265 - 285 ).
Ca urmare a neutilizării sumei de 34.367,48 lei ( 343.674.800 lei vechi ) expertiza a calculat profitul net nerealizat la suma de 298.902 lei, iar profitul nerealizat prin reinvestirea profiturilor anuale la 18.843.605 lei, care actualizat cu rata inflației se ridică la suma de 24.246.842 lei RON ( fila 516, 532, 538, 541, 542 și 725. II și III ).
Pârâții au formulat mai multe obiecțiuni la raportul de expertiză solicitând înlăturarea concluziilor, obiecțiuni pe care instanța le apreciază neîntemeiate, având în vedere cauzele care au dus la neobținerea profitului net și cele stabilite cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 149/31 mai 2000, rămasă irevocabilă la 10 decembrie 2001, prin respingerea recursurilor.
Nici conexiunile pe care pârâții le-au făcut în legătură cu raporturile contractuale pe care reclamanta le-a avut cu alte societăți comerciale - furnizori, prestatori și comercianți sau cu alte societăți având același administrator sau director cu cel al reclamantei nu sunt relevante și nu pot influența calculul profitului net nerealizat și cauza nerealizării lui.
Ca urmare a culpei pârâților, prin neachitarea sumelor reținute greșit în baza procesului verbal nr. 42/1997 anulat prin sentința nr. 149/2000, așa cum rezultă din concluziile Raportului de expertiză și a celorlalte acte și probe administrate se impune obligarea pârâților să plătească în solidar reclamantei suma de 298.902 lei daune, reprezentând profitul net nerealizat ca urmare a neutilizării sumei de 34.367,48 lei, în perioada martie 1997 - martie 2006, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației conform prevederilor art. 1084 Cod civil.
Reclamanta solicită obligarea pârâților la plata sumei totale de 24.246.842 lei, reprezentând profit ce s-ar fi realizat prin reinvestirea profiturilor nete anuale, cerere neîntemeiată întrucât prejudiciul direct nerealizat prin imposibilitatea folosirii sumei de 34.367,48 lei, din culpa pârâților, este în sumă de 298.902 lei, care în baza art. 1084 cod civil se actualizează cu indicele de inflație începând cu data de 3.04.1997 și până la 30.03.2006, când s-a finalizat plata sumei de 2.347.617.063 lei stabilită prin sentința civilă nr. 724/C/31 mai 2005, pronunțată de Tribunalul Sibiu.
În ce privesc daunelor morale în sumă de 2.957.500 lei instanța va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Daunele morale pot fi acordate numai în condițiile dovedirii îndeplinirii condițiilor impuse de art. 998 - 999 Cod civil, faptă imputabilă, prejudiciu, legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Solicitarea de plată a daunelor morale nu poate fi soluționată pozitiv în situația nedovedirii tuturor condițiilor impuse de lege și de asemenea simpla existență a faptei nu duce automat la plata daunelor morale.
Din probele administrate în cauză nu rezultă elemente suficiente care ar putea susține pretențiile reclamantei de plată a daunelor morale, declanșarea procedurii falimentului nefiind dispusă la cererea pârâtelor.
Așa fiind, pentru considerentele arătate și în baza art. 999 Cod civil acțiunea reclamantei va fi admisă numai în parte.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâții vor fi obligați să plătească reclamantei sumei de 22.368 lei, cheltuieli de judecată, dovedite cu actele depuse la fila 1494 - 1598 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția puterii lucrului judecat invocată de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Administrația Finanțelor Publice a municipiului
( continuare sentința nr. 103/F/CA/2008 dată în dosar nr- ).
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ-fiscal formulată de reclamanta - SRL cu sediul în mun. S, str. -, -. 8 Bloc 39 Et. 3 Ap. 7 jud. S cu sediul procesual ales în mun. B str. - -. 5 Sector 5 - împotriva pârâților: Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B Str. - -. 17 sector 5, Direcția Generală a Finanțelor Publice S și Administrația Finanțelor Publice a mun. S - ambele cu sediul în mun. S Str. - - -. 28-32 jud. S și în consecință:
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 298.902 lei cu titlu daune - sumă ce va fi actualizată în raport cu indicele anual de inflație începând cu 3.04.1997 - până la 30.03.2006.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 22.368 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 Mai 2008.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Dact. /6 ex./20.06.2008
Președinte:Iosif MorcanJudecători:Iosif Morcan
